13,065 matches
-
prin anii ’70, că romanul fără poveste și personaje cunoscut ca Nouveau Roman riscă să fie respins definitiv În ciuda snobismului pe care-l provoca. Aflat la intersecția unor curente culturale din care putea Împrumuta În voie, romancierul și eseistul care debutase În 1958, căsătorit din 1975 cu celebra semioticiană și psihanalistă Julia Kristeva, mută accentul de pe o literatură a textului Înspre un textul ca act de viață. CÎteva romane publicate În acei ani În Franța vă pot dumiri despre legătura dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
colegiul iezuit unde Învață și, odată cu cucerirea libertății, descoperă o literatură pe cît de nealiniată pe atât de eclectică: Proust, Virgina Woolf, Thomas Bernhard, Gilles Deleuze și Ludwig Wittgenstein. Colaborează la revista Tel Quel Înainte de a Împlini 25 de ani. Debutează ca dramaturg cu piesa Les Gouttes (Picăturile), În 1985, la editura Denoël, acolo unde Philippe Sollers conducea o colecție de literatură. Aici va debuta Jauffret ca romancier, cu volumul intitulat ambiguu dar provocator Seule au milieu d’elle (Singură În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Gilles Deleuze și Ludwig Wittgenstein. Colaborează la revista Tel Quel Înainte de a Împlini 25 de ani. Debutează ca dramaturg cu piesa Les Gouttes (Picăturile), În 1985, la editura Denoël, acolo unde Philippe Sollers conducea o colecție de literatură. Aici va debuta Jauffret ca romancier, cu volumul intitulat ambiguu dar provocator Seule au milieu d’elle (Singură În mijlocul ei, 1985), urmat de Cet extrême amour (Această iubire extremă, 1986). Din 1987, colecția lui Sollers trece la editura Gallimard, iar Jauffret o va
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contractual În noul pact.” Acesta este un pasaj aflat pe penultima pagină a ultimului roman semnat de Anne Garréta, Nici o zi. Despre eu și oglindă este vorba și În romanul de debut al romancierei. Născută În 1962 la Paris, ea debutează În 1986 cu acest Sphinx, după care șochează cu un pamflet intitulat Pentru a termina odată cu genul omenesc. În 1990 apare Ceruri lichide, apoi, după nouă ani, Descompunerea, un roman extrem de interesant care pune În scenă un ucigaș În serie
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rect. Mie mi-era totuna, vă dați seama. Dar oare dragostea adevărată, o fi ea În rect? Iată ce nu-mi dă pace. Samuel Beckett, Molloy Celebră astăzi, scriitoarea născută În 1969 căreia Îi place să scrie În baruri a debutat la o editură minoră, Florent Massot, În 1995, cu romanul pe care-l țineți astăzi, circumspect, În mîini. Catalogată de unii drept fantezie punk, cartea a stat la baza unui film produs În Marea Britanie și interzis În Franța. Cuplul protagonist
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de vreo 30. Invenția Îi aparține unei marseieze de patruzeci de ani, Emmanuelle Bayamack-Tam, căsătorită cu un camerunez, autoare a patru romane publicate la editura POL (după ce primele două Îi fuseseră respinse de Jérôme Lindon, la Minuit). În 1996, autoarea debuta cu Rai-de-coeur, un roman scris la persoana I, al cărei protagonist, Daniel, este un african de sud homosexual. Tout ce qui brille, 1997, este povestea unui bărbat autist care-și ia numele de Emmanuel Dieu și-și proiectează asupra diverșilor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
copac biografic desenat aici găsiți În alte romane: În Metafizica tuburilor, pe cea despre prima copilărie japoneză, În Uimire și cutremur pe cea despre despre reîntoarcerea, la 21 de ani, În Tokyo și despre experiența de translator avută aici. Romanciera debutează la Începutul anilor 90. Le Sabotage amoureux, al doilea roman al său, publicat În 1993, vorbește, la persoana Întâi, despre o copilăria naratoarei care, la o vârstă fragedă (șapte ani), este obligată să petreacă trei ani, Împreună cu părinții - diplomați În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
foarte serios de-a războiul mondial: Aliații contra Germanilor de Est. Dar toate romanele ei cioplesc alter-ego-uri din același trunchi: fetița inteligentă și diformă, mereu străină și ciudată tocmai datorită supradotării intelectuale, Înzestrată cu o monstruoasă voință de viață. Romanciera debutează la Începutul anilor 1990. Le Sabotage amoureux, al doilea roman al său, publicat În 1993, vorbește, la persoana Întâi, despre o copilăria naratoarei care, la o vârstă fragedă (șapte ani), este obligată să petreacă trei ani, Împreună cu părinții - diplomați În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ar putea să creadă. Cel care o „inventează”, o practică și cel care rămîne scriitorul exponențial al modernității postbelice este Samuel Beckett. În anul apariției Gradului zero al literaturii, are loc la Paris premiera piesei Așteptîndu-l pe Godot. Dar Beckett debutase În 1929, cu mult Înaintea lui Barthes, Într-o perioadă de o densitate ideologică mult diferită În conținut de cea de după 1945; cu atît mai remarcabilă apare astăzi autonomia lui Beckett față de intensificarea ideologiilor brutale care se afirmă În epocă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
intelectual de stînga, semnatar al Manifestului celor 121 („Declarația asupra dreptului la nesupunere”) alături de crema minuitiștilor epocii și a „gîndirii 68” - manifest contracarat de cel venit din partea „conservatorilor” -, susținător al Comitetului scriitori-studenți În 1968, nesiguranță care l-a făcut să debuteze destul de tîrziu, la 34 de ani, după ce se apucase de scris cartea de debut la 24 (Thomas l’obscur). Mi se pare semnificativă ruptura dintre opera lui Blanchot și activitatea lui de intelectual: aici influența lui Mallarmé a fost imediat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de Problemele de lingvistică generală ale lui Benveniste În 1966 - care aduce pe tapet teoria enunțării - și confirmată, În sfîrșit, de Pactul autobiografic al lui Lejeune din 1975. Este limpede că epoca literaturii smerite, a lui Beckett, trecuse. În 1979 debutează Jean Echenoz cu un roman care, dincolo de parodierea unor rețete (romanul de aventuri, polițist, „commando”, etc.) propune un nou tip de erou, dator atît personajului romanelor „de gen” cît mai ales celor (mai bine zis celui) creat(e) de Samuel
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu temperatură pozitivă. Cu atît mai mult cu cît literatura ei nu pare să vină din nici o tradiție feministă, de nicăieri și rămîne atipică atît pentru tot ceea ce va Însemna literatura feminină a anilor 1990. Intermezzo: Marie Redonnet Marie Redonnet debutează În 1985 cu un volum straniu, de poezie, la recenta editură POL, un spațiu În care se desfășoară post-avangardisme underground, dacă ar fi să amintim doar cele două celebre numere din Revue de Littérature générale (1995 și 1996), un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
industria pe care o știm astăzi, cîțiva nu foarte tineri scriitori atașați noii tradiții, rupți de ideologia revoluționară și sensibili la avatarurile mai puțin fericite ale democrației franceze silită să se Îndepărteze de fascinația sovietică sau comunistă de orice fel, debutează cu scurte romane care aduc În atenția critică termenul de minimalism, dar și cel de postmodernism, acesta din urmă, ce-i drept, foarte rar pronunțat. Jean Echenoz, În 1979, Jean-Philippe Toussaint În 1985, Patrick Deville, Christian Gailly și, Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
american, extremele, exaltate virtuțile și constatate limitele. Revin, așadar, limitele, revine o filosofie trăiristă, a vitalului panic, este afirmată ideea vieții trăite de tot sau deloc. În fine, Christian Oster, deși născut În 1949, la doi ani după Jean Echenoz, debutează tîrziu, În 1989. Literatura sa - de o excepțională calitate lingvistică, ca și a lui Echenoz de altfel, dar mai Încăpățînată În manifestarea cu orice preț a obsesiei litotice este cea mai radicală dintre cele „de douăzeci de grade” prezentate pînă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fantastic, de SF, dar și de transcendențe zădărnicite de nimicuri cotidiene. Umorul debordant (“singura adevărată forță ofensivă și defensivă a omului” care “destabilizează pentru o clipă realitatea”), fantezia adesea cinică și seriozitatea de adâncime sunt principalele caracteristici ale romnelor sale. Debutează devreme, la 23 de ani, cu Mourir m’enrhume (Când mor fac guturai, 1987), povestea unui personaj parabolic, bătrânul domn Théo (numele nu este ales la Întâmplare), care-și contemplă cu un umor sapiențial, ceea ce nu-l Împiedică de a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
susțină pe (prin) ea Însăși. Patrick Deville, născut În 1957, este autorul a cinci romane, primul publicat În 1987. Cu exact opt ani În urma fiecăreia dintre datele anterioare, În 1949 și, respectiv, În 1979, s-a născut și, respectiv, a debutat Jean Echenoz. El, astăzi un simbol al editurii Minuit, constituie un model preeminent pentru textele lui Patrick Deville. Este greu să stabilești diferențele, nu asemănările dintre scrierile lor. Alături de autorul Lacului - copios preluat În Le Feu d’artifice, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simplu zgomot În vid. Pentru că se scrie În și despre exil, literatura lui Volodine este una a neîncrederii. Personajele ficțiunilor sale nu-și acordă nici un credit, iar autorul Își Îndeamnă permanent cititorul să nu creadă nimic din ceea ce spune. Deși debutează cu science-fiction, În colecția “Présence du futur” a editurii Denoël, simte pericolul unui gen prea concesiv și artificial și, o dată cu Lisbonne, dernière marge (Lisabona, ultima graniță, 1990), Își precizează un stil personal cu o Încărcătură semantică proprie. Neagă de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decît romanul istoric de sute de pagini, pentru scriitor cît și pentru cititor. Enunțare, exces și minimalism sînt cele trei coordonate ale literaturii lui Emmanuel Adely, una profund personală și, după cum vom vedea, autobiografică. Născut la 4 august 1962, scriitorul debutează la 29 de ani cu romanul Les Cintres (traducerea e dificilă atîta vreme cît cuvîntul din titlu are mai multe Înțelesuri, am putea totuși să-l traducem prin Schelele), publicat la Minuit. Este editura care-i lansează tot În deceniul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
uita la o mănușă întoarsă pe dos, el descoperă acum reversul comic al situației dramatice. Este un exercițiu - ansamblul exemplelor o confirmă - ce antrenează dezinvoltura ludică, devierile ei trecătoare și urmările ei neprevăzute. Să remarcăm, totuși, că nu întotdeauna ceea ce debutează sub semnul veseliei și al glumei se și sfârșește la fel. Jocul generează incertitudine. Iată de ce răsturnarea ludică a supravegherii nu va constitui doar o sursă de comic, căci, în cazul unor evoluții neașteptate, ea se poate afla la originea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
la care s-ar fi așteptat și că serviciul lor de pază, îndeplinit cu conștiinciozitate, i-a pus în fața unui mister atât de adânc și de întunecat, încât se simt eliberați de obligația de a rămâne loiali stăpânilor lor. Piesa debutează, așadar, printr-o răsturnare a alianțelor, ca urmare a descoperirilor făcute în timpul supravegherii, căci însăși natura acestor bruște revelații îi face pe soldații speriați și îngrijorați să-și modifice atitudinea și să nesocotească rigorile misiunii lor. Puterea în slujba căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
organismului. Dar, din lipsă de spațiu, preferăm să ne concentrăm atenția pe eforturile unui mare precursor al acestui tip de teorie: Martin Landau, profesor tot la Berkeley. Martin Landau sau complexitatea lui 747 Amintim aici provocările lui Landau prin care debutase Critique de la communication 106. "Știți de ce 747 este avionul cel mai fiabil din lume? Din cauză că cele patru sisteme de comandă și de reglare unul pentru fiecare motor sînt independente unele de altele. Și, în plus, pilotul dispune de un sistem
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
îmi ceream scuze pentru că nu am scris more geometrico, cum s ar fi exprimat Spinoza, adică nu am prezentat subiectul „în ordinea sistematică la care aderă atât de exact tratatele și manualele”. Scuza a devenit oarecum nelalocul ei. Acum, cartea debutează printr-o analiză mai minuțioasă a compoziției, privită drept interacțiune dinamică a forțelor vizuale. Descriu vectori și clasificarea lor primară drept centri energetici. De la rolul principalilor centri - forța de greutate și influența privitorului - trec la o interconectare mai generală a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
grotesc. Acest fapt are un înțeles propriu, dar struc tura trebuie să fie văzută mai întâi ca un aspect al compoziției „bune” în adâncime. Continuitatea spațiului Genetic, în evoluția producției picturale, reprezentarea în adâncime survine târziu. Zugrăvirea lumii vizuale nu debutează cu redarea fidelă a perceperii adâncimii. Mai degrabă ea își are originea în suprafața plană a stâncii, peretelui, hârtiei pe care era realizată pictura. În primele desene ale copiilor, de exemplu, nu există adâncime. Desenul nu reprezintă nici un plan din
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Haideți,/ săriți într-un picior, un, doi, trei/ și strigați cu toții în cor:/ Ah, Ieremia, iar oiștea, iar gardul". Mircea Tomuș subliniază caracterul oral al poeziei lui Geo Dumitrescu, precum și faptul că poemele se desfășoară după o anumită schemă: "ele debutează prin expunerea propoziției respective, de cele mai multe ori o afirmativă detaliată imagistic, explicată într-un cuvânt, dezvoltată la modul baroc, după care urmează o adversativă, introdusa printr-un dar... caracteristic și care deține rolul principalului element opozițional în dialectica poemei; pot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui Ion Barbu, care rămân simple parafraze a modelelor. Tiberiu Utan "Carte de vise", E. P. L., 1951; "Versuri", Editura Tineretului, 1961; "Clipe", E. P. L., 1968; "Steaua singurătății", Editura Tineretului 1968; "Versuri", "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, 1975. T. Utan debutează sub semnul poeziei reportaj. Treptat, devine stăpân pe cuvinte și pe uneltele sale și un anume sentiment nostalgic îi animă scrisul. "Steaua singurătății", volum antologic, integrează firesc sentimentul unei iubiri pierdute, ipostaza dezrădăcinatului, satul, grădina, pajiștea și un întreg univers
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]