KorAP: Find »[drukola/base=fiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4802 4803 4804 ...4840 >

120,984 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

simpli erau pe deplin conștienți de valențele cosmozofice ale acestuia. Departe de a fi patrimoniul exclusiv al unor cercuri restrânse de indivizi culți, noțiunea de „zeu cosmic” pătrunsese În straturile largi ale societății elenistice. Aristodicos, fiul lui Demaratos, și Artemone, fiul lui Phytios, „din porunca lui Osirisxe "Osiris"”, primită probabil În somn, la fel ca În nenumăratele cazuri În care revine această formulă, pun dedicația „lui Zeusxe "Zeus" care stăpânește totul și Marii Mamexe "Mame" a tuturor lucrurilor” (Roussel, 1915-1916, no

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
A, Înainte de ocupația atenienă a insulei (166 Î.Hr.), povestește cum bunicul, preot egiptean din Memphis, aducând cu sine propriul zeu Împreună cu obiectele sacre, a continuat să practice cultul În forme private În locuința sa, Încredințându-i apoi această grijă fiului. După moartea acestui Apollonius, primind În somn poruncă de la zeu să Îi construiască un templu, depășește Împotrivirea dușmanilor printr-o miraculoasă intervenție divină și Înalță o capelă unde Serapis și zeitățile care Îl Însoțesc primesc omagiile unor credincioși din ce În ce mai numeroși

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
factori ce au concurat la explozia fenomenului care, inaugurat În experiența ieșită din comun a lui Alexandru cel Mare și, În formele sporadice, dar semnificative ale unui ethos special religios, În unii dintre succesorii săi imediați care, ca Antigon și fiul lui Demetrios Poliorcetes din partea atenienilor (Plutarh, Dem., 10; Diodor, XX, 46, 2), Ptolomeu I Soter (Diodor, XX, 100; Pausanias, I, 8, 6), Lisimah (Syll.3, 190) și Seleucos I (Syll.3, 250-251), primesc omagii de tip divin din partea unor comunități

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În contextele ermetiste cu conținut filozofico-religios. Pe de altă parte, este important faptul că În interiorul ermetismului „popular” s-a format schema literară a Învățăturii dată de la maestru la discipol, structurându-se ca transmitere a unei Înțelepciuni secrete de la tată la fiu, care va fi adoptată mai târziu pentru formularea unui mesaj religios. Într-adevăr, tensiunea pentru atingerea unei cunoașteri de tip mistic, la care nu se poate ajunge prin mijloacele raționale, ci numai prin har și revelație divină, apare ca fiind

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pasiunilor, constituie un obstacol În atingerea mântuirii, Înțeleasă ca o Întoarcere la izvorul său divin. Al XIII-lea tratat configurează procesul mântuitor În termenii unei experiențe inițiatice: Împrumutând mult din limbajul și din simbolurile misteriilor, În dialogul dintre Trismegistos și fiul Tatxe "Tat" se străbat din nou etapele succesive ale unei inițieri ce culminează cu „renașterea” spirituală, care este o divinizare a „omului lăuntric”, „zeu, fiu al Zeului, Totul În Tot” (CH, XIII, 2). O chestiune Încă deschisă este cea a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
experiențe inițiatice: Împrumutând mult din limbajul și din simbolurile misteriilor, În dialogul dintre Trismegistos și fiul Tatxe "Tat" se străbat din nou etapele succesive ale unei inițieri ce culminează cu „renașterea” spirituală, care este o divinizare a „omului lăuntric”, „zeu, fiu al Zeului, Totul În Tot” (CH, XIII, 2). O chestiune Încă deschisă este cea a existenței unor cercuri mai mult sau mai puțin largi de „devoți” care, În afara satisfacerii nevoilor intelectuale și religioase, și-ar fi luat regulile propriei conduite

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
doi ani care, datorită caracterului ei ieșit din comun, poate fi luată drept formulă paradigmatică a legăturilor puternice instaurate Între zeul protector și credincios În ambientul acelor culte iatromantice care au cunoscut un succes extraordinar În toată lumea elenistico-romană. Cultul eroului-medic, fiu al lui Apolloxe "Apollo", Înălțat de curând la rang divin, din locul originar de la Tricca, În Tesalia, este implantat, Încă de la sfârșitul secolului al V-lea Î.Hr., la Epidaur și, după introducerea lui oficială la Atenaxe "Atena", În 420-419

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
II, 11, 96; Sodano, 1984, p. 113). d) Proclus (412-485 d.Hr.) Decisivă apare influența lui Iamblichos asupra lui Proclus, figură de Însemnătate proeminentă În tradiția neoplatonică, al treilea scolarh al școlii platonice renăscute la Atenaxe "Atena" după fondator, Plutarh, fiul lui Nestorxe "Nestor", și succesorul acestuia, Syrianus. Autorul unor numeroase comentarii ale dialogurilor platoniciene și al unor opere bine structurate speculativ, ca Elemente de teologie și Teologia platonică, Proclus, spirit profund religios și fidel cu scrupulozitate practicilor tradiționale de cult

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
făcute mai sus despre relația problematică cu Indraxe "Indra"), dar alte numeroase motive mitologice și epice conferă o valoare aparte tezei unei eredități mitico-legendare comune, deși Îndepărtate, a arienilor din Iran și India. Mai ales cazul semnificativ al iranianului Yima, fiul lui Vivanhant, și al indianului Yamaxe "Yama", fiul lui Vivasvantxe "Vivasvant", precum și cel al primului om Gay½-maretanxe "Gayo>-maretan", „Viață muritoare”, pare să fi apărut dintr-o concepție comună indo-iraniană după cum o demonstrează confruntarea cu vedicul M³rt³ñĂa „Sămânță muritoare” (Hoffmann

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Indra"), dar alte numeroase motive mitologice și epice conferă o valoare aparte tezei unei eredități mitico-legendare comune, deși Îndepărtate, a arienilor din Iran și India. Mai ales cazul semnificativ al iranianului Yima, fiul lui Vivanhant, și al indianului Yamaxe "Yama", fiul lui Vivasvantxe "Vivasvant", precum și cel al primului om Gay½-maretanxe "Gayo>-maretan", „Viață muritoare”, pare să fi apărut dintr-o concepție comună indo-iraniană după cum o demonstrează confruntarea cu vedicul M³rt³ñĂa „Sămânță muritoare” (Hoffmann, 1975). Trăsături comune evidente, deși prezente În contexte

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o oferă alte izvoare. Dacă integrăm informațiile oferite de G³th³ cu cele din restul Avestei și din tradiția religioasă, putem reconstrui numele tatălui, Pourușaspaxe "Pourușaspa", și al mamei, Dughd½v³xe "Dughdo>va>", profetului, precum și al uneia dintre soții, Hv½hvș, al unui fiu din prima căsătorie, Isatv³straxe "Isatva>stra", și a doi fii din cea de-a doua, Urvatatnaraxe "Urvatatnara" și Hvareåithraxe "Hvarec^ithra". G³th³ Îl prezintă pe Zoroastruxe "Zoroastru" ca pe o figură pe deplin umană, formată În mediu său familial și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu cele din restul Avestei și din tradiția religioasă, putem reconstrui numele tatălui, Pourușaspaxe "Pourușaspa", și al mamei, Dughd½v³xe "Dughdo>va>", profetului, precum și al uneia dintre soții, Hv½hvș, al unui fiu din prima căsătorie, Isatv³straxe "Isatva>stra", și a doi fii din cea de-a doua, Urvatatnaraxe "Urvatatnara" și Hvareåithraxe "Hvarec^ithra". G³th³ Îl prezintă pe Zoroastruxe "Zoroastru" ca pe o figură pe deplin umană, formată În mediu său familial și tribal. El se deosebește de ceilalți doar prin relația directă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
gândim la un „spirit” (mainyu) nediferențiat, care doar În momentul manifestării voinței sale autonome dă viață la două spirite opuse (Gershevitch, 1964, p. 13). Paternitatea Domnului Înțelept nu apare asemenea celei a unui tată vinovat de a fi generat un fiu rău: responsabilitatea etică aparține doar celui care alege liber. La fel de semnificativ este un alt fragment gathic. În Ushtavaitș G³th³ se exprimă Într-o manieră clară opoziția radicală dintre Bine și Rău prin afirmațiile celor două Spirite (Yasna 45,2): Acum

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Bun;” pentru cine ai creat tu Vacaxe "Vaca" gestantă care Îi face mai fericiți? Doamne, iată, eu te Întreb aceasta - răspunde-mi cu adevărat: Cine face ca Devoțiunea prețuită (să se Însoțească) cu puterea? Cine i-a oferit tatălui un fiu ales? Cu aceste Întrebări, mă Îndrept Încrezător spre tine, o Înțeleptule, pentru Spiritul Bun, creator al tuturor șlucrurilorț! Textul continuă cu o referire explicită la lupta Împotriva celor răi. Zoroastruxe "Zoroastru" Îl Întreabă pe Domnul Înțelept care sunt adepții Adevărului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a d¶n). Conform acestei tradiții, ale cărei fragmente se găsesc și În alte părți din D¶nkard sau În texte de limbă pahlavi, Avesta ar fi fost Încredințată de Zoroastruxe "Zoroastru" lui Vișt³spaxe "Vișta>spa". Acesta - sau un „Darius, fiul lui Darius”, conform altei versiuni - ar fi cerut să se editeze două copii scrise, păstrate, una Într-un „tezaur regal”, iar cealaltă Într-un fel de arhivă (cf. Humbach, 1991, I, pp. 50-55). Din cauza pustiirilor și a jafurilor care au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
224-240), Ș³buhr I (240-272), Ș³buhr II (309-379) și Husraw I (531-579), au făcut restul. Două figuri de preoți s-au remarcat În această muncă de culegere și codificare a textului Avestei sasanide: Tansarxe "Tansar", sub domnia lui Ardașșr și Âdurb³d fiul lui Mahraspand, sub domnia lui Ș³buhr. Avesta sasanidă ar putea proveni de la un arhetip din secolul al IV-lea, care a fost aranjată probabil sub lunga domnie a lui Ș³buhr II (Hoffmann-Narten, 1989). Studierea tradiției manuscrite arată că aceasta trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
limba pahlavi, Uședar), Ukhșyat-nemahxe "Ukhșyat-nemah", „cel face să crească venerația” (În limba pahlavi, Uș¶darxe "Ușe>dar"mahxe "Ușe>darmah") și Astvat-eretaxe "Astvat-ereta", „cel care Întrupează Adevărul”, definit doar ca Saoșyans În limba pahlavi, saoșyant-ul prin excelență. Toți trei sunt fii lui Zoroastru, născuți În mod miraculos, conform tradiției, din sămânța sa pusă În apele lacului Kansaoya (În geografia istorică H³m¿n-i Hilmand din Sistan și supravegheată de 99.999 de fravași ale unor oameni drepți (Yașt 13, 62; Marele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acestui cult, cf. Kotwal și Boyd, 1991). Focul are deci o poziție centrală În liturgia zoroastriană, nu numai - așa cum s-a spus - În religiozitatea indo-iraniană. Fără Îndoială, acesta este simbolul cel mai semnificativ al zoroastrismului, ca manifestare vie a Adevărului. Fiul lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", Focul (În avestică, at³r, În limba pahlavi, ³dur și ³takhș; În persană, ³dhar) este strâns legat de Așaxe "Așa" (Duchesne-Guillemin, 1961, pp. 51 sqq.). De regulă, este păstrat Într-un loc anume, În care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Alcibiade (cf. Bidez și Cumont, 1938, II, p. 22), atunci când se vorbește despre educația primită de tinerii principi persani de la cel mai Înțelept dintre magii Învățători; aceștia erau instruiți În „magii”, deci În cultul zeilor, conform doctrinei lui Zoroastruxe "Zoroastru" „fiul lui Øromaz¶s”. Totuși, nu există nici o Îndoială că cel puțin câțiva ahemenizi, chiar Înainte de Artaxerxes II, au avut tendințe politeiste. Acest fapt rezultă clar din izvoarele grecești. Singura excepție este probabil Darius I care, În inscripțiile sale, nu pare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cel mai semnificativ (Christensen, 1925; Klíma, 1957; 1977; Bausani, 1959, pp. 120 sqq.; Sundermann, 1977b; 1988; Shaki, 1978; Yarshater, 1983b). Mazdak, care câștigase inițial bunăvoința suveranului Kaw³d I (488-531 d.Hr.), a fost mai apoi masacrat Împreună cu adepții săi de către fiul acestuia, Khosrow I, „cel cu sufletul nemuritor” (Husraw ș an½șag ruw³n) (531-579 d.Hr.), reprezentant al intereselor aristocrației și clerului. El a Încercat să pună În practică o formă arhaică de socialism sau comunism, Într-o perioadă de criză militară

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este greu de spus că aceasta ar fi fost forma canonică sau oficială, bazată pe doctrina care stabilea o relație strânsă Între cele două principii, ale Binelui și Răului, deci pe credința că Ohrmazdxe "Ohrmazd" și Ahrimanxe "Ahriman" sunt frați, fii ai aceluiași tată Zurw³nxe "Zurwa>n". Această credință, care răsturna dualismul gathic, trăgându-se mai degrabă dintr-o dezvoltare ulterioară, atestată de formula Øromasd¶s versus Areimaniosxe "Areimanios" (Gnoli, 1984b, p. 134 cf. supra, subcapitolul 3.2), este condamnată explicit

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
creatorului cerului și pământului; cel de-al doilea, născut din Îndoiala (cf. Menasce ș1953ț, În Molé, 1963, p. 130 și nota 5) care l-a cuprins pe Zurw³n cu privire la Însăși eficacitatea jertfei. Pentru că tatăl hotărâse să dea Însemnele regalității primului fiu și pentru că acesta fusese tocmai Ahriman, Zurw³n a fost constrâns să-l facă rege pe primul născut, fixând totodată perioada În care Ahriman avea să domnească (Timpul limitatxe "Timpul limitat"), la Împlinirea căruia, cel de-al doilea fiu, Ohrmazd, va

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
regalității primului fiu și pentru că acesta fusese tocmai Ahriman, Zurw³n a fost constrâns să-l facă rege pe primul născut, fixând totodată perioada În care Ahriman avea să domnească (Timpul limitatxe "Timpul limitat"), la Împlinirea căruia, cel de-al doilea fiu, Ohrmazd, va fi dobândit suveranitatea asupra creației. Este probabil vorba despre un mit cult, inventat de teologi, care reflectă speculațiile profunde și elaborate despre Timpul-Destinxe "Timpul-Destin", tributare unei religiozități astrale, În cadrul căreia trebuie să fi cântărit decisiv mai Întâi elementele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
defavorabil, istoria regiunii (În care se aflau diferite centre cum ar fi: Cambey, Ankleswar, Variav, Vankaner, Surat, Thana, Chaul, Naosari: Menant, 1898, pp. 15 sq.; Boyce 1979, p. 167), de la intervenția Împăratului Moghul Hum³y¿n, În 1534, până la cea a fiului său Akbar, În 1572. Mai ales odată cu domnia Împăratului eclectic Akbar (1556-1605), zoroastrismul dobândește un prestigiu deosebit: un preot din Naosari, Meherji Rana, este chemat la curte unde, În 1597, ajunge și un dast¿r din Kerman, Ardashșr Noshiriv³n, pe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unei scrieri mai precise și mai puțin ambigue și, deci, Într-un fel sau altul interpretată (pa-zand „prin interpretare”; Boyce, 1979, p. 169). Mulți scribi din diferite epoci s-au dedicat transmiterii textelor: printre aceștia merită menționați Ram Kamdin și fiul său Peshotan, care au activat În Broach la sfârșitul secolului al XIV-lea și Începutul secolului al XV-lea (Boyce, 1979, p. 171). Între Neryosang Dhaval și Ram Kamdin au existat mulți alți scribi care au lucrat cu sârg pe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]