12,391 matches
-
obicei crezi în ceva ce nu există... Nu uita regulile. Și-apoi, oricît de caraghios ar părea, de cînd cu calul, mă simt parcă mai ordonată, mai sigură pe mine... Vera: Nu-i dai păpică ideii... de cal? Mina: (se supără) Nu fi proastă... Sigur că-i dau. Vera: Sigur, o idee de mîncare, nu? Mina: Important e că mă preocupă gîndul de a-i da... De fapt, nu cred de loc în... Mă prefac, mă prefac, mă prefac... Vorba lui
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
azi... Dar ce să fac? Când pun mîna pe o bucățică de viață, uit și de moarte. Mina:Totuși, ai fi putut să te stăpînești. Ilie: Cum? Iar să mă stăpînesc? M-am stăpînit o viață întreagă... Hai, nu fi supărată! Mai bine să-ți dau vestea cea mare! Am aranjat excursia! Ia ghici unde vom merge în excursie? Hai, că nu ghicește nimeni. Iubito, vom merge în Albania. Na, că v-am uluit! Na, că nu vă așteptați la una
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu le-am mai cules... Le culegem la întoarcere. Ilie: Spuneam că e frumos și că sîntem mari proști că nu ne bucurăm de natură mai des. Îmi pare bine că am ieșit. Mina: Și mie, numai să nu se supere Vera și Ștefan. Ilie: Păi de ce să se supere? Le-am lăsat scris unde ne pot găsi. Mergem împreună și facem un chef ca la carte. Te rog să nu-ți strici dispoziția din cauza asta. Sau din oricare altă cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ilie: Spuneam că e frumos și că sîntem mari proști că nu ne bucurăm de natură mai des. Îmi pare bine că am ieșit. Mina: Și mie, numai să nu se supere Vera și Ștefan. Ilie: Păi de ce să se supere? Le-am lăsat scris unde ne pot găsi. Mergem împreună și facem un chef ca la carte. Te rog să nu-ți strici dispoziția din cauza asta. Sau din oricare altă cauză. Ești la aer liber, la pădure și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
neașteptat de ușor în fața cinicei intruziuni. Dispuse la concesii, ele consimt, cu o strîngere de inimă, ca un spasm al conștiinței, la rușinosul viol. Pînă și pe răzvrătitul Alex îl surprindem exersînd, la ghitară, acordul rusesc! Ca să nu-i mai supere prea mult pe ocupanți, timorați, nevolnicii fac un compromis după altul. Sigur, mai murmur, mai cîrtesc, mai ridică, nu prea tare. glasul. Dar, urmărindu-i, nici nu te mai miri că lui se întîmplă ce li se întîmplă, că, netam-nesam
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
hîrtie igienică mînjită cu lozinci. Stop!; Pactul de la Varșivia (cei patru vecini din piesă) se suie în crăcile stejarului de la Scornicești și se distrează observîndu-l, hărțuindu-l, iar stejarul îi are în custodie pe ai săi pentru a nu-l supăra pe marele corb și ciorile frățești. Stop!; există mici și trecătoare, și zadarnice fioruri de luciditate (Alex, Irina, Val, Bunica), de revoltă, de evadare chiar, dar sînt anulate de forțele unui coșmar care nu suportă normalitatea. Așa se face că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unde-i Alex? Alex! (Irina, Val iau paharele pline) Maria, dar tu? Maria: Da' avem șampanie... Mihai: Aia las-o la spartul tîrgului... (îi umple și Mariei paharul; apare și Alex în cadrul ușii de la birou) Haide, băiete, nu mai fi supărat. Vinde patinele sau păstrează-le pentru tine. Alex: Îmi pare rău dar cred că nu m-ai înțeles... Mihai: Lasă, că te-am înțeles... De m-ai înțelege și tu pe mine... Alex: Cred că o să fie mai greu... sau
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
azi cînd... Mihai: (sîcîit, enervat) Tocmai azi n-aveam nevoie de musafiri. Nu e nici zi onomastică, nici de naștere, nici națională... nici vreo altă sărbătoare, nu serbăm nimic. Ba dimpotrivă. Vecin l: Păi tocmai de asta... Știm că sînteți supărați... și aveți și de ce... Mihai: De unde știți dumneavoastră că sîntem supărați? Vecin 1: Păi... Mihai: De unde știți că n-am fost ales rector?! Ce, s-a dat la ziar, la radio și TV? Vecin 1: Eh, anumite chestii n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
musafiri. Nu e nici zi onomastică, nici de naștere, nici națională... nici vreo altă sărbătoare, nu serbăm nimic. Ba dimpotrivă. Vecin l: Păi tocmai de asta... Știm că sînteți supărați... și aveți și de ce... Mihai: De unde știți dumneavoastră că sîntem supărați? Vecin 1: Păi... Mihai: De unde știți că n-am fost ales rector?! Ce, s-a dat la ziar, la radio și TV? Vecin 1: Eh, anumite chestii n-au nevoie de ziare sau radio ca să se știe... Doar știți și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tare mai ești arțăgos (lui Mihai) Auzi, vecine, da' băiatul ăsta al dumitale suferă de nervi! Vecin 4: E prea întins arcul ăsta. Ia să-i mai dăm drumul nițel. Vecin 2: Chiar dacă risc să mă repet și să vă supăr, eu vă spun că sînteți tare frumoasă. Vecin 1: (tot către Mihai) Ar trebui internat... Dumneavoastră, ca șef de familie, ar trebui să fiți mai atent... că de aia... Maria: Asta-i bună! Vecin 3: (mîncînd ceva) E excelentă! Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-i așa! Vecin 1: Probleme o să mai aveți, dar... altfel de probleme. Irina: Dar noi preferăm să le avem pe astea... Le rezolvăm noi. Noi! Vecin 1: Da, numai că le rezolvați într-un mod care deranjează blocul. Nu vă supărați, dar avem și noi nevoie de somn, de liniște, de înțelege, de coeziune, de bună vecinătate... Irina: Eu cred că sîntem niște vecini foarte buni. N-am deranjat niciodată pe nimeni, n-am dat buzna peste nimeni... Vecin 1: E
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aveți niște cărți de joc? Alex: (cu jucată amabilitate) Da' cum să nu, se poate! Mama, repede, vezi unde ai pus cărțile de pasiențe. Ce jucați? Vecin 3: Un pokeraș... (Maria aduce cărțile; i le dă) Și dacă nu vă supărați, nu mai aveți vreo sticlă de vin? (Maria îi dă) Alex: Bani de poker aveți? Vecin 3: Avem... dar nu jucăm la jecmăneală... să mai treacă timpul... Alex: Toți așteptăm să treacă timpul... Și timpul trece, nu? Vecin 3: Păi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
discret) Nu te potrivi, vecine, omu-i ascuns. Nu-l cunoști niciodată pe de-a-ntregul. Ce, parcă noi n-avem probleme cu familiile noastre? Așa crezi? Ba avem. Dar le sesizăm la timp și le rezolvăm din fașă... Uite, nu te supăra, dar crezi că în bloc nu se știe cîte ai făcut dumneata ca să ajungi unde ai ajuns? Sau că nu se știe că soția dumitale te-a... sprijinit și ea... cum a putut ca să reușești... Stai, nu te-nfuria, că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Banii jos. Vecin 2: Vin. Vecin 1: Ce vin, care vin? Banii jos, vecine. Vecin 2: Păi n-am. Vecin 1: N-ai, n-ai și gata. Vecin 2: (către Vecin 4) Dă-mi niște bani. Vecin 4: Nu te supăra, dar din banii de joc nu dau. Am și eu superstițiile mele, zău. Vecin 3: Și eu la fel. Cum dau din banii de joc, se-alege praful. Vecin 2: Pun tabloul vecinei. Vecin 1: Da crezi că face atîta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
te cred. Plecăm. Cu condiția să nu uitați de liniște. Mihai: Vecine, dacă ți-am promis! Ce naiba! Vecin 1: Bine. Gata! Plecăm! Băieți, gata, ridicăm ancora! Mergem la casele noastre, hai! (Vecin 1 se îmbrățișează cu Mihai) Vecine, nu fi supărat pe noi... Oricum, acum măcar ne cunoaștem mai bine... (dă mîna cu Maria) Vecin 3: (luîndu-și și el rămas bun de la Maria) Sînteți o gospodină excelentă! Îmi pare rău că nu știu și eu rețeta aceea de pateuri! Extraordinară! Maria
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de dragoste... El 1: Ți-am mai spus, scriu poeziile de care am nevoie. Ea 2: Ți-aș spune eu de ce ai nevoie, da' mi-e rușine de omul ăsta. El 1: (mîhnit) Aș vrea... (către El n) nu te superi dacă... aș vrea să ies puțin... simt nevoia să... nu te supăra... El n; Nu, nu, te rog, fă ce vrei. Ea 2: Păi asta și face. Face exact ce vrea. (spre El 1, care a ajuns la ușă) La
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am nevoie. Ea 2: Ți-aș spune eu de ce ai nevoie, da' mi-e rușine de omul ăsta. El 1: (mîhnit) Aș vrea... (către El n) nu te superi dacă... aș vrea să ies puțin... simt nevoia să... nu te supăra... El n; Nu, nu, te rog, fă ce vrei. Ea 2: Păi asta și face. Face exact ce vrea. (spre El 1, care a ajuns la ușă) La ora asta s-o fi închis clubul cheferiștilor! Sau poate au și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ce se află în întîmplarea asta... El n: Ba bine că nu! În întîmplarea asta a ta se află o abatere, o greșeală, spune-i cum vrei. El 1: Deci să renunț... El n: Sigur că da. Domnule, nu te supăra, dar aici duc toate datele; ești căsătorit, ești un om cunoscut, apoi, ce naiba, fata aia e prea tînără ca să... știi prea bine că nu e nici o perspectivă... Trebuie să renunți. Altfel riști să pierzi tot ce-ai adunat pînă acum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
crede-mă, sînt și eu la capătul puterilor... Octav: (ironic) Te înțeleg, iubito..., traversezi și tu, ca tot omul, o perioadă de greutăți... incertitudini... dezorientări... Încotro tranzitezi tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață normală... dacă nu te superi... și-mi dai voie...! M-am săturat de sarcasmul ăsta al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Groparul: Eu nu fac filosofie..., eu doar vorbesc filosofie... Groapa pentru mine e un fel de... academie a tăcerii... Dacă ar fi să-mi dau doctoratul, aș scrie "Hîrlețul, lopata și tăcerea". Ce spui? Octav: Sună frumos... Groparul: Oamenii se supără pe tine pentru că te iau în serios... iau în serios exigențele tale... Octav:...Și, mai departe... Groparul: Numai tu crezi în aceste exigențe... Și tocmai asta de înfurie... te pune în panică... Octav: Și, mai departe...? Groparul: Și vrei să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-o! Eu credeam că, într-adevăr, ai descoperit ceva bun la mine... Dar să-mi spui că sînt util! Octav: Păi nu ești?! Groparul: Fir-ar să fie! Înseamnă că ceva nu e-n regulă! Octav: Da de ce te-ai supărat așa, frate?! Groparul: Păi, măi fugarule eu dacă am avut vreun succes în viața asta apoi acela e că am scăpat de teroarea utilului... Pentru delict de eroare te amendez cu încă o gură de votcă... Ba nu... trecem, la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-o-ntorci... Bine! Mă, așa cum sînt eu, m-am descurcat... Și-am dat de mîncare copiilor. Asta-i! Octav: Bravo, Nea Matei, bravo...! Matei: Și acum îți dau și ție... Octav: Bravo, Nea Matei, bravo...! Matei: Și dacă nu te superi, îi dau și lui maică-ta și lui taică-tu... Octav: Mulțumim, Nea Matei. (puțin cîntat) Mulțumim, Nea Matei, că ne ții pe toți trei... Hai că merge! Groparule, facem un duet. Groparul: Eu mai am puțin de dormit... Marieta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scriu aceste cîteva aprecieri despre "Salonul nr.6-bis", nu de puține ori m-am poticnit, am avut ezitări și m-am pomenit a fi scriitorul care trebuie să fie atent la ce spune, adică să fie prudent... (să nu-l supăr pe ăla de la un anumit partid -, să nu-l ating pe altul fără partid dar nostalgic...). Exact ca "înainte", numai că, mulțumesc lui Dumnezeu, ca și în cazul scrierilor "de atunci", nici acum nu am cedat acestei odioase cenzuri ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de-a face cu mine... Înțelegi? (dinspre gheretă vin doi indivizi îmbrăcați în costume de bodigarzi; cei doi Obiectivul și Sursa dublă se potolesc, devin oarecum disciplinați; bodigarzii iau o poziție profesională; apoi pleacă) Sursa dublă: Hai, măi, ce te superi așa?! Obiectiv: Ai înțeles, da? * Plutonierul: (panicat, gîfîind) Bună dimineața... săru' mîna, doamnă! Dosar nr.: Huo, potolește-te! Plutonierul: Am întîrziat..., am întîrziat. Dosar nr.: Întîrziat pe dracu'..., mai e pînă ne dă numerele de ordine..., stai liniștit. Plutonierul: (uitînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
turla vaporului trece fantoma părintelui,/ ia mințile fiului și-l îndeamnă la răzbunare/ a fi sau a nu fi visează nefericitul inginer tânăr". Se trece ușor dintr-un univers în altul, din lumea livrescă în cea cotidiană, fără ca salturile să supere. Simte zeița mării cu toată căldura ei de femeie, așa cum știe de ce secretarul de partid este electrician și tot așa ascultă firesc materia " Visând ca pasărea pe creangă". "Scrisorile esențiale" rămân și frumoase scrisori sentimen tale, de aici și titlul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]