120,922 matches
-
de tip CVD și HPHT pot fi tăiate ca geme și se pot produce culori variate: alb pur, galben, brun, albastru, verde și portocaliu. Aspectul gemelor sintetice de pe piață a adus neliniște în rândul afacerilor cu diamante, și ca rezultat aparate spectroscopice și tehnici speciale au fost dezvoltate pentru a se putea face diferența între diamantele sintetice și cele naturale. După descoperirea din anul 1797 că diamantul este carbon pur, au fost realizate multe încercări de a tranforma diferite varietăți ieftine
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
Această combinație este inestimabilă pentru domeniul electric în care diamantul este folosit ca radiator pentru diodele cu laser de putere mare, ca matrice pentru lasere și în tranzistoarele de putere mare. Căldura de disipare eficientă prelungește durata de funcționare acestor aparate, și tocmai de aceea au un preț destul de ridicat al radiatoarelor cu diamant. În tehnologia semiconductoarelor, disipatoarele termice din diamante sintetice împiedică siliciul și alte materiale semiconductoare să se supraîncălzească. Diamantul este dur și inert din punct de vedere chimic
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
Radarul și sonarul și-au dovedit valoarea în detectarea avioanelor și navelor inamice. Comunicațiie pe câmpul de luptă se realizau prin: În Operațiunea Barbarossa tancurile sovietice comunicau unele cu altele cu steaguri de semnalizare, pe când tancurile germane erau dotate cu aparate radio, ceea ce le asigura avantaj tactic. Se foloseau sisteme de cuvinte codate, se contracara interceptarea inamicului, se monitoriza și se bruia comunicația inamicului, se monitoriza propriul trafic pentru a se verifica respectarea măsurilor de securitate, se folosea radiobaliză directivă și
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
de dezvoltarea elicopterului, preconizat de Gustave Ponton d'Amécourt. De altfel, Nadar milita alături de el pentru "vehiculele mai grele ca aerul". Împreună cu Guillaume Joseph Gabriel de La Landelle, Ponton d'Amécourt avea să fondeze "Societatea de încurajare a locomoției aeriene cu ajutorul aparatelor mai grele ca aerul", al cărei cenzor a fost Verne și care aduna multe nume ilustre, printre care Victor Hugo. Manifestul ei a fost publicat în ziarul "La Presse" pe 31 iulie 1863. Societatea avea să fondeze ulterior revista "L
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
fortificațiilor, cu o grosime medie de , sunt formate din două straturi de zidărie, cu grosimi între 40 și 60 de centimetri cu o umplutură de mortar amestecat cu bucăți de moloz de diverse forme. Stratul exterior al zidurilor este un aparat dreptunghiular pseudo-isodomic cu blocuri de calcar decupate și asamblate cu grijă, fără mortar, dar cu crampoane de fier. Zidăria este continuă, fără cărămizi de ajustare. Ea este așezată direct pe fundația din substratul stâncos. Zidul devine mai gros în partea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
și construit pe un podium de pe , cu o înălțime de . Nu s-a mai păstrat nimic din pronaos și deci nici din fațadă, dar restul templului este foarte bine conservat. Pereții exteriori ai cellei, cu o lungime de , prezintă un aparat bine reglat, și sunt decorați la colțuri cu pilaștri cu capiteluri. Ușa, lată de și înaltă de , are o șambrană bogat sculptată: în mijlocul unui frunziș, copii culeg struguri în timp ce păsări bat din aripi în jur. Două console cu volute sustin
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
spate. Funcția sa nu este cunoscută. În spatele verandei monumentale a intrării ce formează muchia de sud a Peristilului se găsește Vestibulul, o mare cameră circulară (rotondă) cu un diametru de de și o înălțime de . Pereții săi nu prezintă un aparat de blocuri de piatră lustruită, ci zidărie alternând tencuiala de moloz cu cea de mortar și cu cărămizile ("opus incertum mixtum"). Patru nișe semicirculare se deschid de o parte și de alta a intrărilor de nord și de sud, și
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cetăți clasice de legiune. Cu caracteristicile împrumutate concomitent din arhitectura militară, cea urbană și cea rezidențială rurală, este de fapt, reluând expresia lui N. Duval, echivalentul unui castel modern. Termenul de „castel” evocă un complex monumental asociat unei reședințe a aparatului administrativ și a dependințelor sale, o arhitectură monumentală și adesea și o incintă fortificată. Dar, așa cum abdicarea voluntară a lui Dioclețian a fost un fapt aproape nou în istoria imperială romană, reședința prevăzută pentru perioada sa de pensionare a rămas
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în serviciu prea târziu pentru a mai putea lupta în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, numeroși sunt cei care au considerat că avionul AD/A-1 Skyraider cu motor cu piston va avea o carieră mult scurtata de apariția aparatelor cu motoare cu reacție, care abia intrau în scenă. Cu toate acestea, aparatul Skyraider a luptat în nenumărate războaie și a desfășurat unele dintre cele mai periculoase misiuni. Cunoscut după o serie de porecle cum ar fi „"spad"” (spadă), „"Able
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
Doilea Război Mondial, numeroși sunt cei care au considerat că avionul AD/A-1 Skyraider cu motor cu piston va avea o carieră mult scurtata de apariția aparatelor cu motoare cu reacție, care abia intrau în scenă. Cu toate acestea, aparatul Skyraider a luptat în nenumărate războaie și a desfășurat unele dintre cele mai periculoase misiuni. Cunoscut după o serie de porecle cum ar fi „"spad"” (spadă), „"Able Dog"” (Câinele capabil), „"Workforse of the Fleet"” (Calul de povară al Flotei), sau
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
contramăsuri electronice și sprijin aerian apropiat sau tractare de ținte și misiuni de contrainsurgență. El a mai obținut și foarte rară distincție de a fi unul dintre foarte puținele avioane cu motor cu piston care au doborât în lupta un aparat cu reacție, mai multe MiG-uri căzând victima tunurilor de calibrul 20 mm de la bordul aeronavei Skyraider. Originile avionului Skyraider pot fi urmărite înapoi până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a avut loc o competiție pentru înlocuirea
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
cu reacție, mai multe MiG-uri căzând victima tunurilor de calibrul 20 mm de la bordul aeronavei Skyraider. Originile avionului Skyraider pot fi urmărite înapoi până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a avut loc o competiție pentru înlocuirea aparatului SBD Dauntless, care a decimat forță portavioanelor japoneze la Midway. Ed Heineman, inginerul-șef de la fabrica companiei Douglas Aircraft Corporation din El Segundo, California, a făcut echipa cu doi locotenenți tineri din Marină pentru a pune bazele posibilului înlocuitor pentru
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
SBD Dauntless, care a decimat forță portavioanelor japoneze la Midway. Ed Heineman, inginerul-șef de la fabrica companiei Douglas Aircraft Corporation din El Segundo, California, a făcut echipa cu doi locotenenți tineri din Marină pentru a pune bazele posibilului înlocuitor pentru aparatul Dauntless. În ciuda eșecului primelor proiecte și a unei întâlniri față în față cu amirali din cadrul "UȘ Navy" la Washington în 1944, echipei de proiectare i s-a permis o prelungire cu 24 de ore pentru a prezenta propunerea finală. Lucrând
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
mai spațioasa și un radom ventral bombat care adăpostea un radar mare de căutare, cu rolul de a asigura protecția suplimentară a flotei prin detecția inamiculuide la mare distanță. Pe puntea portavioanelor, avionul Skyraider s-a dovedit a fi un aparat solid și rezistent. Toate aceste calități au fost testate pe deplin când, pe 3 iulie 1950, unitatea "VA-55" a plecat în prima misiune de luptă a unui aparat Skyraider din timpul Războiului din Coreea, împotriva aeroportului din estul orașului
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
Pe puntea portavioanelor, avionul Skyraider s-a dovedit a fi un aparat solid și rezistent. Toate aceste calități au fost testate pe deplin când, pe 3 iulie 1950, unitatea "VA-55" a plecat în prima misiune de luptă a unui aparat Skyraider din timpul Războiului din Coreea, împotriva aeroportului din estul orașului Phenian. Aparatele Skyraider din inventarul "UȘ Navy" au decolat de pe punțile portavioanelor USS "Valley Forge", "Philippine Șea" și "Leyte", în timp ce exemplarele "UȘ Marine Corps" au operat de pe piștele semiamenajate
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
și rezistent. Toate aceste calități au fost testate pe deplin când, pe 3 iulie 1950, unitatea "VA-55" a plecat în prima misiune de luptă a unui aparat Skyraider din timpul Războiului din Coreea, împotriva aeroportului din estul orașului Phenian. Aparatele Skyraider din inventarul "UȘ Navy" au decolat de pe punțile portavioanelor USS "Valley Forge", "Philippine Șea" și "Leyte", în timp ce exemplarele "UȘ Marine Corps" au operat de pe piștele semiamenajate în Coreea de Sud, fiecare dând lovituri imamicului în cele mai dificile condiții meteo. Până la
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
UȘ Navy" au decolat de pe punțile portavioanelor USS "Valley Forge", "Philippine Șea" și "Leyte", în timp ce exemplarele "UȘ Marine Corps" au operat de pe piștele semiamenajate în Coreea de Sud, fiecare dând lovituri imamicului în cele mai dificile condiții meteo. Până la momentul în care aparatele Skyraider au terminar deplasarea în Coreea, lansând tot arsenalul convențional din dotarea "UȘ Navy" și "UȘ Marine Corps", interesul străin pentru avion a crescut considerabil. Variantele fără armament la bord destinate avertizării aeropurtate timpurii ("AEW") au fost cele care au
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
au fost cele care au intrat primele în serviciul "Fleet Air Arm" ("FAA") din Marea Britanie, escadrilele 778 și 849 operând cu aeronavele de pe puntea portavioanelor HMS "Eagle" și HMS "Ark Royal" până când au fost în cele din urmă înlocuite de aparatele Fairy Gannet. Mai multe dintre variantele AEW care au supraviețuit au fost vândute către Suedia la începutul anilor 1960 pentru a opera în misiuni de tractare a țintelor. Odată cu introducerea în serviciul "UȘ Navy" a avioanelor cu reacție, surplusul de
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
Fairy Gannet. Mai multe dintre variantele AEW care au supraviețuit au fost vândute către Suedia la începutul anilor 1960 pentru a opera în misiuni de tractare a țintelor. Odată cu introducerea în serviciul "UȘ Navy" a avioanelor cu reacție, surplusul de aparate Skyraider au fost vândut către Franța. Ele au fost mai tarziu operate intens în lupta împotriva insurgenților din zone precum Algeria, Somalia și Madagascar. Aeronavă Skyraider a intrat încă o dată în lupta având marcajele Statelor Unite în timpul războiului din Vietnam. Erau
Douglas A-1 Skyraider () [Corola-website/Science/328857_a_330186]
-
sine însuși. Birourile, care altădată mișunau toată ziua de solicitatori de tot felul au fost închise pentru public, cu excepția unor perioade bine stabilite pentru lucrul cu cetățenii. Vintilă Brătianu a înțeles că o administrație publică eficientă are nevoie de un aparat funcționăresc bine selecționat și de aceea una dintre primele sale măsuri a fost aceea de a impune cerințe minime de studii la numirea și promovarea funcționarilor publici. A impus șefilor de servicii să-și susțină și să-și asume soluțiile
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca primar al Bucureștiului () [Corola-website/Science/329389_a_330718]
-
de director al școlii, a creat un nou post de învățător la scurt timp după venirea sa, după cum a înființat grădinița - cu o cantină pentru copiii săraci (lucru cu totul nou în acea epocă). Deasemeni a înzestrat școala cu un aparat de radio, a pus bazele unei biblioteci, a creat o pepinieră de pomi și o prisacă pentru albine, a desfășurat o campanie pentru plantarea de pomi fructiferi; a inițiat creșterea iepurilor și a porumbeilor de casă și a înființat un
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
fante. Lățimile fantelor și distanța care le separă sunt aproximativ de același ordin de mărime ca și lungimea de undă a luminii incidente. În cazul în care un ecran de detectare (orice, de la o foaie de hârtie albă la un aparat de fotografiat digital) este pus pe partea cealaltă a peretelui cu fantă dublă,va fi observat un model de franje de benzi luminoase și benzi întunecate, numit un model de interferență. Încă de timpuriu în istoria acestui experiment, oamenii de
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
pot localiza în timp prin determinarea timpului la care energia a fost furnizată emițătorului de electroni) și momentul în care apare că are loc transferul de energie la un ecran detector (cum ar fi un senzor CCD sau emulsia unui aparat cu film). Cu toate acestea, experimentatorii au încercat să obțină informații indirecte despre calea pe care un foton se deplasează cu "adevărat", atunci când trece prin dispozitivul cu dublă fantă. În acest proces ei au aflat că prin controlul căii luate
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
două căi, care nu interacționează, este clar că un foton nu poate interfera apoi cu orice altul sau cu el însuși. În cazul în care rata de producere a fotonilor este redusă, astfel că doar un singur foton intră în aparat în orice moment, cu toate acestea, nu se poate înțelege fotonul doar ca deplasându-se pe o singură cale pentru că atunci când razele care ies sunt redirecționate astfel încât acestea să ajungă la același detector comun, atunci apar fenomene de interferență. În
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
deplasează de-a lungul a două căi posibile, descrise de către liniile roșii sau albastre. În diagrama de sus, se poate vedea că traiectoriile fotonilor sunt în mod clar cunoscute - în sensul că, dacă un foton apare în partea superioară a aparatului el trebuie să fi venit pe calea care conduce la acel punct (linia albastră ), iar în cazul în care se deplasează către marginea aparatului el trebuie să fi venit prin intermediul celeilalte căi (linia roșie). În continuare, după cum se arată în
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]