14,689 matches
-
cu ceilalți; puncte de plecare pentru acțiuni etice; idei noi; judecăți bazate pe compasiune; crearea și împărtășirea unor cunoștințe și semnificații care pot ghida practicile profesionale; o viziune extinsă asupra responsabilității profesioniștilor; înțelegerea identității morale; ilustrarea posibilităților de acțiune și trăire umane (Witherell, Noddings, 1991). Se pare că utilizarea de către profesori a povestirilor vieții ar putea servi foarte bine ca model și pentru practicienii și cercetătorii din orice altă disciplină științifică sau profesie. Povestirea unui profesor (sau a unui analist politic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
tatăl cu adevărat din interior. Îi sunt recunoscătoare pentru aceasta. Ca abordare sau metodă de înțelegere a vieții indivizilor și de a te conecta cu experiența acestora, nimic nu egalează, poate, interviul de tip povestirea vieții. Povestirea propriei vieți revelează trăirile interioare mai mult decât ar putea s-o facă orice altă abordare. Este posibil ca nu reconstrucția istorică să fie principalul interes al povestirii vieții, ci maniera în care indivizii se văd pe ei înșiși în acest moment al vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
și revizuirea fiecărei secțiuni sau a fiecărui capitol au fost acceptate. Această durată se aproprie mai mult de cerințele unor studii extinse bazate pe istoria vieții (Bertaux, 1981; Klockers, 1974). Pentru o povestire a vieții extinsă, apropiată ca profunzime și trăire de autobiografie, o astfel de serie de interviuri este recomandată. Când timpul nu este un factor esențial, pot ajunge două sau mai multe ședințe de intervievare de trei-cinci ore. Potențialele beneficii ale împărtășirii povestirii vieții Unele persoane sunt dispuse să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
nesiguri și stânjeniți în această situație, iată câteva dintre numeroasele beneficii care pot rezulta din împărtășirea povestirii proprii celor care sunt dispuși și capabili să reflecteze asupra conținutului și evoluției acesteia: se obține o perspectivă mai clară asupra experiențelor și trăirilor personale, cu o importantă semnificație în viața cuiva; se ajunge la un grad mai mare de autocunoaștere, o stimă și o imagine de sine mai ridicate; se împărtășesc cu alții experiențe și trăiri interioare; a-ți povesti viața conduce la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
o perspectivă mai clară asupra experiențelor și trăirilor personale, cu o importantă semnificație în viața cuiva; se ajunge la un grad mai mare de autocunoaștere, o stimă și o imagine de sine mai ridicate; se împărtășesc cu alții experiențe și trăiri interioare; a-ți povesti viața conduce la o stare de pace interioară, satisfacție și bucurie; împărtășirea povestirii vieții este un element central într-un proces de recuperare, o modalitate de purificare, de descărcare a sufletului și de validare a experienței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
dintre aceste tipuri de întrebări conduce la niveluri diferite ale răspunsurilor. Este recomandabil să vă asigurați că întrebările folosite includ mai multe, tipuri de întrebări dacă nu toate. Cele mai utile întrebări vor fi acelea care ghidează povestitorul spre nivelul trăirilor personale. Acesta este punctul în care interviul devine activ - sau interactiv, în cel mai bun caz - și de unde provin cele mai multe semnificații din viața unei persoane. Există diferite căi de a atinge niveluri mai profunde ale realității, de la tipuri specifice de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
generale pentru realizarea interviului, două persoane diferite nu vor derula interviul în exact aceeași manieră, având în vedere faptul că fiecare poate prezenta transcrierea și propria interpretare într-un alt mod, pe baza alegerii, dintre multiplele criterii aplicabile, a propriei trăiri procesului, care le poate schimba chiar viața (Goldstein, 1964), și a unei anumite perspective disciplinare sau teoretice. În ultimă instanță, aceasta înseamnă că fidelitatea și validitatea nu sunt, în mod necesar, standardele de evaluare adecvate pentru o poveste a vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
trebuie văzut un lucru pentru a fi înțeles cel mai bine. Semnificația nu este neapărat evidentă din însăși experiența noastră, dar poate deveni astfel dacă vom povesti ceva despre această experiență. Povestea furnizează elementele - motive, spațiu de acțiune, legături și trăiri - care construiesc înțelegerea și sensul. Este o formă esențială de cunoaștere, un sistem de creare a sensului care ne ajută să învățăm ce este unic în anumite povești, universal în altele și cum cele două aspecte sunt părți ale unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
floare rară, sau așezat picăturile de diamant șlefuite de marii artiști ai neamului. 5 II. MENTORI Valerică Pietraru Virginel Solomon 6 Pe doi dintre aceștia vor încerca să-i nemurească rândurile mele, oameni de o simțire aleasă, de o extraordinară trăire artistică, cărora le-a fost hărăzită ambrozia zeilor antici, două talente incontestabile puse în slujba învierii anticelor haruri orfice, sau mao degrabă menite să ducă dincolo de granițele țării noastre mesajul artistic al folclorului românesc veritabil. Câtă dăruire artistică, ce pasiune
LUMINIŢA SĂNDULACHE ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA. In: ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
a numi realități, de a descrie, de a transmite gînduri și sentimente pentru care, la un moment dat, nu există o formă de expresie sau nu există o formă de expresie consacrată necesității de redare nuanțate a unei gîndiri sau trăiri umane. Studiul îmbinărilor de cuvinte ca fenomen lingvistic aflat la granița dintre gramatică și vocabular are la bază două direcții interpretative: una de factură empirică și una de factură frazeologică. Ca noțiune empirică, "colocația" desemnează juxtapunerea obișnuită și recurentă a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cel care codifică un mesaj, în opoziție cu cel care decodifică un mesaj ; locutor, în opoziție cu interlocutor. V. locutor, destinatar, interlocutor. CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. OV EMOȚIE. Situată în paradigma stărilor afective (alături de trăiri, sentimente, afecte, dispoziții ș.a.), emoția este o manifestare afectivă involuntară și ilogică de durată scurtă și intensitate medie, care se instalează automat și se modifică relativ greu, iar calitatea ei este dată de structura intrinsecă: plăcere sau durere. Rezultat al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
idealizarea obiectului publicitat) ocupă un loc important, alături de cele de natură materială (referitoare la produs), în construirea mesajului. Publicitatea exploatează la maximum manifestările psiho-afective, prin sondarea a psihicului uman și prin transformarea subliminală a produsului publicitat într-o formă de trăire afectivă euforică, de plăcere/acceptare/aderare/cumpărare, astfel încît decizia/alegerea receptorului devine una de ordin emoțional. Prin complexitatea ei, practica publicitară se suprapune cursului actual al civilizației, epistemei contemporane, atît din punct de vedere mental și afectiv, cît și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
devieri, este la fel de evident că devierile nu sînt toate figuri. César Chesneau Du Marsais considera, la 1730, că, în retorică figurile sînt feluri de a vorbi depărtate de cele firești și obișnuite. Ne putem exprima cum se cuvine gîndurile și trăirile numai dacă avem o bună cunoaștere a sensurilor în care este folosit un cuvînt într-o limbă. Pentru Aristotel, figurile s-ar explica prin insuficiența limbajului de a intra în concordanță cu complexitatea gîndirii. Retorica clasică a dezvoltat ideea figurii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cuvîntul este suportul creației, iar, uneori, este creația însăși, realizabilă în registre stilistice variate și, deseori, cu folosirea figurilor de stil, adică a îmbinărilor de cuvinte ce conduc spiritul de la aspectul rațional la cel reprezentativ al lumii, prin sensibilizare și trăiri subiective. De aceea, discursul (și textul) integrabil stilului beletristic oferă posibilități de interpretare multiple, cultivînd deseori ambiguitatea pentru a antrena destinatarul într-o participare la problematizarea situațiilor prezentate. Stilul beletristic poate uza de cele mai numeroase și mai variate mijloace
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Se poate spune că individul este produsul cultural al epocii sale, dar genialitatea nu poate fi rezultatul unor acumulări succesive. Cu atât mai puțin sfințenia, pentru că " Duhul suflă unde voiește" (Ioan, 3, 8). Sfințenia, spune părintele I.G. Coman, este "parfumul trăirii ideale după legea lui Dumnezeu"18. Rugăciunile sfinților sunt jertfe spirituale care, împreună cu puterea Sfântului Duh, susțin duhovnicește lumea în care trăim. Sfântul este Omul prin excelență, întrucât asemănarea sa cu chipul lui Dumnezeu este aceeași din momentul creației. El
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fiecăruia. Suntem ortodocși și latini într-o lume slavă și asta, credem noi, ne face unici în Europa. Fără îndoială teologia ortodoxă și arta produsă în jurul acestei religii are o contribuție importantă în cultura europeană, tocmai prin accentul pus pe trăirea în comun a credinței și prin comuniunea între credincioși și divinitate. Relațiile care se structurează între credincios și divinitate sunt net diferite în ortodoxie în comparație cu Catolicismul sau Protestantismul. În timp ce Ortodoxia pune accent pe trăire și mai ales pe trăirea în
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
europeană, tocmai prin accentul pus pe trăirea în comun a credinței și prin comuniunea între credincioși și divinitate. Relațiile care se structurează între credincios și divinitate sunt net diferite în ortodoxie în comparație cu Catolicismul sau Protestantismul. În timp ce Ortodoxia pune accent pe trăire și mai ales pe trăirea în comun a credinței, Protestantismul rupe complet planul vieții cotidiene de cel al sacrului, dezvrăjind lumea. Trecând dincolo de aspectele care țin de rit sau de creația artistică asociată culturii ortodoxe, ar trebui să vedem ce
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
pe trăirea în comun a credinței și prin comuniunea între credincioși și divinitate. Relațiile care se structurează între credincios și divinitate sunt net diferite în ortodoxie în comparație cu Catolicismul sau Protestantismul. În timp ce Ortodoxia pune accent pe trăire și mai ales pe trăirea în comun a credinței, Protestantismul rupe complet planul vieții cotidiene de cel al sacrului, dezvrăjind lumea. Trecând dincolo de aspectele care țin de rit sau de creația artistică asociată culturii ortodoxe, ar trebui să vedem ce consecințe are ortodoxia asupra societății
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
ar fi produsul fanteziei e tot atîta, că mergem pe logica evenimentelor sau, din contra, pe logica semnificațiilor, „secvența de sosire” este identică. „Firește, m-ar bucura să știu dacă scena primă din discursul pacientului meu este pură fantezie sau trăire reală; dar, dacă iau în calcul și alte cazuri similare, trebuie să admit că răspunsul la această întrebare nu are prea mare importanță”. Că un eveniment narativ este un dat sau un produs nu contează decisiv, căci ambele posibilități vor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în sine, și individul care ne povestește toate acestea. Astfel, atunci cînd citim Balada bătrînului marinar de Coleridge sau La răscruce de vînturi de Charlotte Bronte, sau cînd ascultăm anecdotele nu foarte coerente ale unui prieten, o parte din această trăire o constituie activitatea de ,,citire” sau de examinare minuțioasă a caracterului povestitorului: marinarul întors pe țărm, Lockwood, prietenul. Cele două exemple literare citate presupun deja o punere-înintrigă. În ambele texte menționate găsim mai mult decît un singur povestitor: de exemplu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ziuapetrecerii- organizate-de-Clarissa Dalloway. Deci, două istorii la nivele diferite: două configurații distincte ale ordinii, duratei și frecvenței. Dar, în timp ce această relatare a ordinii poate spune multe despre acea dimensiune în cele două istorii separate, ea nu reușește să descrie adecvat trăirile noastre legate de felul cum gîndurile Clarissei se întorc brusc la momente din tinerețea ei. Ca cititori care prelucrează desfășurarea liniară a textului, se pare că nu vedem nivelele și povestirile atît de separate ca în analiza descrisă mai sus
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cîteva motive pentru care o asemenea soluție, în acest caz cel puțin, pare neatrăgătoare. În sens larg, ea socotește romanul pe ansamblu ca o narațiune cu structură foarte ciudată: cîteva prezentări destul de amănunțite ale unor momente din copilărie, de asemenea trăirile adolescentine ale lui Pnin, deseori limitate temporal și întrerupte în mod repetat de „prolepse” extrem de lungi privind viața lui Pnin între 1950 și 1951, și - ceea ce pare cel mai ciudat - foarte puține referiri la ce se întîmplă de-a lungul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
două tipuri de focalizați, distincția făcîndu-se între ceea ce se vede din exterior sau din interior. În primul caz, sînt relatate doar fenomenele externe observabile din punct de vedere vizual; în cel de-al doilea caz, sînt povestite evenimentele corelate cu trăirile, gîndurile și reacțiile unuia sau ale mai multor personaje, ale căror portrete se conturează în interiorul narațiunii. În Ulise, Molly Bloom joacă rol de focalizator intern și focalizat din interior, în timp ce la Hemingway ceea ce este focalizat este de obicei observabil din
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
strîmbă. Au apărut și ușoare reacții împotriva accentului pe personaj în romanele victoriene și în critica lor tradițională. "Noii romancieri” (de exemplu, Robbe-Grillet și Sarraute) și-au scris romanele în răspăr la cultul individului și la orice supraevaluare a unor trăiri și reacții presupus uniforme. În această proză experimentală se afirma, dimpotrivă, similitudinea de trăire și comportament mai degrabă decît diferența. În aceeași ordine de idei, structuraliștii preferau să trateze personajul "ca mit”, cum succint se exprimă Culler (Culler, 1975a: 230
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în critica lor tradițională. "Noii romancieri” (de exemplu, Robbe-Grillet și Sarraute) și-au scris romanele în răspăr la cultul individului și la orice supraevaluare a unor trăiri și reacții presupus uniforme. În această proză experimentală se afirma, dimpotrivă, similitudinea de trăire și comportament mai degrabă decît diferența. În aceeași ordine de idei, structuraliștii preferau să trateze personajul "ca mit”, cum succint se exprimă Culler (Culler, 1975a: 230). Personajul implică o iluzie la care cititorul este un complice creator. Din cuvinte construim
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]