KorAP: Find »[drukola/base=fiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4801 4802 4803 ...4840 >

120,984 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

transnaturală și transpersonală a divinului, având și ajutorul filozofiei „italice”, al celei platonice, epicureice și stoice. Ei au considerat că religia romană ar fi fost creată și potențată de fondatori inspirați de divinitate sau de fii ai zeilor. Eneaxe "Enea", fiul Venerei, aduce la Roma penații din Troia și pe Vestaxe "Vesta"; Romulusxe "Romulus", fiul lui Martexe "Marte", și Numa Pompilius Întemeiază instituții sacerdotale, calendare, rituri, locuri de cult. Se subliniază caracterul istoric al sărbătorilor celebrate În cursul anului (Verrius Flaccus

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și stoice. Ei au considerat că religia romană ar fi fost creată și potențată de fondatori inspirați de divinitate sau de fii ai zeilor. Eneaxe "Enea", fiul Venerei, aduce la Roma penații din Troia și pe Vestaxe "Vesta"; Romulusxe "Romulus", fiul lui Martexe "Marte", și Numa Pompilius Întemeiază instituții sacerdotale, calendare, rituri, locuri de cult. Se subliniază caracterul istoric al sărbătorilor celebrate În cursul anului (Verrius Flaccus; Ovidiu, Faste); poeți, istoriografi și filozofi (Gnaeus Nevius, Quintus Ennius, Titus Livius, Vergilius, Horațiu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să ducă la bun sfârșit sub cârmuirea lui cele mai mari lucruri, să Îndeplinească oficiul cel mai Înalt, să aibă o Înțelepciune nemăsurată, să fie considerat cel dintâi dintre senatori, să câștige mulți bani În mod cinstit, să lase mulți fii, să fie cel mai faimos din tot statul”. Toate aceste lucruri, spunea fiul, Îi izbutiseră lui, și nimănui altcuiva de la Întemeierea Romei 1. Pontificatul tatălui nu apare printre cele mai bune zece lucruri. Averea, virtutea și desăvârșirea pot fi atinse

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îndeplinească oficiul cel mai Înalt, să aibă o Înțelepciune nemăsurată, să fie considerat cel dintâi dintre senatori, să câștige mulți bani În mod cinstit, să lase mulți fii, să fie cel mai faimos din tot statul”. Toate aceste lucruri, spunea fiul, Îi izbutiseră lui, și nimănui altcuiva de la Întemeierea Romei 1. Pontificatul tatălui nu apare printre cele mai bune zece lucruri. Averea, virtutea și desăvârșirea pot fi atinse fără religie, rămânând În cadrul tradiției sociale sau al formării filozofice (Lucilius, 1326-1338). Aceste

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Încă de la Începutul secolului al VI-lea locul lor de cult este documentat la Roma Într-o fundație cultuală centrală, iar numele lor de cult (kouroi) este grec1. 2. Hesiod considerase că trebuie să Îi introducă În Teogonia sa pe fiii lui Odiseuxe "Odiseu" și ai Circei, fiica lui Heliosxe "Helios", Agriusxe "Agrius" și Latinus 2: din acel moment și această parte a coastei tireniene este prezentă În literatura greacă. În monografia lui Despre Italia, Antioh din Siracuza povestește că Siculus

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fost de numeroase și paradoxale relațiile dintre Roma și civilizația greacă, „deja” din epoca arhaică 1. Demaratos, originar din Corint, se stabilește la Tarquinia aducând cu sine multe bogății, discipoli și meșteșugari. Se căsătorește cu o femeie din Tarquinia, iar fiul lui devine regele Romei: Luciusxe "Lucius" Tarquinius Priscus. Acestor relații personale li se asociază un schimb cultural important. În acel timp a fost transferată de la Tarquinia la Roma o parte considerabilă a simbolisticii politice și religioase: Îmbrăcămintea celui care era

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În fiecare an două fecioare la Troia. Dar În cult și arte sunt atestate și alte saga. Cultul neleizilor, uciși de Herakles la Metapont, servește drept dovadă istorică pentru faptul că cetatea a fost Întemeiată de Nestorxe "Nestor" din Pilos, fiul lui Neleuxe "Neleu" (Strabon, 6, 1, 5). Căutând-o pe Pentesileeaxe "Pentesileea", Cletexe "Clete", doica ei, ajunge la Caulonia (Lykophron, 993 sqq.). La Elba (portus Argous) și la gura de vărsare a Selei (Heraion) se găsesc urme ale lui Iasonxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a) Istoriografia antică distinge două filozofii, diversificându-le pe baza originii lor. Cea dintâi Începe cu Tales din Milet și Anaximandru și se numește „ioniană”, cealaltă Începe cu Pitagora și se numește „filozofia italică”. Din ea fac parte Pitagora și fiul său Telauges, Xenofan, care - conform tradiției antice - s-a refugiat În Italia de la Colofon, Parmenide și Zenon din Elea; tot astfel, prin intermediul lui Leucip din Elea, și Democrit, Nausiphanes și Epicur din Atenaxe "Atena". Odată cu Epicur, așa se spune explicit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
decât un muritor”1. Empedocle pune În legătură Într-un mod foarte eficace critica sacrificiului sângeros - și, de aceea, a unui rit fundamental ce ține de theologia civilis - cu doctrina metempsihozei. Tatăl care sacrifică un animal zeilor Își ucide propriul fiu, care și-a schimbat Înfățișarea; tatăl Își Înghite fiul, fiii Își Înghit mama (F 137). Această predică macabră se face auzită Îndelung În epoca romană: „Pitagora și Empedocle afirmă că există o lege unică pentru toate ființele vii și susțin

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un mod foarte eficace critica sacrificiului sângeros - și, de aceea, a unui rit fundamental ce ține de theologia civilis - cu doctrina metempsihozei. Tatăl care sacrifică un animal zeilor Își ucide propriul fiu, care și-a schimbat Înfățișarea; tatăl Își Înghite fiul, fiii Își Înghit mama (F 137). Această predică macabră se face auzită Îndelung În epoca romană: „Pitagora și Empedocle afirmă că există o lege unică pentru toate ființele vii și susțin că pe cei prin care un animal este vătămat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mod foarte eficace critica sacrificiului sângeros - și, de aceea, a unui rit fundamental ce ține de theologia civilis - cu doctrina metempsihozei. Tatăl care sacrifică un animal zeilor Își ucide propriul fiu, care și-a schimbat Înfățișarea; tatăl Își Înghite fiul, fiii Își Înghit mama (F 137). Această predică macabră se face auzită Îndelung În epoca romană: „Pitagora și Empedocle afirmă că există o lege unică pentru toate ființele vii și susțin că pe cei prin care un animal este vătămat Îi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În mormântul Scipionilor, pe via Appia. Cenușa i-a fost Însă dusă În patrie. Pitagora și pitagoreicii sunt atașați de Roma prin legături istorice și chiar de rudenie 2: gens Aemilia considera că se trage, prin Mamercus Aemilius, dintr-un fiu al lui Pitagora. Deci până și anumite rituri romane pot fi interpretate În sens pitagoreic, ca, de exemplu, acoperirea capului În timpul sacrificiului 3. Regelui Numa Îi este atribuită o literatură religioasă cu rezonanțe pitagoreice 4. 2. Cultele și zeii greci

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Acești funcționari sunt aleși; durata funcției lor nu este indicată și, de aceea, ne putem gândi că ei o exercitau pe viață. Se stabilește În mod expres că ei se bucură de aceleași privilegii ca și pontifex din Roma: Împreună cu fiii lor ei sunt scutiți de serviciul militar și de obligațiile publice. În timpul serviciului lor trebuie să Îmbrace toga praetexta; la teatru și la luptele de gladiatori au un loc de onoare printre membrii consiliului. În acest fel, este făcută vizibilă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
praecidanea. B I: 1a Lui Ianusxe "Ianus" oferă-i o turtă sfințită (și cinstește-l) În felul următor: „Ianus, părinte, aducându-ți această turtă Îndrept către tine o rugăciune bună, ca tu să fii favorabil și binevoitor față de mine și fiii mei, familia mea și sclavii mei. (Fie ca tu să fii cinstit de această turtă)”. 1b Oferă-i o turtă lui Jupiter și cinstește-l În felul următor: „Jupiter, aducându-ți această turtă Îndrept către tine o rugăciune bună, ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să fii cinstit de această turtă)”. 1b Oferă-i o turtă lui Jupiter și cinstește-l În felul următor: „Jupiter, aducându-ți această turtă Îndrept către tine o rugăciune bună, ca tu să fii favorabil și binevoitor față de mine și fiii mei, familia mea și sclavii mei. Fie ca tu să fii cinstit de această turtă”. 2a Apoi oferă-i lui Ianusxe "Ianus" vin (și roagă-te) astfel: „Ianus, părinte, după cum oferindu-ți turta am Îndreptat către tine rugăciuni bune, la

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
clar, legătura largă și variabilă Între cult și mit, dacă exista vreodată vreun mit de reprezentat. Prin pompa theatralis se stabilește un raport Între templu și teatru 1: ad scaenam a templis et aris. Pe scenă pot apărea zei sau fii ai zeilor; se fac rugăciuni, se povestesc sacrificii. Seneca Îl romanizează pe Oedipus al său, introducând În operă o amplă scenă de divinație; Troadele lui vorbesc despre cultul morților și despre un mitic sacrificiu uman; Hercules Oetaeus vorbește despre suferința

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
se povestesc sacrificii. Seneca Îl romanizează pe Oedipus al său, introducând În operă o amplă scenă de divinație; Troadele lui vorbesc despre cultul morților și despre un mitic sacrificiu uman; Hercules Oetaeus vorbește despre suferința și urcarea la cer a fiului zeului. Aceste texte sunt mituri livrești ce se corelează cu religia practicată numai prin medieri multiple. După ce Împărații creștini au interzis cultul roman, În special a sacrificiului sângeros, și după ce marele interes pentru teatrul roman a fost demonizat și abolit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Nu știm dacă a aparținut unuia dintre marile colegii sacerdotale 1. Așa cum se poate deduce din interesul său deosebit, era inițiat În misteriile din Samotracie (Cichorius, 1922, p. 195; Kerényi, 1955, pp. 157 sqq.). A murit În anul În care fiul Divinului Iuliusxe "Iulius" și-a luat titlul de Augustus (27 Î.Hr.) și, cu toate că a fost un academician, ca și Cicero, a fost Îngropat „În stilul pitagoreic”, În frunze de mirt, măslin și plop (Pliniu, Naturalis historia, 35, 160). 2

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din Samotrace. În acest mod, cultul triadei capitoline dobândește o nouă profunzime geografică, istorică și speculativă. b) Întreagă această concepție istorico-mitologică a lui Varro este apoi transmisă de eruditul și teologul neoplatonic Macrobius (către anul 400 d.Hr.)1. Tarquinius, fiul lui Demaratos din Corint, ar fi primit În cadrul misteriilor din Samotrace Învățătura că Minervaxe "Minerva" ar fi cea mai Înaltă culme a eterului, Jupiter eterul din mijloc, iar Iunonaxe "Iunona" aerul cel mai de jos și pământul. Speculația cosmologică este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de către Dardanosxe "Dardanos" din Samotrace, iar mai târziu În Italia de către Eneaxe "Enea". La aceste idei (spune Macrobius) a făcut de mai multe ori referire Vergilius În Eneida, de exemplu În versul cum sociis natoque Penatibus et magnis dis („cu fiul meu și cu soții, Penații și zeii cei falnici”, Eneida, 3, 12)2. Titlul „zei mari” se referă deci la divinitățile din Samotrace (theòi megàloi). Numele menționate de Macrobius arată cât a fost de intensă discuția despre Penații romani, discuție

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
au candidat la succesiune, intervin În intriga complexă de alianțe politice și militare și de conflicte sângeroase care marchează Începuturile acestei perioade, În 321 Î.Hr., la Triparadeisos, se realizează o primă Împărțire: lui Antipatros, căruia Îi va succeda curând fiul său Kassandros, Îi este Încredințată Macedonia, lui Ptolomeu, Egiptul, lui Lisimah, Tracia, lui Anxe "An"tigonos, Asia Mică, iar lui Seleucos, Babilonia. Cu toate acestea, odată cu asumarea titlului regal de către acești conducători (306-305 Î.Hr.) nu se ajunge la nici o

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
convergență rodnică a diferitelor experiențe culturale și religioase. S-au constituit, așadar, cele trei mari regate ce reprezintă polii fundamentali ai lumii elenistice orientale: Egiptul sub Ptolomeu al II-lea (283-246 Î.Hr.), Asia Mică sub domnia lui Antioh I, fiul lui Seleucos (281-261 Î.Hr.), Macedonia și Grecia sub Anxe "An"tigonos Gonatas (276-239 Î.Hr.). Din această panoramă mobilă, marcată de echilibre precare și Înfruntări sângeroase, Grecia apare la Începuturile veacului al III-lea Î.Hr. cu o fizionomie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prolificei Întâlniri dintre experiențe culturale și religioase orientale și grecești, primatul evident al acestora din urmă În elaborarea unor noi și originale viziuni ale lumii fiind, de altfel, recunoscut. În acest sens, este exemplară Întâmplarea fondatorului școlii Porticului, Zenon, semit, fiu al unui negustor cipriot care, mergând des la Atenaxe "Atena" din cauza activității lui, Îi aducea În dar tânărului „multe cărți socratice” (Diogenes Laertios, Vitae, VII, 31), trezind În el acea dragoste pentru filozofie care, peste câțiva ani, Îl va Împinge

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
individului, pentru viața lui prezentă, dar și pentru cea viitoare. În legăturăxe "Osiris" cu acest lucru, esențial este rolul pe care zeița Îl Îndeplinește deja conform anticei ideologii egiptene, În interiorul structurii mitico-rituale care o vede asociată cu soțul Osirisxe "Osiris", fiul Horusxe "Horus" și celelalte zeități ale ciclului osirian (Sethxe "Seth", Anubisxe "Anubis", Nephthys). În organica expunere a lui Plutarh (Despre Isis și Osiris), mitul egiptean Îi atribuie lui Isis sarcina decisivă a căutării corpului sfârtecat al soțului și a celebrării

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
scenariu, arătând că și credincioșii simpli erau pe deplin conștienți de valențele cosmozofice ale acestuia. Departe de a fi patrimoniul exclusiv al unor cercuri restrânse de indivizi culți, noțiunea de „zeu cosmic” pătrunsese În straturile largi ale societății elenistice. Aristodicos, fiul lui Demaratos, și Artemone, fiul lui Phytios, „din porunca lui Osirisxe "Osiris"”, primită probabil În somn, la fel ca În nenumăratele cazuri În care revine această formulă, pun dedicația „lui Zeusxe "Zeus" care stăpânește totul și Marii Mamexe "Mame" a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]