14,079 matches
-
de oboi, casete fonice, jucării inteligente, o excursie la muzeul statuilor de ceară, o vizită la marele acvariu. Era o vară care-i spunea nu lui Robby (el considerându-se un jucător „profesionist“ de jocuri video) pentru că își dorise să zboare la Seul pentru a participa la Jocurile Cibernetice Mondiale. Era vara în care a trebuit să ne familiarizăm cu o gamă largă de medicamente prescrise copiilor (stimulente, stabilizatori de stări emoționale, antidepresivul Lexapro, Adderall pentru deficitul de atenție/tulburări de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de școală. - E doar Halloween. Nu se-ntâmplă nimic. - Hei, am zis că-i ora de culcare, golane. Drace, copiii-ți cer atât de multă atenție. - Tati! a strigat din nou Sarah. - Scumpo - trebuie să mergi la culcare. - Dar Terby zboară. - Bun, atunci va trebui să-l pui și pe el să doarmă. Robby își dădu ochi peste cap nerăbdător și continuă să soarbă din margarita. Ceva îi intră între dinți și scoase din gură un păianjen verde, studiindu-l, de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să spună „Dă-mi un os“ înainte de a face sex și „Cine e tăticul meu?“ după ce a penetrat-o. Îi unge clitorisul cu cocaină. O forțează să citească edițiile broșate ale lui Milan Kundera și să urmărească Jeopardy! la televizor. Zboară la LA pentru o orgie la Chateau Marmont și îi cumpără jucării sexuale la Hustler Boutique de pe Sunset Boulevard, aruncându-le în portbagajul unui Cadillac Escalade de teren închiriat, în timp ce ea chicotește „abundent“. Mike ajunge chiar să-l încânte pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
semnalate de oameni pe cerul cenușiu în timpul lunii iulie să fi fost cumva legate de disparițiile acelor băieți, care începuseră cam în aceeași perioadă? Alte explicații posibile mă făceau să sper că această legătură exista. Ceva trecu deasupra mea și zbură mai departe. Victor ieși repede din casă și acum stătea lângă mine, lătrând și scheunând. Privea în direcția pădurii. - Gura, am zis eu, obosit. Mai ține-ți gura. Mi-a aruncat o privire îngrijorată și s-a lungit, scoțând un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fi scurmat pământul, ca piatra să răzbată. Peste vâjâiala vântului cred că am deslușit sunetul unei fâlfâieli. Pe măsură ce mă apropiam de piatră, eram tot mai convins că ceva chiar ieșise din falsul mormânt. Ceva negru și uriaș trecu peste casă - zburând - apoi se învârti de jur împrejur în aer, ajungând instantaneu sub mine, în timp ce vântul continua să șuiere, iar câteva clipe se auzi zgomotul unor animale luptându-se în pădure, după care începu din nou să se rotească deasupra mea, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
atât de îngăduitoare? În spatele ei, Omar vorbea la celular, învârtindu-se și gesticulând spre perete și nu m-am putu stăpâni să nu mă uit din nou în sus. Cum se putea ajunge acolo? M-am minunat. Doar dacă-ar zbura? veni răspunsul. - Ce ziceai de piatra de mormânt? întrebă Jayne. Alo, Bret? Am făcut efortul de a mă rupe de contemplarea zidului și de a mă întoarce spre Jayne. - Da, când m-am întors aseară, am observat că piatra de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în legătură cu meniul de la cină, Robby a întins-o la el în cameră, pretextând că trebuie să se pregătească pentru un test, Sarah s-a instalat în camera media ca să joace Binobee, un joc-video despre o albină fermecătoare dar incapabilă să zboare, a cărei expresie de dezgust reușea de fiecare dată să mă alarmeze. Am mers în birou, am închis ușa și mi-am umplut o cană mare de cafea cu votcă (nu mai aveam nevoie de nici de mixer, nici de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mea n-avea nici un timbru. Am întins mâna după pistol. Țipătul încetă. Ușa se deschise în întuneric și ceva se năpusti spre mine, dar n-am văzut nimic. - Hei! am strigat, după care arătarea făcu un salt în aer și zbură pe lângă mine. M-am învârtit împrejur, lovind aerul cu brațele, apoi ușa de la camera lui Robby se trânti, închizându-se. Țineam acum arma în mână, în dreptul coapsei, iar cu cealaltă mână pipăiam peretele, îndreptându-mă spre camera lui Robby. - Domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta în acea noapte caldă de noiembrie. Ceea ce a provocat această realizare avea mai puțin de-a face cu umbrele fantomatice pe care le văzusem mișcându-se în dormitorul principal în timp ce fumam iarbă în curtea vecinilor Allen sau cu ceea ce zburase pe lângă mine în holul întunecat, sau cu Terby și șoarecele mort, cât cu detaliul pe care nu i-l puteam împărtăși lui Jayne (și nimănui altcuiva) pentru că ar fi constituit ultima picătură. Ar fi însemnat biletul meu de concediere. Numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fundal sonor îndepărtat, iar în spatele lor se distingeau lungi rafturi de cărți. În curte se găsea statuia din bronz a Grifonului Buckley Griffin, mascota școlii, jumătate-vultur, jumătate-leu, înaltă de șase metri, înălțându-se deasupra curții cu aripile întinse, gata să zboare de pe soclu. Am coborât pe scări să mă uit mai bine la grifon, să fiu de unul singur, dar când am băgat mâna în haină ca să scot celularul (ideea de a o suna pe Aimee Light figurase de la bun început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încercam să fac în dimineața aceea - să restructurez evidența care părea să aibă un sens - și la asta am eșuat. Undeva în spatele meu se ascundea o cioară în copacii desfrunziți și puteam auzi fluturatul aripilor și când am văzut-o zburând neobosită deasupra mea, în cercuri, m-am zgâit la ea până când n-a mai rămas nimic la ce să mă uit în afara aerului invizibil și a atâtor lucruri la care nu voiam să mă gândesc (și pe această verandă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
început să scanez la întâmplare șirurile mașinilor parcate, iar teama frenetică s-a întors atunci când am simțit mirosul sărat al mării deși știam că Pacificul se afla la mii de mile depărtare, iar norii dădeau rapid cu spatele și ciorile zburau deasupra parcării nepavate, prăfuite. Mi se părea că temperatura scadea cu grade întregi în fiecare secundă și în timp ce mă uitam la cele aproximativ două sute de mașini din parcare am văzut cum îmi ieșeau aburi din gură. Crezând că disting o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
știrile, fiindcă un cal fusese mutilat pe câmpul de lângă Pearce în apropiere de locul unde mă debarasasem de păpușă. Și apoi totul a revenit: pe ecranul televizorului se vedeau cerul și ciorile care se decolau de pe firele de telefon și zburau în stoluri ciclice de dans deasupra unei mașini a poliției oprită pe autostradă și a unor privitori care își lungeau gâtul să vadă mai bine, iar camera de luat vederi a transfocat asupra grămezii rămășițelor, evitând discret carnagiul, și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
momentul în care casa a explodat în lumină s-au repezit jos. Miller mă întrebă: - Ai închis siguranțele? - Da, da. Miller inspiră adânc. - Există două spirite care acționează aici... Atunci când Miller zise asta, ușa biroului meu - vizibilă de unde stăteam acum - zbură din țâțâni cu așa o forță încât traversă încăperea și făcu o gaură în perete. (N-am văzut asta pentru că mă chioram la cenușa care se așternuse pe generator. Scriitorul mi-a relatat scena mai târziu, pe avion.) Tavanul deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o scrisesem acum treizeci de ani. Terby ieșind dintr-un sicriu. Terby făcând baie. Terby morfolind petala albă a unei flori de bougainvillea. Terby bând un pahar de lapte. Terby atacând un câine. Terby pătrunzând câinele și făcându-l să zboare. S-a întâmplat în acel moment în L.A. din acea sâmbătă noapte de noiembrie - când am văzut o carte pentru copii despre Terby și mi-am dat seama că nu exista o persoană cu numele de Donald Kimball - când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
casa era în „siguranță“. A adus vorba și de unele „schimbări specifice“ survenite după ce echipa sa s-a întors sâmbăta. M-a asigurat că voi fi mulțumit de aceste schimbări. Stricăciunile intervenite pe parcursul fazei ISR nu fuseseră „corectate“ (ușa care zburase din balamale; gaura din perete) dar a insistat că voi fi mulțumit de „diferențele fizice“ din restul casei. După această conversație, dorința mea de a vedea casa deveni intempestivă. În loc să merg la Four Seasons m-am îndreptat spre 307 Elsinore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
murise, ceea ce însemna că indiferent ce mă atacase nu se târâse de la etajul casei peste câmp și dincolo de primii copaci ai pădurii. (Scriitorul a menționat faptul că ceva se cățărase afară prin hornul șemineului; scriitorul a mai menționat că ceva „zburase“ peste câmp.) Veterinarul care a examinase carcasa a fost de părere că mai degrabă era vorba de „un coiot“ care se „întorsese pe dos ca un ciorap“. (N-am descoperit niciodată ce era, dar conform declarației veterinarului nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trecu peste toate lucrurile pe care ai fi vrut să le împărtășești cu ceilalți. Vreau să-ți arăt ceva, șoptiră fulgii de cenușă. Le priveai cum continuau să se înalțe dansând peste o multitudine de imagini din trecut, plonjând și zburând din nou în înalt, cenușa plutind deasupra unei tinere perechi privind în sus, apoi femeia își coborî privirea asupra bărbatului care îi întinse o floare și inimile lor începură să bată puternic în timp ce fulgii de cenușă se așterneau pe primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cruțați, dar cenușa a viscolit înainte și a acoperit întregul oraș cu un nor trecător împins de vânt continuând să se înalțe, iar imaginile au început să se micească și puteam zări orașul în care m-am născut în timp ce cenușa zbura deasupra munților Nevada amestecându-se cu zăpada care cădea acolo, traversând râul, apoi l-am văzut pe tata venind spre mine - era din nou copil și zâmbea, oferindu-mi portocala pe care o ținea cu amândouă mâinile, în timp ce câinii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cenușă peste șinele de tren, năclăindu-le blana, apoi cenușa începu să sângereze în imagini și trecu peste mama sa care dormea și prăfui fața fiului meu care visa luna și în timpul visului i-au întunecat scoarța lunară și apoi zburară mai departe, dar îndată ce trecură de lună totul deveni mai luminos ca niciodată, iar cenușa începu să se scurgă spre pământ, învârtindu-se, strălucitoare acum, fiind înghițită curând de o viziune luminoasă în care imaginile încep să se sfărâme. Cenușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mea, marea artistă la Iași, Îmi scrie mereu, mă pune la curent cu activitatea artistică ieșeană și, ceva mai mult, mă invită la deschiderea unei expoziții (...), cu ramburs de cheltuieli! Drăguța de ea, crede poate că sunt un fluture... să zbor la așa distanță, la 82 ani. Noroc că mai pot zbura... pentru nevoile casei! Îmi pare rău că nici anul acesta n-am putut vizita Fălticeniul (...). Ciuntu a fost la familie, dar tocmai s-a Îmbolnăvit acolo, (...) Încât n-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
curent cu activitatea artistică ieșeană și, ceva mai mult, mă invită la deschiderea unei expoziții (...), cu ramburs de cheltuieli! Drăguța de ea, crede poate că sunt un fluture... să zbor la așa distanță, la 82 ani. Noroc că mai pot zbura... pentru nevoile casei! Îmi pare rău că nici anul acesta n-am putut vizita Fălticeniul (...). Ciuntu a fost la familie, dar tocmai s-a Îmbolnăvit acolo, (...) Încât n-a putut vizita nimic. M-a rugat să vă mulțumesc pentru atenția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
poate ca și În descrierile cărții: „Orele astrale ale omenirii”, unde se arată ce mult poate Însemna o secundă În viață - și el atunci În acel an la București, o secundă de bucurie a avut când a văzut pe Blériot zburând cu avionul după modelul machetei sale reținute la expoziția de la Paris din anul 1900. Doar atât; și câte În lume nu sunt nefirești și numai nepreviziunea și multe sau mărunte sunt stavile În calea adevărului. Dumneavoastră aveți meritul că ați
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
din capul locului una fantastică, greu de realizat. În orice caz, cu șanse minime de participare pentru noi, niște scriitori din Basarabia, o „țară” necunoscută și obscură, locuită de oameni convinși că nu contează deloc la făurirea istoriei. Însă timpul zboară repede și nu-ți dai seama cum evoluează și propriile reprezentări asupra lumii în care trăiești și a locului - mobil - ce îți revine în ea. După ce rataserăm două sau trei ocazii de a participa la niște evenimente internaționale numai din cauză că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
căi de comunicare cu lumea sau are doar câteva, și nu dintre cele mai importante, încât ești obligat să pleci din oraș cu noaptea în cap - de parcă ai evada - pentru a prinde cursa de la 6.00 spre Budapesta, de unde poți zbura spre orice colț al lumii. Asta însemnând, de fapt, că trebuie să te scoli la 4.00 dimineața sau să nu dormi deloc, așteptând telefonul din partea serviciului de taxi l acare ai comandat o mașină spre aeroport. De obicei, „veghez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]