12,690 matches
-
fortificații, Meissen rămânând, ca și Brandenburg o insulă într-o mare slavă. Această situație nu a durat însă. Orașul a prosperat, ajungând în cele din urmă unul dintre cele mai importante târguri din cadrul vastei "Mărci a lui Gero", care acoperea ținuturile de la răsărit de Ducatul de Saxonia. Atunci când Marca lui Gero a fost divizată în 965 ca urmare a morții markgrafului Gero "cel Mare", Meissen a constituit centrul unei noi mărci, îndreptate cu prioritate împotriva slavilor sorbi. Prima mențiune a unui
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
clasice precum "Serenada" de Toselli, "Ideale" de Tosti, "Serenada" de Drdla, "Balada" de Ciprian Porumbescu etc. Dar și repertoriul popular era prezent în toate transmisiile sale radiofonice. Programele se încheiau totdeauna cu "Romanțe și arii naționale" sau "Jocuri din toate ținuturile României Mari". Repertoriul său nu a cunoscut granițe între horele și sârbele din Oltenia și Muntenia, între învârtitele din Ardeal și jocurile cu strigături din Banat: "Tărășelul", "Ca la Breaza" și "Doina de la Sibiu", "De doi ca-n Banat", "Învărtita
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
principal prin acțiunea arhidiecezei de Salzburg. Între 819 și 823, populația slavă nativă a sprijinit răscoala lui Ljudevit Posavski împotriva stăpânirii france. În 827, bulgarii au atacat Carintia, iar în 828 împăratul Ludovic cel Pios a reorganizat Friuli în patru ținuturi, dintre care cele mai nordice — Carintia și Pannonia Inferioară — au fost detașate de Regatul Italiei și încorporate Bavariei. La rândul său, Ludovic Germanul, fiul lui Ludovic "cel Pios" și duce de Bavaria, a reorganizat Carintia la puțină vreme după aceea
Marca de Carintia () [Corola-website/Science/325426_a_326755]
-
( dialectul prekmurian: "Reszpublika Szlovenszka okroglina", "Mörszka Reszpublika") fost un stat nerecunoscut creat în 1919, odată cu destrămarea Imperiului Austro-Ungar, în regiunea istorică numită tradițional „Ținutul Vendic” (). Pe 6 iunie 1919, Prekmurje a fost incorporat în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, stat redenumit Iugoslavia în 1929. Statul se învecina la nord cu Austria, la est cu Ungaria și la sud și vest cu Regatul Sârbilor, Croaților
Republica Prekmurje () [Corola-website/Science/325405_a_326734]
-
spațial le înconjoară. Astfel de orașe ce formează ele însele districte urbane, sunt deci orașe-district și în germană poartă denumire specifică de "kreisfreie Stadt" (singular). În vechime, "Kreis" era un termen ce servea (în afară de alte sensuri) la definirea regiunilor și ținuturilor din landurile germane. Era folosit în paralel cu termenul "Bezirk".
Kreis () [Corola-website/Science/325944_a_327273]
-
o tabără de vară care durează 16 zile. Întrunirile au loc în Bohemian Grove (Pădurea Boemă) în nordul Californiei. Aceasta este o proprietate privată de 2700 de acri (11 km), situată la aproximativ 100 km nord de San Francisco, în ținutul Sonoma. Locurile respective erau pe vremuri considerate sacre de amerindieni, datorită pădurilor cu arbori seculari de sequoia gigantici. Punctul central al complexului este un lac, pe malul căruia se înalță o statuie în formă de bufniță, având peste 13 m
Bohemian Club () [Corola-website/Science/325949_a_327278]
-
a decăzut și a fost transformat din liceu teoretic în liceu industrial. Aici au ființat: "Liga Culturală" (1891), "Societatea Literară" (1898), "Societatea Filarmonică" (1899), "Revista Noastră" (1912-1914 seria I), "Milcovia" (1930) "Ethos"(1941). Primul muzeu de istorie și etnografie din ținutul Putnei și altele. Au fost perioade când titlul de bacalaureat al Liceului "Unirea" era cea mai bună recomandare pentru admiterea în Universitate. Este important faptul că liceul a funcționat fără întrerupere (cu excepția situațiilor de război) de la înființare și până în prezent
Colegiul Național „Unirea” din Focșani () [Corola-website/Science/325950_a_327279]
-
lor. Neozeelandezii folosesc termenulul tramping (din engleză tramping: cutreierare, umblet), (în special pentru călătorii peste noapte și mai mult), mersul pe jos sau bushwalking. Drumețiile de mai multe zile în regiunile muntoase din India, Pakistan, Nepal, America de Nord, America de Sud, și în ținuturile muntoase din Africa de Est, mai sunt numite si "trekking". Drumețiile pe trasee lungi, de la un capăt la celălalt, sunt deasemenea menționate în unele locuri ca și trekking sau "thru-hiking". Traseul Appalachian (AT) și Traseul Lung (LT) sunt exemple de
Drumeție () [Corola-website/Science/325978_a_327307]
-
private s-au numit ei înșiși conducători "de facto" ai zonelor lor de control. Profitând de luptele interne din Goguryeo, un grup nomad numit Tuchueh au atacat castelele din nordul Goguryeo în anii 550 și au cucerit o parte din ținuturile nordice ale Goguryeo slăbind Goguryeo chiar mai mult, întrucat războiul civil asupra succesiunii regale între lorzii feudali a continuat, Baekje și Silla s-au aliat pentru a ataca Goguryeo la sud, în 551. La sfârșitul secolului al 6-lea și
Goguryeo () [Corola-website/Science/324855_a_326184]
-
Emilia i-a acordat refugiu, mai ales că Ioan al V-lea era nepot al acestuia. Pe parcursul șederii sale la Gaeta, Sergiu a negociat cu Emilia obținerea sprijinului găetan în preluarea ducatului sau, ducele acordând gaetanilor anumite drepturi în traversarea ținutului napolitan. Un acord între acești conducători a fost semnat în februarie 1029. Nu este cunoscut când a luat sfârșit regenta Emiliei. Se știe că a murit în 1036, atunci când fiul ei, Leon al II-lea (fostul regent) a donat o
Emilia de Gaeta () [Corola-website/Science/324889_a_326218]
-
în traducere "Șapte cetăți". Această denumire a fost de asemenea tradusă din latină de cancelarie, atestata fiind că "Septem urbium" (1241) respectiv "Septemcastris" (1248), iar în 1296 pentru prima dată sub forma "Siebenbürgen". Istoriografia turcă a receptat formă maghiară, numind ținutul respectiv "Erdel", iar istoriografia slavă a receptat numele german, numind ținutul "Siedmiogród" (în poloneză), "Sedmihradsko" (în cehă), "Семиградье" (în rusă). Primul autor care s-a preocupat de originea numelui Transilvaniei a fost umanistul Enea Silvio Piccolomini, mai tarziu papă sub
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
din latină de cancelarie, atestata fiind că "Septem urbium" (1241) respectiv "Septemcastris" (1248), iar în 1296 pentru prima dată sub forma "Siebenbürgen". Istoriografia turcă a receptat formă maghiară, numind ținutul respectiv "Erdel", iar istoriografia slavă a receptat numele german, numind ținutul "Siedmiogród" (în poloneză), "Sedmihradsko" (în cehă), "Семиградье" (în rusă). Primul autor care s-a preocupat de originea numelui Transilvaniei a fost umanistul Enea Silvio Piccolomini, mai tarziu papă sub numele de Pius al II-lea. Erdely este o denumire în
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
a constituit un extins ținut de frontieră situat în nord-vestul Regatul Italiei medievale, datând de la finele secolului al IX-lea până la începutul celui de al XI-lea. Reședința sa se afla la Ivrea, în Piemontul de astăzi și s-a aflat în posesia Anscarizilor, familie
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
încheiat pace cu germanii în timpul împăratului Otto I "cel Mare", spre deosebite de tatăl și de frații săi. Din acest motiv, împăratul l-a numit conte de Milano în 957. La 12 septembrie 962, Otto i-a conferit posesiuni în ținuturile Modenei și Bolognei, care anterior îi aparținuseră lui și fratelui său Guy și fuseseră ocupate de episcopul de Modena. În 965, Otto l-a instalat pe Conrad ca markgraf de Ivrea, ca urmare a părăsirii puterii de către fratele său Adalbert
Conrad de Ivrea () [Corola-website/Science/324963_a_326292]
-
el nu este consemnat cu titlul de "marchio" (markgraf) înainte de 20 iunie 967, este probabil ca el să-l fi primit, odată cu "marca Arduinica", în timpul procesului de reorganizare a mărcilor întreprins de Berengar al II-lea. Marca includea pe atunci ținuturile de Auriate, Torino, Ăști, Albenga și probabil Bredula, Albă și Ventimiglia. Scrisă mai tarziu (la începutul secolului al XII-lea, "Vită Mathildis", biografia Matildei de Canossa redactată de către Donizone de Canossa, îl plasează pe Arduin că participant la asediul asupra
Arduin Glaber de Torino () [Corola-website/Science/324956_a_326285]
-
datat în 1041, Arduin a obținut cu acea ocazie orașele Tenda, Briga și Saorgio, cărora le-a acordat concesii. Arduin a fost ultima dată menționat ca fiind în viață în 4 aprilie 976. În ciuda faptului că i-a repatriat în ținuturile lor de origine, cucerite acum de la sarazini, călugării din Novalesa — care se refugiaseră din fața incursiunilor musulmane din 906 și se aflau încă la Torino până la 929 — l-au acuzat pe Arduin cum că nu le-ar fi respectat drepturile: "Ardoinus
Arduin Glaber de Torino () [Corola-website/Science/324956_a_326285]
-
singura posibilă moștenitoare, alături de alte două surori, Immilla și Bertha. Ca urmare, la moartea lui Ulric Manfred al II-lea, vasta marcă de Torino a fost divizatp între cele trei surori, partea cea mai mare revenind Adelaidei, care a primit ținuturile Ivrea, Auriate, Aosta și Torino. Cu toate acestea, titlul de markgraf era considerat în primul rând ca având scopuri militare în primul rând, astfel încât nu era considerat ca potrivit pentru o femeie. În consecință, împăratul Conrad al II-lea, a
Adelaida de Susa () [Corola-website/Science/324960_a_326289]
-
Ciocnirea! Adversari puternici 76.Identitatea Luptătorului Mascat 77.Măreață strategie a lui Pilaf 78.Shen Long apare din nou 79.Tărtăcuța mâncătoare de oameni a lui Kinkaku și Ginkaku 80. Lupta grandioasă! Goku vs. Ten Long 81.Goku merge în Ținutul Demonilor 82.Bestia feroce, Inoshi Kacho 83. În ce direcție este Insula Papaya? 84.Fii cel mai bun luptător 85.Riscul preliminariilor 86.E stabilit! Cei 8 luptători 87.Yamcha vs. Tien 88.Haide, Yamucha! Puternicul Tienshinhan 89.Înfricoșător! Amenințarea
Lista episoadelor din Dragon Ball () [Corola-website/Science/325001_a_326330]
-
cu viile domnitorului. În anul 1756, domnitorul Mihai Racoviță întărește Mănăstirii Neamț stăpânirea peste „o prisaca din Dealul lui Vodă cu 4 fălci de vie, cu crama și pivniță dăruite de mitropolitul Varlaam. O situatie din 1830, întocmită de ispravnicul ținutului Hîrlău pentru „suma pogoanelor de vie din podgoria Cotnari”, spre a se stabili producția aproximativa și, în raport cu aceasta, suma banilor vădrăritului, ne dă următoarele suprafețe ocupate cu vii, pentru satul Scobinți: Pe Dealul lui Vodă a existat o vie boiereasca
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
de gheață. Pe o insulă, ursoaica simte un miros străin, de om și de câine, înainte de a fi împușcată. De acolo, Fram se trezește pe o corabie, unde marinarul Lars îl botează, după numele corăbiei renumite cu care Lars străbătuse ținuturile polare (în limba norvegiană înseamnă „înainte"). Fram este vândut pentru zece sticle de rom și, curând, ajunge la circul Struțki. Vreme de șapte ani este fala circului. Acum, acesta tânjește după ghețurile polare. Un fost vânător, pasionat de studierea urșilor
Fram, ursul polar () [Corola-website/Science/324491_a_325820]
-
a mamei lui Dumitrașco. A treia ipoteză, în prelungirea precedentei, face referire la o posibilă renunțare a lui Pătrașco la numele Țițul și preluarea numelui Gafenco; ipoteza pleacă de la un document din 1669 în care apare ca martor în Costiceni (ținutul Cernăuți) un Pătrașco... Gafenco! Pe linia acestei ipoteze, s-ar putea ca Pătrașco Țițul (Țintă) să fi fost căsătorit mai întâi cu Aftimia Cocuran, de aici „curgând” neamul Țintă, iar mai apoi cu Paraschiva Gherman, astfel apărând neamul Gafenco. Dincolo de
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Manea. Clădirea făcută de acest ultim stăpân, în curtea boierească de la Slobozia, se mai vede și astăzi. Cealaltă parte a satului, numită Cordărenii Vechi sau Cordărenii Mănăstirii, a rămas, după cum indică și unul dintre nume, în stăpânirea Mănăstirii Doljești din ținutul Roman până la secularizarea averilor mănăstirești. După războiul de independență, urmare a împroprietăririlor cu pământ, va mai apărea, în două etape, un nou sat, Grivița, aici fiind așezați, în apropierea vechiului iaz al Cordărenilor, țărani din preajma Dorohoiului. Aceasta este o scurtă
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Ipatele este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Iași, Moldova, România. În vechime, satul Ipatele s-a numit Mogoșești și a făcut parte din Ținutul Vaslui. Prima atestare documentară datează din jurul anului 1400. Nu există date precise cu privire la existența aici a unui lăcaș de cult, dar acesta trebuie să fi existat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, din moment ce la anul 1774 erau
Ipatele, Iași () [Corola-website/Science/324516_a_325845]
-
se știe încă cine a distrus orașul. Localitatea nu a mai ființat vreme de două sute de ani, până ce a fost reclădita în vremea Regatului evreiesc antic. În această perioadă cetatea avea însemnătate din pricina poziției ei geografice, la granița regatului cu ținuturile controlate de filisteni. Lahish este menționat printre orașele întărite de regele Iudeei, Roboam (Rehav'am) (Cartea Cronici, 11, 9). Cetatea avea o mare casă a porții, asemănătoare cu cea a cetăților Hatzor, Meghido și Ghezer, si un palat de mari
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
închis în închisoarea datornicilor. În anii de detenție, el află de la marinarii portughezi închiși acolo ruta spre ”Indiile de Est”, până atunci monopolul Imperiului Portughez. Odată eliberat, el duce secretul mai-marilor Olandei, care îi vor deschide țării lor drumul spre ținutul mirodeniilor, devenind un mare imperiu comercial. Peste ani, când van Diemen a devenit guvernatorul coloniilor olandeze din acele ținuturi, Abel Tasman pornește alături de Mattis Quast într-o expediție pentru a descoperi insulele de aur și argint despre care acesta din
Insulele de aur și argint () [Corola-website/Science/327525_a_328854]