KorAP: Find »[drukola/base=sili & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...479 480 481 ...530 >

13,226 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

unul, ca unei mirese în odaia de nuntă. Am păstrat din anul acela mii de amintiri care mă aduc înapoi, când vine vremea evocării, la candoarea lipsită de griji a celor nouă ani cât aveam pe atunci. Totuși mă văd silit s-o povestesc aici pe cea mai dureroasă dintre ele, căci, dacă aș trece-o sub tăcere, aș da greș în datoria mea de martor fidel. Plimbarea începuse în ziua aceea precum toate celelalte. Harun voia să-și bage nasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Dar nu înainte de pubertate, nu înainte de vârsta la care poți păstra o taină, căci un copil poate da la iveală, printr-o vorbă imprudentă, adevărata credință a părinților săi și le poate aduce astfel moartea. Și dacă acei nefericiți erau siliți să bea vin? Și dacă erau poftiți să mănânce carne de porc pentru a verifica dacă mai sunt sau nu musulmani? Atunci s-o facă, dacă sunt siliți, zise muftiul, dar să protesteze în inimile lor. Și dacă li se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
săi și le poate aduce astfel moartea. Și dacă acei nefericiți erau siliți să bea vin? Și dacă erau poftiți să mănânce carne de porc pentru a verifica dacă mai sunt sau nu musulmani? Atunci s-o facă, dacă sunt siliți, zise muftiul, dar să protesteze în inimile lor. Și dacă li se impunea să-L insulte pe Profet? Domnul să-i facă parte de rugăciunea și de mântuirea Sa. S-o facă, dacă sunt siliți, repetă el, dar să spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
s-o facă, dacă sunt siliți, zise muftiul, dar să protesteze în inimile lor. Și dacă li se impunea să-L insulte pe Profet? Domnul să-i facă parte de rugăciunea și de mântuirea Sa. S-o facă, dacă sunt siliți, repetă el, dar să spună contrariul în inimile lor. Acestor oameni care, din pricină că nu se strămutaseră, trăiau cea mai cumplită dintre torturi, muftiul le dădu numele de Ghuraba, Străini, referindu-se la Cuvântul Trimisului lui Dumnezeu: „Islamul a început străin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
liber, iar paznicii erau alături. Se citea malițiozitatea în strâmbătura lui. — N-ai să te atingi de ea nici de acum înainte, căci, mai înainte chiar să dormim iarăși sub un acoperiș, va începe luna ramadanului. Fiind călător, nu ești silit să ții post, dar se cuvine să dai în alt mod dovadă de supunere în fața Creatorului. Ai să-ți pui sclava să se înfășoare în văluri din creștet până-n tălpi, ai să-i interzici să-și dea cu parfum, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
să stea la ei acasă fără nici o plată, dar în schimb adună bălegarul animalelor, iar pe oameni îi fac să priceapă că ar însemna să-și ofenseze gazdele dacă și-ar face nevoile altundeva decât acolo. Astfel că drumeții sunt siliți să-și astupe nasurile când trec pe lângă un ogor cultivat. Aceste oaze sunt ultimul popas unde se poate face o bună aprovizionare înainte de traversarea Saharei. Puțurile cu apă sunt tot mai rare și e nevoie de mai bine de două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
că negustorii cei rotofei din Tefza veneau iarăși la mine, unii aducându-mi la vânzare indigo sau mosc, alții sclave, piei de vită sau de capră, fiecare produs vândut în pierdere, la a zecea parte din preț. Ceea ce m-a silit să fac rost de patruzeci de catâri pentru a putea căra totul. Cifrele țopăiau în capul meu; încă de la prima mea afacere, eram bogat. Mă aflam în a treia zi de negoț când vestitorii anunțară sosirea armatei din Fès. Aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mii de pedeștri. Eram așadar dator să fac o încercare împotriva Agadirului, dar nu doream nicidecum să pun mâna pe oraș, căci mi-aș fi pierdut jumătate din trupe în bătălie și, lucru încă și mai grav, aș fi fost silit să-mi stabilesc acolo restul armatei pentru ani buni de atunci înainte, spre a apăra orașul împotriva asalturilor succesive ale portughezilor. Am ceva mai bun de făcut astăzi. Trebuie să mobilizez întreg Maghrebul, să-l reunific, prin șiretenie sau prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
de sancțiunea regală care mă lovea. Numai că riscul ăsta trebuia să mi-l asum, nu doar pentru a-mi măguli amorul propriu, ci și pentru tatăl meu, mama mea, fiica mea, pentru toți ai mei, astfel încât să nu fie siliți să trăiască în rușine de-a lungul perioadei mele de surghiun. Firește, le-am lăsat toate cele trebuincioase spre a fi la adăpost de nevoi vreme de ani îndelungați, spre a fi hrăniți, slujiți și mereu îmbrăcați cu straie noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
o ramă din lemn sculptat. Înfățișa niște lupi care fugeau în haită spre culmea unui munte înzăpezit. Akbar mă luă martor: — Ceea ce spune Alteța Sa este adevărul curat, dar prăvălia mea e plină de obiecte de valoare pe care mă văd silit să le vând pe nimic. Cumpărătorii se fac tot mai rari. Din politețe, am dat imperceptibil din cap. Căpătând încredere, el mai adăugă: — Anul ăsta e cel mai prost de când am început să lucrez, cu treizeci de ani în urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
străzi, având poruncă să ucidă tot ce mișcă. Nimeni nu putea părăsi orașul blestemat, deoarece toate străzile erau izolate; nimeni nu-și putea înjgheba un refugiu, deoarece până și cimitirele și moscheile fuseseră transformate în câmpuri de luptă. Oamenii erau siliți să stea pitulați în case, așteptând să treacă uraganul. Se pare că au fost în ziua aceea, din zori și până în ultimul pătrar al nopții, mai mult de opt mii de morți. Străzile erau acoperite de cadavre de bărbați, femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
orice înfățișare a chipului este condamnată. E considerată o sfidare la adresa Creatorului. — I se aduce o prea mare cinstire artei noastre dacă se crede că ea poate rivaliza cu Creația. Făcuse o strâmbătură de uimire și întrucâtva binevoitoare. Mă văzusem silit să replic: — Nu este oare adevărat că Michelangelo, după ce l-a sculptat pe Moise, i-a poruncit să meargă sau să vorbească? Raffael zâmbise, șiret. — Așa se povestește. Asta încearcă să evite oamenii din țara mea. Ca cineva să aibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
mea. Când a pătruns agale în salonașul îndepărtat de zgomote în care cardinalul mă pusese să stau, mi-am pierdut pe dată orice dorință de a-i pune întrebări, de teamă că un cuvânt de-al ei m-ar putea sili să plec. Pentru mine, adevărul despre Maddalena era chiar Maddalena. Nu mai aveam decât o singură dorință, și anume de a-i contempla pe veci gesturile și culorile. Le întrecea pe toate femeile Romei printr-o moliciune languroasă. Moliciune în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
săptămâni, când m-au lăsat să ies, mă hotărâsem să-mi schimb atitudinea. Am făcut parada unei profunde remușcări și m-am arătat cucernică, supusă, insensibilă la umilințe. Îmi așteptam clipa. Ea a sosit o dată cu vizita cardinalului Giulio. Stareța era silită să-l întâmpine cu onoruri, deși mai curând l-ar fi trimis pe rug, dacă i-ar fi stat în putință. Ne punea uneori să ne rugăm pentru pocăința prinților Bisericii și nu-și menaja criticile împotriva „vieții dezmățate a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
misiunii mele, am preferat să tac și să-mi feresc ochii de ai lui. A continuat: — Am aflat că de la Paris pornise de curând spre Constantinopol un mesaj prin care turcilor li se cerea să atace Ungaria spre a-l sili pe Carol Quintul să-și mute atenția de la Italia. — Regele Franței nu este oare prizonier în Spania? — Asta nu-l împiedică să negocieze cu papa și cu sultanul și să-i trimită instrucțiuni mamei sale, regenta regatului. — Dar nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
am renunțat, socotind că era tare imprudent să străbat podul Sant’Angelo în asemenea împrejurări. M-am ascuns așadar acasă la mine, lăsând ca evenimentele să-și urmeze cursul de-a lungul acelor ceasuri grele. În realitate, papa a fost silit să accepte toate pretențiile lui Colonna. A semnat un angajament prin care făgăduia să se retragă din Liga împotriva împăratului și să renunțe la orice sancțiune împotriva cardinalului vinovat. Bineînțeles, de îndată ce atacatorii s-au îndepărtat, le-a dat la toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
dacă voi spune că au fost violate călugărițe pe altarele bisericilor înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți, că nici un sanctuar, nici un palat, nici o casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

și întinzându-i mâna. Vrem să știți că poporul american se roagă pentru dumneavoastră și pentru familia dumneavoastră. Văduva ridică brusc privirea. Avea părul vopsit în negru, ochii fiind aproape de aceeași culoare. O apucă pe Maggie de încheietură, așa că fu silită să privească acei ochi negri, încă umezi și ațintiți asupra ei cu o intensitate neobișnuită. —Vii de la președintele Statelor Unite? —Ei bine... Știi că soțul meu avea un mesaj important. Pentru prim-ministru. — Am înțeles lucrul ăsta și e într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
reduce la tăcere o opinie deja bine cunoscută? —Opinie? Cine a spus ceva despre vreo opinie? Eu nu. Eu am folosit cuvântul informație. Informație, domnișoară Costello. E un lucru diferit. Cu siguranță, Shimon obținuse niște informații care l-ar fi silit pe Yariv să-și dea seama de nebunia demersurilor sale. Cred că a vrut să i le transmită pe orice cale. Ce fel de informații? Acum îmi cereți prea mult, domnișoară Costello. — Asta înseamnă că nu vreți să ne spuneți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
se destinseră. —Sunteți doamna din America. De la casa Aweida. Expresia de îngrijorare reapăru. Ce faceți aici? Asta o obligă pe Maggie să se ridice și să se scuture de praf, să-și pună la bătaie carapacea protectoare pe care fusese silită să și-o creeze în acești ultimi ani. Nu spuse nimic, icnind doar din cauza durerii care o înțepa în șira spinării, izbucnind ca un foc de artificii, când se ridică în picioare: o scânteie argintie care îi umplu ochii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
câștigată în momentul în care cele două tabere își fac apariția în cameră. Trebuie să pășești victorios, încrezător în argumentele tale, să domini încăperea. Dacă șovăi când intri, ca și cum nu ai vrea să fii acolo, vei fi în defensivă, fiind silit să reacționezi tot restul timpului. Maggie încerca să impună toate aceste cunoștințe mușchilor și oaselor sale îndurerate în timp ce intra pe ușa automată a hotelului, când îl văzu pe Uri plimbându-se prin hol cu capul plecat. Nu voia să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

repede... GARDIANUL: Uitați-vă la mine! Câți ani îmi dați? ARTUR: Nu știu. GARDIANUL: Timpuri mârșave. Nimic nu se mai vede cu ochiul liber. ARTUR: Urâte zile. Nu credeam să le mai prind. GARDIANUL: Decadența, asta e. Suntem striviți, suntem siliți să mâncăm ciuperci. ARTUR: Și greața asta care plutește în aer... GARDIANUL: Așa! Așa! E singurul lucru care se vede cu ochiul liber. ARTUR: Poate că suntem bolnavi. Poate că natura e bolnavă... GARDIANUL: Natura, domnule, e ca o eczemă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂUL: E o poveste lungă... ARTUR: Vreau buturuga adevărată! Imediat! CĂLĂUL: Degeaba. Nu mai e. S-a ars. ARTUR: Ai ars-o? Ai ars buturuga regulamentară? Păi... ești pierdut! CĂLĂUL: Ce știți dumneavoastră? A fost o iarnă grea. Am fost siliți s-aruncăm pe foc mai toate obiectele din lemn. ARTUR: Trebuia să vă-mbrăcați mai bine. CĂLĂUL: Vai, domnule, era să murim... Degeraseră temeliile orașului. Am ars tot. Mai întâi am ars ramele de la tablouri, cel de-al patrulea picior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
așa de simplu! Se ridică și-l apucă de guler pe VIZITATOR.) Și noi cui povestim actul întâi? Ce, ne crezi proștii? Ia stai jos! (Îl bruschează.) FETIȘCANA (Țipând.): Să nu dai în Bibi! GRUBI (Prinzând-o de mână și silind-o să se așeze.): Ia stai și tu! Ia vedeți-vă de treabă! Întâi ascultați ce s-a-ntâmplat în actu-ntâi și dup-aia plecați unde vreți! E-te-te! O lume întreagă are răbdare s-asculte și voi nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
personajele au dreptul să stea în scenă, cât vor și să spună ce vor! MAMA: Așa! Așa! ORBUL (Ridicându-se și înaintând spre public): Domnilor, domnilor, trebuie să fim necruțători, trebuie să rupem firul otrăvit! Priviți-mă bine, domnilor, sunt silit, sunt obligat, în modul cel mai josnic, în chipul cel mai murdar, să joc un rol pe care-l detest și care nu mi se potrivește! Domnilor, sunt silit să fiu un personaj secundar, domnilor, în numele nu știu cărei logici interne pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]