KorAP: Find »[drukola/base=tovarăș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...479 480 481 ...487 >

12,169 matches

Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538

bate pe făptaș. Ce faci, milord? GLOUCESTER: Bătrîna-mi inima s-a rupt, s-a rupt. REGAN: Ce, finul tatei ți-a voit viața? Cel cărui tata-i dădu nume, Edgar? GLOUCESTER: Rușinea, Doamna, aș fi vrut s-ascund. REGAN: Era tovarăș cu chefliii cavaleri Care-l slujesc pe tata? GLOUCESTER: Nu știu, Doamnă. Prea-i rău, prea-i rău. EDMUND: Da, Doamna, el Era din ceață lor. REGAN: Nu-s de mirare relele-i simțiri; Ei l-au împins s-omoare

by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
călărit și spadă de purtat; Dar șoareci și șobolani și micul vînat A fost ceea ce Tom șapte ani lungi a mîncat. Feriți-vă de cel ce ma urmărește. Pace, Smulkin, pace, vrăjmașule. GLOUCESTER: Cum? N-ai măria-ta mai buni tovarăși? EDGAR: Prințul tenebrelor e-un gentilom. Modo-i numit și Mahu. GLOUCESTER: Carnea și sîngele nost s-au stricat atît, That it doth hate what gets it. EDGAR: Poor Tom's a-cold. GLOUCESTER: Go în with me. My duty cannot

by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
înger negru, n-am mîncare pentru tine. KENT: Cum te simți, șir? Nu stă așa buimac; Vrei să te-așezi și odihnești pe perne? LEAR: Procesul lor, întîi; aduceți martorii! (Lui Edgar) Jude cu roba, -ocupă-ți locul. (Bufonului) Și tu, tovarăș lui intru dreptate, Stai lîngă el. (Lui Kent) Tu esti dintre jurați, Ia loc și tu. EDGAR: Let uș deal justly. Sleepest or wakest thou, jolly shepherd? Thy sheep be în the corn; And for one blast of thy minikin

by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
Kent, Gloucester și Bufonul, ducîndu-l pe rege) EDGAR: Cînd cei mai buni durerile ne poartă, Nenorocirile nu důșmani ni se-arată. Cel singur suferind suferă-n sine, Lăsînd negriji și iconiri senine. Dar sufletul de multă suferință trece, Necazul cu tovarăși de-l petrece. Ce-ușoare-mi par durerile acum, Cînd ce mă-ndoaie-apleacă-un rege bun. Are copii cum am eu tata. Du-te, Tom, prin vînt. Fii-atent la zgomotele nalte,-ți revelînd Cînd falsul zvon, ce cu gînd prost te-atacă, Fie

by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626

realist-socialiste, spicuind câteva opinii: Maria BANUȘ 1 „Ambiția mea cea mare, în această privință, e ca cercurile literare din fabrică să aibă o activitate vie și interesantă la un nivel tot mai înalt, să dezvolte tot mai mult în rândurile tovarășilor muncitori gustul pentru literatura bună și să le lărgească orizontul literar. Cred că drumul acesta care unește documentarea scriitorului cu activitatea lui pe tărâm obștesc, e un drum bun, sănătos, care trebuie să ducă la bune rezultate. Tot în 1952

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
în presa noastră - dar care dovedesc posibilități evidente de dezvoltare. Primul număr al revistei Anii de ucenicie apărută în luna noiembrie 1951 este închinat aniversării Marii Revoluții din Octombrie și sărbătoririi celor 50 de ani de viață și luptă a tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dintre lucrările în proză mai remarcăm cele două schițe ale lui P. Surupăceanu, despre lupta din trecutul poporului nostru și reportajul Visul unei nopți de mai de Victor Vântu, despre începutul constituirii Canalului Dunăre - Marea Neagră. În cronica făcută

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
identice, indiferent dacă acestea constituesc succese sau rebuturi. Asta duce la o greșită informare a bibliotecarilor, la pericolul popularizării unor lucrări greșite. Care bibliotecar ar înțelege oare din felul cum au fost făcute prezentările poemului lui Mihai Beniuc: Cântec pentru tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej și Balada Bicazului de I. Istrati, că are de-a face cu două creații între al căror nivel de realizare există o diferență uriașă? Că prima constituie - așa cum a fost numită pe drept cuvânt - o «mândrie a poeziei

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
și eforturile vieții noastre, ceva din lupta și cuceririle poporului nostru muncitor Iată-l pe stahanovistul Răducan Constantin: «un om înalt, robust, vesel, ajuns la treizeci și doi de ani, un adevărat artist în meseria lui: el a reușit, împreună cu tovarășii săi, să construiască, pentru prima oară în țară, noi mecanisme pentru furnale». Fotoreporterul l-a surprins verificând centrarea rotoarelor. Iată-l pe Iulian Mutulescu șef al brigăzii stahanoviste de la 23 August, crescând în paginile pe care i le consacră Sandu

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Mai Brăila, aducători de viață nouă și belșug în satul unde pe vremuri hălăduiau Șuțuleștii (...). Întorci încă o pagină din primul număr al Flacării și privirile îți rămân ațintite asupra imaginilor care oglindesc momente de la Congresul învățătorilor: iată-l pe tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej la tribuna Congresului: iată-l pe B.P. Eșipov, conducătorul delegației sovietice, rostindu-și cuvântarea, iată aspecte din sala Congresului (...). Dar Flacăra nu este numai o revistă de reportaj șt ilustrațiuni. În coloanele ei întâlnești o seamă de materiale

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
banale, plate, se ivesc șabloanele și artificiile literare de proastă calitate (...). Cronicarul nu a ținut seama de o cerință fundamentală a criticii - aceea de a aprecia o lucrare în primul rând după tendința ei generală. Sunt binecunoscute aprecierile făcute de tovarășul Stalin în 1929, cu privire la broșura Întrecerea maselor, de E. Mikulina. Răspunzând celor ce voiau să înmormânteze această broșură pe motivul că are unele greșeli, tovarășul Stalin a arătat - dând ca exemplu Pe Donul liniștit - că valoarea unei cărți literare nu

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
aprecia o lucrare în primul rând după tendința ei generală. Sunt binecunoscute aprecierile făcute de tovarășul Stalin în 1929, cu privire la broșura Întrecerea maselor, de E. Mikulina. Răspunzând celor ce voiau să înmormânteze această broșură pe motivul că are unele greșeli, tovarășul Stalin a arătat - dând ca exemplu Pe Donul liniștit - că valoarea unei cărți literare nu poate fi determinată de o greșală sau alta, de un detaliu sau altul, ci de orientarea ei generală. Meritele de conținut și adeseori de formă

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
scrisoare și lui Mihail Davidoglu și una lui Aurel Baranga și încă una Mariei Banuș și încă una și încă, și s-ar fi făcut prea multe scrisori. Așa că am ales calea aceasta ca să mă adresez și lor și celorlalți tovarăși pe care i-ar putea ajuta lucrurile care li se spun aici. Și-acum să încep scrisoarea: Stimate tovarășe, Te-am văzut rar la adunările și discuțiile noastre. Când vii, șezi în ultimele rânduri și încerci să realizezi povestea omului

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
Și, fiindcă e vorba de critică - ne așteptam ca Ion Vitner să-și apere în scris sau într-o dezbatere organizată la Uniune, părerile în privința lui Eugen Frunză, de ale cărui începuturi în poezie s-a ocupat în calitate de critic literar. Tovarășul Vitner încă n-a dat nici un semn! Poate că, totuși... cândva. Stimate tovarășe, Când ne-am întâlnit prima dată mi-ai spus alarmat: — Ce ne facem? — Cu ce? Cu dramaturgia, frate! Și cu tinerii prozatori! Merge slab! La revedere! Mi-

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
pe care le voi aplica în ediția a doua a romanului meu Drum fără pulbere. Și tot pentru acest roman am câștigat nespus de mult din discuțiile secției de proză a Uniunii (...). Și cred că unul din motivele pentru care tovarăși ca Ion Călugăru sau Maria Banuș sau Ion Vitner sau Zaharia Stancu creează anevoie, încet, este acela că se luptă izolați cu multe probleme pe care obștea i-ar ajuta să le rezolve. Iar slăbiciunile noastre ale fiecăruia în parte

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
și destul de supărătoare - cine să le înlăture, dacă nu tot noi? Și cum să le înlăturăm dacă nu tot prin luptă deschisă de opinii, prin dezbaterea hotărâtă și cinstită a fiecărei probleme în parte? Aceasta e calea și pentru dumneata, tovarășe, căruia i se potrivesc mai multe nume. Alătură-te pe calea aceasta a celorlalți scriitori, ei te așteaptă și te vor primi cu încredere și cu dragoste! Într-adevăr, după câteva zile, are loc, la secția de poezie a Uniunii

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
floare». I-ați dat adresa și ați stabilit să corespondați cu ea; ați rugat-o chiar să vă trimită poeziile ei (...). În zilele următoare v-a scris (...). Și-apoi a început să aștepte (...). Aștepta să-i scrieți. Pe oricare din tovarășii noștri scriitori care vin de la București, îi întreabă: Nu l-ați văzut pe tovarășul Jar?...». Și începe să-i spună cum v-a scris, cum v-a trimis gândurile ei, planurile ei și cu o ciudă copilărească spune: «Ei! N-

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-o chiar să vă trimită poeziile ei (...). În zilele următoare v-a scris (...). Și-apoi a început să aștepte (...). Aștepta să-i scrieți. Pe oricare din tovarășii noștri scriitori care vin de la București, îi întreabă: Nu l-ați văzut pe tovarășul Jar?...». Și începe să-i spună cum v-a scris, cum v-a trimis gândurile ei, planurile ei și cu o ciudă copilărească spune: «Ei! N-am primit nimic de la dumnealui!» Tovarășe Jar, pioniera Eftimie Aurelia vrea să devină scriitoare

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
București, îi întreabă: Nu l-ați văzut pe tovarășul Jar?...». Și începe să-i spună cum v-a scris, cum v-a trimis gândurile ei, planurile ei și cu o ciudă copilărească spune: «Ei! N-am primit nimic de la dumnealui!» Tovarășe Jar, pioniera Eftimie Aurelia vrea să devină scriitoare și are nevoie de sprijinul dumneavoastră”. Să încheiem acest itinerar liric cu o informație despre stadiul și nivelul artistic al unei specii muzical-literare care a cunoscut un mare avânt în vreme: cântecul

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
contribuie efectiv la transformarea Lisavetei este Viorica Cealca. Ea este personajul cel mai înaintat din G.A.C. Viorica Cealca este membră în comitetul de conducere al gospodăriei (...). Ne-am aștepta ca dânsa să reprezinte tipul înaintat al țărăncii noastre colectiviste. Tovarășul Stalin spunea că mișcarea colhoznică ridică minunate și capabile femei în conducerea gospodăriei. Astfel de femei avem și noi în gospodăriile noastre colective. Este oare și Viorica una din aceste femei? Viorica Cealca este văduva unui învățător. Neavând copii, chinuită

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
lipsurilor piesei, că Cetatea de foc este un mare succes pe drumul înainte al lui Mihail Davidoglu atât de strâns legat de progresele dramaturgiei noastre noi”. Despre foloasele unei critici juste și concrete scrie A Baranga 49: „Vreau să mijlocesc tovarășilor mei dramaturgi ceva din experiența pe care am câștigat-o cu prilejul reprezentării piesei Iarbă rea și anume felul cum critica făcută acestei lucrări de Organul Central al Partidului nostru, Scânteia mi-a dat posibilitatea nu numai de a vedea

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
scrierii acestei piese mie mi se părea a fi foarte interesant, dar care (și Scânteia mi-a arătat limpede acest lucru) nu făcea decât să coboare nivelul conflictului piesei. În filmul Viața învinge - un film inspirat din piesa Iarbă rea, tovarășii cu care am lucrat m-au ajutat să înlătur aceste ciuperci și sper că am reușit. Tot Scânteia mi-a atras atenția că portretul psihologic al personajului central, profesorul Andrei Bârlea, nu e suficient de adâncit. Cine este în definitiv

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
de altă parte, se iscă o vie ciocnire, aprinsă, care generează humorul sănătos, puternic al noului bătându-și joc de vechi și înfrângându-l categoric în luptă (...). Despre această viață plină de bucurie și încredere a oamenilor sovietici îi pomenea tovarășul Stalin scriitorului Demian Bednâi într-o scrisoare, spunându-i: «E foarte bine că ești într-o „dispoziție plină de voioșie”. Filozofia „tristeții universale” nu este filozofia noastră. N-au decât să fie triști cei care părăsesc scena și cei care

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
lupta comuniștilor ca exponenți ai poporului muncitor împotriva regimului burghezo-moșieresc, împotriva regimului fascist și a politicii antisovietice (...). Lipsuri de acest gen există de pildă în piesa lui Mihail Davidoglu Cetatea de foc (în prima versiune), ca și în piesele altor tovarăși ai noștri. După cum suna articolul publicat de Scânteia privitor la reprezentarea acestei piese, M. Davidoglu a găsit în viață un conflict dramatic puternic, transformarea în focul luptei de clasă a bătrânului oțelar Petru Arjoca, muncitor cinstit, însă cu o mentalitate

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
turnată într-un singur tipar, ceea ce duce la cocoloșirea, la estomparea contradicțiilor din viață, că în aceste piese «lipsește suflul vieții» (...). În activitatea mea m-am lovit de unele lipsuri inadmisibile în munca de îndrumare a creației dramatice din partea unor tovarăși de la Comitetul pentru Artă. Tergiversările interminabile, sfaturile contradictorii, adeseori lipsite de competență ideologică și artistică (...). Vreau să citez un exemplu: am depus a doua versiune a piesei Oameni de azi la 5 septembrie 1951, la Comitetul pentru Artă. După o

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
20 decembrie de către Consiliul artistic de pe lângă comitet. Au trecut deja câteva luni, pentru ca o lucrare considerată lipsită de valoare la prima lectură să devină valabilă ca prin farmec la o a doua lectură. Aceasta dovedește lipsa de răspundere a unor tovarăși de la Comitetul de Artă în munca lor cu autorii dramatici. Aș vrea să mai vorbesc și despre activitatea Uniunii Scriitorilor. Componența comisiei de dramă care funcționează pe lângă Uniune se schimbă în fiecare an, comisia se restructurează mereu și cu toate

[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]