14,383 matches
-
mai importantă decât În Franța (14,3%, respectiv 9,71%). În 1973, Marea Britanie avea un sector industrial relativ slab penetrat de investiții străine (14,7%), mai slab decât Franța sau Germania la vremea respectivă. Cum valoarea adăugată a economiei englezești tinde spre 25% În sectorul industrial, ponderea Întreprinderilor străine În producția internă brută este foarte scăzută (5,1%). Totuși, după intrarea Marii Britanii În UE s-a produs o creștere foarte puternică a investițiilor locale a Întreprinderilor multinaționale de origine americană. Acestea
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Cel mai bun exemplu este siderurgia, industrie În declin, foarte puțin multinaționalizată, dar foarte concentrată. Această constatare este Întărită de evoluția divergentă a ratelor de concentrare industrială și de participarea multinaționalelor În aceste sectoare: Analiza datelor pentru Marea Britanie și Franța tinde să respingă teoria conform căreia concentrarea și activitatea multinaționalelor sunt legate În mod cauzal. Nu se pot constata corelații Între evoluția istorică a acestor două variabile În nici una dintre cele două țări. În Marea Britanie se observă chiar o corelație negativă
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
tendința Întreprinderilor europene este aceea de a pune accent pe controlul comportamentului; cu alte cuvinte, filialele multinaționalelor americane se supun sediului mai curând decât să se concentreze asupra propriilor rezultate, ceea ce nu fac filialele multinaționalelor europene; acestea, la rândul lor, tind să utilizeze În producție și comercializare un procent important de personal provenit din țara firmei-mamă, ceea ce nu fac multinaționalele americane. Întrucât lista de decizii examinată de Hedlund În studiul menționat anterior conține, după Egelhoff, mai multe variabile relative la controlul
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Kenter, interdependența unităților Întreprinderilor multinaționale constituie unul dintre principalii factori care permit determinarea gradului de autonomie pe care se poate conta Într-o situație dată. Analiza cauzală duce la concluzia că nivelul de autonomie dorit (adică nivelul pe care sediul tinde să-1 atingă) pentru deciziile financiare și cele de investiții este la fel de ridicat ca și fluxurile de bunuri și servicii transferate de firma-mamă către filialele din străinătate. Această legătură aparent strictă poate fi explicată prin faptul că, Într-o multinațională al
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
atunci când filiala din străinătate primește o cantitate suficientă de bunuri și servicii de la alte filiale ale aceleiași Întreprinderi. Rezultatul este valabil și pentru deciziile referitoare la resursele umane. Deși gradul de autonomie În cazul deciziilor privind investițiile și problemele financiare tinde să se diminueze pe măsură ce importanța filialei pentru firma-mamă crește, el are tendința de a crește În domeniul comercializării. Aceasta se explică prin faptul că, cu cât o filială livrează mai multe bunuri și servicii altor filiale și/sau firmei-mamă, funcția
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
propriu de instrumente. Managerii dispun de un număr limitat de „pârghii” pentru a controla firma. Cei 7S sunt: strategia, structura, sistemele, savoir-faire (skills), stilul, stafful și valorile sau obiectivele superioare (superordinate goals). Când aceste „valori semnificative” sunt În armonie, firma tinde spre un gen de unificare internă care Îi va asigura dezvoltarea pe termen lung. „Osatura” managementului performant este prezentată În figura 48. Strategia face parte din planul de acțiune al firmei și vizează decizia de alocare a resurselor În viitor
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
prelucrarea produselor În țară. În aceste condiții, firma este condiționată să angajeze personal local În conducere, ceea ce poate afecta relațiile de cooperare și comunicare În cadrul firmei. Naționalizarea apără ramura respectivă de concurență, ceea ce duce la scăderea competitivității. Riscurile politice menționate tind să scadă pe plan mondial. În evaluarea mediului politic se iau În considerare: stabilitatea politică, naționalismul și restricțiile economice. Stabilitatea politică. Printre criteriile cel mai frecvent avute În vedere la evaluarea oportunității de implicare pe piețele străine este stabilitatea politică
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
birocratice. Cultura de tip „sarcină” este mult mai bine adaptată condițiilor unui mediu complex și fluctuant, Însă pentru introducerea schimbărilor este necesară o conducere fermă, dar și unele elemente ale culturii de tip „putere”. Firma românească cu capital de stat tinde spre o cultură de tip „rol”, cu unele elemente ale culturilor de tip „putere”. Cultura firmei private tinde spre tipul „sarcină”, cu unele elemente ale culturilor „rol” și „putere”. În cele mai performante firme se introduc tot mai mult elementele
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
introducerea schimbărilor este necesară o conducere fermă, dar și unele elemente ale culturii de tip „putere”. Firma românească cu capital de stat tinde spre o cultură de tip „rol”, cu unele elemente ale culturilor de tip „putere”. Cultura firmei private tinde spre tipul „sarcină”, cu unele elemente ale culturilor „rol” și „putere”. În cele mai performante firme se introduc tot mai mult elementele culturii de tip „persoană”. De aici și implicațiile socio-umane ale deciziei strategice la nivelul firmei: - multe firme nu
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
noi produse. De obicei, există unul sau mai multe produse sau linii de produse la care trebuie să se renunțe. - Ignorarea bilanțului este o practică obișnuită. Lipsa de preocupare pentru mișcarea numerarului și productivitatea capitalului utilizat poate fi fatală. Managerii tind să caute fonduri noi În loc să le folosească mai bine pe cele de care dispun. Cauza cea mai frecventă a greutăților este convingerea generală că singurul drum spre succes trece prin dezvoltare. Dezvoltarea nu este sinonimă cu succesul. De fapt, restrângerea
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
capteze o parte de profit mai mare și o recuperare mai eficientă a investițiilor. Cauzele contraperformanței firmelor românești sunt prezentate În figura 68. Mania creșterii 1 este În mod obișnuit exprimată prin bătălia pentru mărirea vânzărilor. Metodele standard de contabilitate tind să Încurajeze opinia că profituri mai mari rezultă În mod automat din vânzări mai mari. Criteriul economic pentru aderarea României la Uniunea Europeană cuprinde statutul de economie funcțională de piață și abilitatea de a face față presiunii concurențiale de pe piața unică
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
o cantitate din ce În ce mai mare de probleme spre rezolvare. Totuși, adevăratele probleme sunt Întotdeauna cele care Încă nu se pun. Când se pun, deja nu mai sunt probleme, ci dificultăți. Soluțiile se traduc În reacție și nu În acțiune. Managementul strategic tinde să fie copleșit de „rațiuni tehnice”. Seducția lui mecanicistă acaparează capacitatea managerilor fie În direcția perfecționării lucrurilor, fie prin căderea În disperare, În conștiința paralizantă a neputinței lor de a urni din loc stările de fapt, constatând cu stupefacție că
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
petrolului din 1979. Simultan, Ford Motors Company a urmat o strategie de implantare europeană și de export global; la mijlocul anilor ’70, firma Ford devenise deja un concurent puternic pentru producătorii europeni de automobile. Compania Fiat a optat pentru supremația europeană, tinzând spre locul al doilea, și a păstrat dominația tradițională pe piața italiană. În același timp, General Motors s-a focalizat asupra pieței nord-americane, unde a obținut rapid peste 50% din acțiuni și peste 70% din profituri; la mijlocul anilor ’70, General
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
cu accesorii minime, care aduce producătorului cea mai redusă marjă de profit. Rivalul său principal, Toyota Corolla, este prezentat și comercializat ca model unic, vândut de un singur grup de distribuitori și cu Întreaga gamă de opțiuni și accesorii; clienții tind să cumpere modelul cel mai bun și mai complet, oferind astfel companiei cel mai mare beneficiu unitar. Mai mult, distribuitorii Toyota pot asigura cumpărătorului servicii superioare la un cost mai mic, datorită volumului mult mai ridicat de vânzări. De regulă
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
de esențialitate și virtuțile poetice ale spectacolului teatral și consideră critica de teatru ca pe o modalitate de ordonare a ierarhiilor artistice. Prezentarea și analiza unor spectacole sunt însoțite de surprinderea criteriilor în temeiul cărora arta teatrală evită osificarea și tinde spre un acord armonic între specificul său și imperativele modernității. O secțiune a lucrării cuprinde texte dedicate tragicilor greci, urmărind definirea lor ca fizionomie literară, iar ultima parte a volumului, File dintr-un jurnal teatral (1974-1975), include articole și eseuri
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
un temei al ființei; iubirea nu e, deci, o degradare demnă de oprobriu moral, ci reprezintă o stare de grație și fervoare față de care atitudinea umană corespunzătoare e cea de adorație contemplativă” (Radu Enescu). Principiu cosmic, instituitor de armonie, erosul tinde, platonian, la refacerea unului originar (androgin), deci la transgresarea contrariilor, dar și a corporalității, spre spiritual: „Iubirea-i axul cerurilor toate / În mari nuntiri cu muzici peste poate / Un semn al ei și lumi cu lumi se-adună: / idei dansează
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
puțin convingătoare. Interesante sunt tablourile înrudite cu cele din poezia lui Blaga (cu ecouri din Laudă somnului, La cumpăna apelor, La curțile dorului), elementele de bestiar și peisagistică vitalist-mitice, cu accente de fantastic folcloric. C. cultivă tema străbunilor, a obârșiei, tinzând spre cristalizarea identității eului liric. Cartea anotimpurilor (1976) e o scriere „pentru copii”, în care răzbat pe alocuri unde de suavitate sau scânteieri ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj, „păstor” peste mărunte sălbăticiuni, discursul poetic, de
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
lege, iar adevărul științific i s-ar fi arătat a fi relativ, C. se simte atras tot mai puternic de mistică. După pensionare s-a retras în Franța, devenind unul dintre fidelii Centrului Froissart. Structură sensibilă și pasională, C. a tins mereu să-și împlinească vocația de scriitor, alături de profesia de medic. În 1968, debutează cu un volum cvadrilingv, intitulat Hic et nunc, apărut la New York. Alte volume îi apar în limbile franceză, engleză sau germană, în funcție de locurile peregrinărilor sale prin
CATANOY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286139_a_287468]
-
literară a lui C., risipită prin revistele culturale ale exilului, evidențiază un intelectual fin, cu o amplă deschidere spre problematica majoră a epocii sale, dar și cu un bine nuanțat concept al specificității românești într-un timp al „globalizării”, care tinde să anuleze tocmai specificitatea. Cronicile și microeseurile din „Anotimpuri”, „La Nation roumaine” sau „România” pun în valoare aspecte inedite ale mișcării literare românești din exil și refac imaginea exactă a momentelor literare și a operelor importante ale culturii noastre deformate
CAZABAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286147_a_287476]
-
de-a valma, surprinși în câte un instantaneu realistic, politicianul, gazetarul, funcționarul, învățătorul, studentul, șeful, slujbașul, soldatul, jandarmul, cârciumarul, primarul, notarul, moșierul, țăranul ș.a.m.d. De fapt, C. schițează rapid, de preferință dialogic, câte un „chip” și un comportament, tinzând să alcătuiască, din fragmente brute, inegale, un fel de mozaic caracterologic: escrocul, arivistul, parvenitul, impostorul, licheaua, nemilosul, descurcărețul, nulitatea, flecarul, netotul, credulul, „speriatul” etc. În momentul apariției acestor proze, a fost remarcată ca merituoasă atitudinea antilirică, sarcastică a autorului, care
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
preocuparea de a defini trăsătura dominantă a fiecărei personalități, trăsătură care, dincolo de oscilații și aparente contradicții, explică și ordonează totul în jurul unui reper fundamental. Pledoariile, uneori motivate polemic, sunt țesute din mărturii directe și citate din scrierile celor evocați și tind să demonstreze unitatea profundă care face din om și operă un întreg exemplar. Alte trei „portrete” - Petre Pandrea, D. Tomescu, C.S. Nicolăescu-Plopșor - sunt contribuții notabile la cunoașterea și actualizarea unor reprezentanți ai culturii oltenești. Asemănător ca preocupare și atitudine cu
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
Prin groasele văzduhuri de ninsori” mărturisind FIorile dalbe, ori „stau triști pe lângă sobă / Și-și freacă aripile de rugină”, când cade „ora toamnei, pe pământ și-n cer” (Tăcere). Chipuri vii ale zbaterilor vieții și morții - de aceea, „fără pace” - tind să fie florile-simbol ale lui C. Unele - trandafirii galbeni, în care se ghicesc apuneri în durere, crizantemele, „val de-argint, ochi de-argint fulgerat”, făclii ale adormirii, nufărul, „luntrașul” ce bate la porțile nopții, macul, „rug” al sângelui jertfit, violetele
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
a.m.d. Instinctul autorului este de a-i face pe acești copii să acționeze în situații aproape arhetipale: lupta cu spionii, rătăcirea în peșteră, descoperirea unui castel bântuit de forțe malefice etc., în care determinarea istorică are un rol ce tinde spre zero. Rămân astfel valabile literar avântul tineresc al acțiunii, primele întâmplări legate de socializarea individului în formare, ingeniozitatea, prietenia, curajul salvate de perisabilitate prin atemporalul lor. Succesul Cireșarilor (compus în cele din urmă din cinci volume: Cavalerii florii de
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
română veche ale lui C. au fost adunate relativ târziu într-un volum impunător - Probleme de bază ale literaturii române vechi (1972). Mai greu depistabilă în lucrările apărute separat, ideea diriguitoare, ce exprimă limpede concepția și finalitatea spre evidențierea cărora tind toate compartimentele cărții, este aceea că literatura veche, constituind baza din care crește epoca modernă, fixează trăsăturile proprii matricei autohtone care, transmisibile la rândul lor prin mijlocirea procesului educațional, influențează specificul creației contemporane. Arcuirea unor punți de legătură între actualitate
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
a-și ciopli un chip care să poată fi luat drept al nimănui, însă barbismul bate la ochi în poemele grupate sub titlul trecut pe coperta volumului (trimitere la Imnuri pentru nunțile necesare de Ion Barbu). Evoluția liricii lui C. tinde spre o viziune eterogenă, opusă apolinismului geometric al lui Ion Barbu, vizibilă mai ales în volumul Patimile (1968). Aici ordinea matematică nu mai este suficientă, materia în expansiune aformică copleșește orice ordine rațională, cuvântul însuși nu pretinde altceva decât să
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]