19,920 matches
-
cei de orientare liberală și conservatoare, au păreri diferite asupra activității CIA. Liberalii au considerat că serviciile secrete au fost folosite de executiv pentru a evita controlul de către legislativ, și implicarea în acțiuni altfel ilegale (vezi IRANGATE). Conservatorii (republicanii) îi acuză pe liberali (democrați) că au subminat puterea CIA până la punctul în care, în septembrie 2001, America a fost prinsă nepregătită să contracareze operațiuni teroriste (Chapman: 78). Probabil cel mai mare ecou în lumea muzicală (inspirația pentru numele unui cunoscut grup
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad[Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
măsură datorită apartenenței la un grup etnic discriminat și oprimat timp de multe secole). IMPEACHMENT Camera Reprezentanților a Congresului SUA are dreptul constituțional de a suspenda (impeach) președintele, vicepreședintele, judecătorii federali și alți funcționari publici de rang înalt atunci când sunt acuzați a fi făptuit acte ilegale. Camera superioară, Senatul, judecă fiecare caz de impeachment, hotărând dacă funcționarul public este vinovat și trebuie să fie înlăturat din funcție. Procesul de impeachment este destul de complicat și îndelungat, nefiind așadar o simplă suspendare sau
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad[Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și prejudecății în procesul lui Tom Robinson, și face tot posibilul să se implice de partea dreptății. Atticus, tatăl lui Scout și al lui Jem, fratele mai mare al acesteia, este avocatul alb care acceptă să îl apere pe Robinson, acuzat pe nedrept pentru violul unei tinere albe. Implicarea lui Atticus în proces și probele concludente aduse de acesta pentru a dovedi nevinovăția lui Robinson nu fac altceva decât să inflameze și mai mult o gloată înrăită, trăind în Maycomb, un
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad[Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de culoarea hip hop-ului sunt fenomene culturale demne de atenția unor specialiști. O mică explicație poate să aducă și interesul unui anumit public pentru dialogul permanent al lui Eminem cu alter ego-ul său întunecat, Slim Shady, pe care îl acuză de toate relele pe care le face sau care i se întâmplă (putem vorbi aici de o variantă hip hop americană a duetului victorian Dr. Jekyll și Mr. Hyde). Personajul întunecat dă și numele primului album major al lui Eminem
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad[Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
prietenii săi, dar discuția ulterioară cu Arthur Miller a dus la conceperea piesei The Crucible (Vrăjitoarele din Salem), cu premieră pe Broadway în anul următor. Prin evocarea proceselor intentate în Salem, Massachusetts la sfârșitul secolului al XVII-lea unor femei acuzate de vrăjitorie, Miller face mai mult decât o aluzie transparentă la ceea ce se vor numi de atunci procesele vrăjitoarelor din epoca isteriei anticomuniste postbelice (vezi MCCARTHYISM). Un efect puțin plăcut a fost resimțit de Miller în 1954, când nu a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad[Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
radicale, precum cele susținute de Black Power (vezi) sau Black Panthers, dar a susținut memorabilul Marș spre Washington din 1963 (vezi MARCH ON WASHINGTON). Urmând linia impusă la începutul secolului al XX-lea de W.E.B. DuBois, asociația a fost acuzată, în bună măsură pe nedrept, că apără mai degrabă drepturile elitei afro-americane. Unul dintre evenimentele care au radicalizat chiar membrii moderați ai asociației a fost asasinarea lui Medgar Evers în 1963, anul Marșului mai sus amintit. Evers devenise primul secretar
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad[Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
alb, subtitlul romanului, arată jocul lui Nabokov cu convențiile literaturii confesionale. Cartea prezintă atât o evocare poetică a figurii unei "preadolescente fatale", cât și confesiunea făcută de victima Lolitei, "nevinovatul" Humbert Humbert (cel puțin din punctul de vedere al unui acuzat într-un proces de omucidere a rivalului și alter ego-ului său, Clare Quilty). Privită din perspectiva cultului și necreditabilului protagonist și narator, povestea poate fi văzută ca o răsturnare a formulei romanului internațional practicat de Henry James. Acesta din urmă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad[Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Humbert Humbert, un european cosmopolit, își folosește talentul literar pentru a-i convinge pe cititori și pe jurați de sentimentele sale nobile și de vulnerabilitatea sa. Lolita, deși aparent idealizată uneori de cel care de fapt o denigrează și o acuză mai puțin direct, poate fi percepută ca o figură emblematică a vulgarității și materialismului american, deja evidente chiar la un copil al acelei lumi. Pledoaria în fața juraților nu mai are loc, protagonistul murind înaintea procesului, dar mulți cititori au fost
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad[Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
obscenitate ce rivalizează cu cele din romanul Naked Lunch al lui William Burroughs combinate cu percepțiile nefavorabile ale identității evreului american constituie o formulă ficțională ce stârnește în continuare controverse. Sfârșitul cărții pare o scenă hibrid, în care protagonistul se acuză și se condamnă, precum Campbell în finalul romanului Mama noapte al lui Vonnegut, și construiește un tribunal cu judecător și jurați în fața căruia apare ca inculpat, precum H.H. în Lolita lui Nabokov. Pe lângă obsesiile extreme ale protagonistului, care, precum autorul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad[Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
scopul de a găsi chiriașul cel mai potrivit pentru o anumită proprietate. Managerii de proprietăți imobiliare apelează la procese de examinare/investigare consistente, În care sunt incluse chiar controale financiare și controale juridice, care pot reduce șansele de a fi acuzat ulterior de discriminare. Managerii cu experiență au văzut sute, chiar mii de chiriași, astfel Încât aceștia pot identifica soluții mai bune de selectare a chiriașilor potriviți, adică de a-i găsi pe cei care vor plăti chiria la timp, pe cei
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
situația În care chiriașul nu Îndeplinește standardele de calificare În urma discuției telefonice, se poate economisi timpul necesar pentru a-i fi arătată proprietatea. Este important să se mențină aceleași standarde de calificare pentru toți chiriașii, astfel Încât managerul să nu fie acuzat de discriminare. Motivele pentru care chiriașul dorește să se mute din actuala locație pot spune multe despre acesta. Printre multitudinea de motive obiective se pot Încadra acelea care se referă la schimbarea locului de muncă sau dorința de a dispune
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
proastă. E dificil să ai de-a face cu un șef dificil manipulator. Dacă adopți o atitudine hotărîtă sau agresivă, el va îmbrăca pielea de oaie și va pretinde că e inocent. „îmi pare rău dacă crezi că te-am acuzat de ceva”, ar putea spune el. „în nici un caz nu voiam să spun că... Dacă nu reacționezi și încerci să-l ignori, sfîrșești prin a-i face jocul. De fapt, reacția pe care o urmărește este să te facă să
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
ei îi reduc existența la biologic, frustrându-l de dimensiunea spiritualității, care-i dă adevărata frumusețe și vigoare. Un caz elocvent e cel oferit de Mircea Cărtărescu, în celebrul număr din Dilema anului 1998, dedicat lui Eminescu. Unii l-au acuzat pe Cărtărescu de solidarizare în demolarea lui Eminescu. Eroare. Mircea Cărtărescu l-a privit doar pe Eminescu din perspectiva "noului antropocentrism" postmodernist, care dă prioritate trupului fizic și-i refuză transparența în lumea ca lumen. Pentru el, Eminescu este interesant
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tradițională. Sofistica celor doi vine de acolo că, aruncându-l pe Dumnezeu la coșul de gunoi al istoriei, îl reintroduc, de fapt, în limbaj (Heidegger, după Kehre), încât limbajul a devenit sub pana lor o cvasi-divinitate. Mai mult, Derrida e acuzat că a pus în limbaj "cel mai recent substitut al lui <<Dumnezeu>> sau al <<Minții>> în ceva misterios, incapabil de a fi descris în aceiași termeni în care descriem mesele, copacii și atomii"105. Observam, în altă parte, că și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înclinațiile heterosexuale să fie excepția, iar nu regula. De aici repulsia lui Foucault (dar și a celorlalți filosofi ai nonidentității) față de origine, de identitate. Ambiguitatea ființei care-și neagă originea duce la necesitatea transformării radicale și perpetue a omului. Foucault acuză creștinismul că a încorsetat omul în identitate, silind indivizii "a se recunoaște drept subiecți ai plăcerii, dorinței, tentației și li s-a solicitat, prin mijloace diverse (examene de sine, exerciții spirituale, mărturisiri) să etaleze, în legătură cu ei înșiși și cu partea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
această afirmație, postmodernitatea poate căpăta un ascendent neașteptat deoarece pretinde că rescrie nu numai modernitatea, dar și tot ce a precedat-o. Ajungând în acest prag al echivocului, Lyotard distruge distincțiile temporale din istorie dintr-o certă perspectivă postmodernistă. El acuză modernitatea, împreună cu alți teoreticieni ai postmodernismului, că, introducând ideea de progres în lume, a inventat și desfășurarea istorică în perioade, epoci, curente culturale, școli artistice etc. Întrucât periodizarea istoriei și a istoriei artei este o obsesie a modernismului, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în general, cultura critică din epoca marilor clasici, de orientare maioresciană și eminesciană, este pusă la zid ca "reacționară", opunându-se progresului capitalist al României moderne, deci sincronizării rapide, de care avea nevoie ca de aer. Ba, Ioan Petru Culianu acuza, în bloc, literatura română că e reacționară, începând chiar cu primul roman valoros Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon și până la Slavici, Rebreanu, Marin Preda. Argument: Filimon a discreditat "parvenitul", singurul tip social progresist, constructor de capitalism, luând, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
onestitatea științifică îl obligă, pe același Claude Lévi-Strauss, să se revizuiască și să recunoască diversitățile rasiale și etnice. În 1971, tot UNESCO îl invită să conferențieze contra rasismului. De astă dată, savantul a scandalizat forurile internaționale ideologizate, Claude Lévi-Strauss fiind acuzat de "erezie", că ar fi "reintrodus lupul în turma de oi", cum se exprimă Alain Finkielkraut. Nu, lupul în turma de oi îl introduc întotdeauna ideologii, cei care ignoră că antitezele sunt viața. Națiunile nu sunt creații artificiale ale modernității
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
utopia lui Kundera e dickensiană, în sensul că toți avem dreptul la adevăr, nu numai poeții. Retractil, Heidegger ar privi din exterior Occidentul, pe când Kundera s-ar instala în interior, fără a lăsa nimănui anume inițiativa, aparținătoare la toți. Kundera acuză religiile și ideologiile de maniheism, iar uitarea ființei ar consta tocmai în abandonul relativismului și în închiderea maniheică în adevăr, care la Heidegger e Poetul sau Gânditorul. Kundera, în schimb, ne invită la o aventură nelimitată: nu te atașa nici
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
doar a devenit un "postmodernist conservator". În apărarea lui H.-R. Patapievici, s-au ridicat revistele România literară și 22, prin Alex. Ștefănescu, Livius Ciocârlie, Andrei Cornea, Gabriela Adameșteanu, Alina Mungiu-Pippidi, Virgil Nemoianu ș. a. Alex. Ștefănescu, nu fără dreptate, îi acuză pe cei de la Observatorul cultural de "poliție culturală" și, patetic, e de părere că nu-l merităm pe H.-R. Patapievici 206. Cam același e sensul articolului semnat de Gabriela Adameșteanu 207. Asemenea luări de poziție atestă că, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
civilizații a reprezentării am întâlnit-o, dar dintr-o altă perspectivă, la Michel Foucault sau la alți filosofi postmoderniști. Numai că aceștia atribuie modernismului ieșire din era reprezentării, pe când radicalismul lui Zerzan merge pe o altă cale. Modernismul a fost acuzat de obsesia unui viitor nerealizat ("proiect neîncheiat"), pe când pseudotransmodernismul zerzanian întrevede viitorul printr-o întoarcere în precivilizație, utopică recuperare a unui presupus stat edenic nepervertit de civilizația cuvântului. Ideologul american caracterizează esența modernității ca fiind dialogică, pe când el crede într-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
idolii tribului și de el trebuie să ne lepădăm, căci încapsulează conștiința într-o "captivitate" insolubilă, o captivitate în simboluri. Astfel de simboluri devoratoare de libertate a conștiinței sunt toate artele și cultura în întregul ei. Limbajul și cultura sunt acuzate de trădare a realității. Aici, Zerzan pare să se apropie vag de pretenția postmoderniștilor de a se reîntoarce la real, la concret, numai că postmoderniștii nu resping civilizația cuvântului și văd mai degrabă "realul" în ficțiune decât în real. Concretul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
extremismul islamic nu-și îngăduie luxul de a nu fi fundamentalist, ceea ce este, în realitate, tot o abatere radicală de la preceptele Coranului. Ciocnirea devine, astfel, inevitabilă, căci nu miza credinței intră în joc, ci mizele politice și ideologice. Occidentul secularizat acuză islamul ca fiind ostil modernizării și progresului. E o iluzie ideologică lucrând în defavoarea Occidentului. Când Occidentul era religios, el era acela care coloniza țările islamice și nu numai. Acum, Orientul rămas religios colonizează Occidentul. Dorind să se unifice, Europa nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
homosexualitatea este starea normală a umanității, iar nu împărțirea pe sexe, care ar fi "păcatul originar" producător de dezechilibre și de nenorociri. Dictatura masculină începută de Apostolul Petru și de Constantin cel Mare s-a răsfrânt deopotrivă contra Cavalerilor Templieri, acuzați de sodomie, între altele, și împotriva femeilor care gândesc, pe care le-a acuzat de vrăjitorie. Manevrarea greșelilor Inchiziției este de efect, căci în 300 de ani de vânătoare a vrăjitoarelor au fost sacrificate în jur de cinci milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
păcatul originar" producător de dezechilibre și de nenorociri. Dictatura masculină începută de Apostolul Petru și de Constantin cel Mare s-a răsfrânt deopotrivă contra Cavalerilor Templieri, acuzați de sodomie, între altele, și împotriva femeilor care gândesc, pe care le-a acuzat de vrăjitorie. Manevrarea greșelilor Inchiziției este de efect, căci în 300 de ani de vânătoare a vrăjitoarelor au fost sacrificate în jur de cinci milioane de femei 279. La acestea, s-ar putea adăuga multe alte crime comise în numele creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]