14,797 matches
-
toată elita americană trebuie să aibă un frigider Sub-Zero dacă vrea să-și țină rangul. Dezavantajul aragazului Aga este că trebuie să fie aprins tot timpul, chiar și vara. Era ca într-un furnal acolo, dar măcar eram singure. Doamne Dumnezeule, Julie, ce mă fac? am exclamat agitată. —Dar ce s-a-ntâmplat? De ce ți s-a tăiat răsuflarea? mă întrebă Julie îngrijorată. —N-a venit. —Cine? —Charlie. —Și? — Cum rămâne cu scuzele? Cum îi mai spun că-mi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nu, o cutiuță de medicamente. Iâh, făcu Julie, ușor dezamăgită. Și ce mare scofală? Am scotocit în geanta-plic, am scos cutiuța emailată și am pus-o pe masa din bucătărie. Am deschis căpăcelul și i-am arătat lui Julie inscripția. —Dumnezeule, ce frumoasă e! Cred c-ar trebui s-o păstrezi ca suvenir, mă sfătui Julie. Nu pot, i-am replicat. —OK, atunci ne strecurăm și mergem s-o punem la loc și nimeni n-o să-și dea seama. Haide, iubito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
spre castel, cu pantele abrupte și curbele periculoase n-au constituit o problemă - Julie le-a luat de parcă participa la Marele Premiu al Principatului Monaco. —Julie, ia-o mai încet! am țipat în timp ce lua o altă curbă în viteză. —Ah, Dumnezeule, scuze! spuse ea, frânând periculos. Doar că mi se pare atât de plictisitor să conduc încet. A lăsat-o mai moale, într-o viteză mai acceptabilă. În timp ce treceam pe lângă un lan de grâu împestrițat cu maci roșii, Julie m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai târziu, în timp ce parca mașina în fața castelului. Nu, așteaptă-mă aici cu motorul pornit. Mă întorc în cinci minute, i-am spus punând cutiuța emailată înapoi în geanta-plic și coborând din mașină. —OK, gagico! Să nu te lași prinsă. Ν Dumnezeule, mă gândeam în timp ce mă strecuram pe intrarea principală, ar fi grețos iâh să dau nas în nas, din nou, cu majordomul. Furișându-mă în sus pe scări și pe coridor, spre bibliotecă, m-am simțit groaznic când mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de cerb împăiat. Încordată, am văzut cum se deschide ușa și apare o siluetă. Am tresărit. Era Charlie. Ce căuta aici? Nu era în drum spre LA? S-a uitat glonț la mine. Părea și mai șocat decât mine. Ah, Dumnezeule, mi-am spus, acum trebuie să-mi cer scuze de la om la om și să recunosc că am luat cutiuța, să mă comport matur și să fiu sinceră în legătură cu totul. Acum, că mi se ivise ocazia asta, nu-mi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fiu sinceră în legătură cu totul. Acum, că mi se ivise ocazia asta, nu-mi era deloc pe plac. Pentru prima oară, Charlie era mut ca un pește. Mai mult decât atât, am observat o expresie ușor timidă, jenată pe fața lui. Dumnezeule, nu-mi venea să cred, Charlie roșise. Se lăsă o tăcere penibilă. Credeam că ai plecat la LA, am spus în cele din urmă. Ce cauți aici? —Hmm... păru Charlie din ce în ce mai stânjenit. —Poftim? —Sincer, nu puteam veni la petrecere, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
stânjenit. —Poftim? —Sincer, nu puteam veni la petrecere, după cele întâmplate ieri. —Înțeleg, am zis. Ce nepoliticos, mi-am zis, după tot ce se întâmplase. Nu voiam să te necăjesc și mai mult. Nu plec spre LA decât mâine seară. Dumnezeule, m-ai prins, nu-i așa? spuse el sfios. S-a-ntors roata. Pentru prima oară, Charlie era cel care își cerea scuze. Fie vorba strict entre nous, chestia îmi plăcea la nebunie. Da, te-am prins, într-adevăr, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
spus. Făcu un pas spre mine, uitându-se iscoditor. Deci, ai de gând să-ți faci un obicei din a pătrunde aici prin efracție? Nu! La naiba, poate, totuși, roata nu se-ntorsese. —Ei bine, atunci ce cauți aici? —Păi... Dumnezeule, chiar și fără Canaletto pe fundal, e, totuși, très drăguț, mi-am zis în sinea mea. Purta o cămașă și pantaloni bleumarin și arăta ridicol de atrăgător. Ce păcat că mă prinsese. Vreau să spun, nu voi mai avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
regretabilă când va afla că sunt o hoață. —Ei, hai, zi? mă întrebă, apropiindu-se și sprijinindu-se de perete lângă mine. Trebuia să mă adun. Nu venisem să pun la cale un alt scenariu regretabil cu Charlie. —Ei bine, Dumnezeule, sunt atât de jenată de ce s-a-ntâmplat ieri, am murmurat în cele din urmă. Acum era rândul meu să roșesc. Charlie, îmi pare tare rău pentru ce-am spus. Nu cred că mama ta e o snoabă și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
universul s-a adunat în privirea aia. Totul. Trecutul, viitorul, soarele, cerul, fiecare pereche de pantofi pe care a creat-o vreodată Marc Jacobs, toate Bellini-urile, toate rochiile de seară, toate călătoriile la Rio pe care le-am făcut vreodată. Dumnezeule, mi-am spus, cum am putut să-l las să-mi scape printre degete? El e adevăratul. Blând, adorabil, cel mai drăguț bărbat posibil - asta fără să mai pomenesc de cât de bun e în pat sau de castelul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să fii îndrăgostită de acea persoană decât să te fi trezit dintr-odată doborâtă de-o formă urâtă de diabet. — Adevărul e, Charlie, trebuie să recunosc, că am comis o faptă urâtă, i-am mărturisit, dând să-mi deschid poșeta. Dumnezeule, câteodată îmi vine s-o strâng de gât pe Julie. Adevărul e c-a avut dreptate în legătură cu totul. Eram très, très îndrăgostită de Charlie, îndrăgostită și înamorată până peste poate și, iată, el pleca spre LA mâine! Poate trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
zâmbetului. Vreau să spun, ea era prostituată în filmul acela, dar lui Richard nici că i-a păsat. —Să recunoști ce? mă întrebă Charlie. Se întoarse spre mine și-și trecu degetul de-a lungul nasului și peste buzele mele. Dumnezeule, poate, în cele din urmă, o fi rost și de ceva fapte regretabile. Poate n-ar trebui să pomenesc, încă, de cutiuță. Se prefigura posibilitatea unui moment romantic și ar fi fost o prostie să-l alung. Charlie încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
gală în fiecare seară, dar când primești un sărut ca acela, magazinele Marc Jacobs nu mai par deloc importante. De fapt, te face să te simți că nu mai vrei să mergi vreodată la cumpărături, ceea ce e relevant. —Hei, tipilor! Dumnezeule, alarmă romantică. Repede, să sunăm la urgențe-IUBIRE! M-am smuls din vraja sărutului vieții mele și mi-am ridicat ochii spre Julie, care stătea în capătul scărilor. Uitasem complet că mă așteaptă în mașină. —Julie, îmi pare rău! am râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu știu nimic. Oricum, după toate lucrurile alea regretabile, pe care, întâmplător, nu le regret deloc, vă imaginați, am fost epuizată. — Vrei să-ți aduc ceva? mă întrebă Charlie, zâmbindu-mi de parcă eram Moș Crăciun sau ceva de genul ăsta. Dumnezeule, arăta superb cu Fragonard-ul acela deasupra capului. Toată lumea ar trebui să aibă posibilitatea să facă dragoste sub o pictură franceză în ulei măcar o dată-n viață, nu-i așa? — Orice vrei. —Orice? — Tot ce vrei. Mor după un Bellini. SFÂRȘIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vreo cincisprezece metri distanță. Un crîng de lămîi Își revărsase cîndva parfumul uleios asupra ferestrelor dormitorului, dar furtuna de flăcări trecuse și prin el, iar acum doar niște cioturi carbonizate mai răsăreau din pămînt ca o pădure de umbrele negre. — Dumnezeule mare, e o ieșire de incendiu..., am spus arătînd spre treptele de fier forjat care coborau din dreptul unei uși de la etajul Întîi. Structura masivă se Încovoiase din cauza fierbințelii, dar rămăsese prinsă În pereții de piatră. — De ce n-au folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cînd privirea ei se mută iute de la suedezul Îndurerat și se fixă asupra unui nou-venit. Gura i se deschise Într-un rictus ce exprima un asemenea dezgust, Încît mă așteptam să i se cojească rujul mov de pe pielea iritată. — Sanger? Dumnezeule mare, ce tupeu are omul ăsta... Sonny Gardner păși În față, Încheindu-și nasturii hainei. — Vreți să-l duc de-aici, doamnă Shand? — Nu, lasă-l să afle ce gîndim despre el. CÎtă obrăznicie... Un bărbat zvelt, cu părul argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și Își aranjă fusta pe șolduri. Sări ca arsă cînd Își văzu genunchii juliți și, Într-o izbucnire de nervi, arse un șut În valiza de care se Împiedicase. — Fir-ar a naibii... — Doctor Hamilton... Credeam că e... — David Hennessy? Dumnezeule mare, cît timp petreci tăvălindu-te prin pat cu el? (Își frecă Încheieturile, scuipînd pe pielea Înroșită.) La cît de neîndemînatic ești, ai ceva forță. Cred că Frank se-ntrerupea de multe ori din treabă, cu tine prin preajmă. — Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că e aftershave-ul lui David. — Rămîi În apartamentul ăsta? O să-ți miroasă toată noaptea. Ce idee de speriat... Își Închise nasturii bluzei, urmărindu-mă cu oarecare curiozitate și poate comparîndu-mă cu Frank. Păși Îndărăt și se lovi de cealaltă valiză. — Dumnezeule mare, cîte de-astea sînt aici? Cred că ești pacostea aeroporturilor. Cum naiba te-ai apucat de literatură de călătorie? Poșeta ei zăcea pe podea, cu tot conținutul Împrăștiat pe lîngă noptieră. Ea Îngenunche și Începu să-și pună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe Paula cum se Împleticește și se lasă pe mine și i-am cuprins cu brațul umerii tremurători. Începuse să plîngă, lacrimile ei Îmi umezeau reverul hainei de bumbac. Părea gata să cadă din picioare, dar se adună și șopti: Dumnezeule mare, cine-a putut să facă așa ceva? Încă susținînd-o pe Paula, i-am vorbit lui Cabrera cu tot calmul pe care mi l-am putut aduna. — Cu siguranță că nu Frank, domnule inspector. Chestia asta cu dezmembrarea sistemului de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fi vreodată. (Vorbea fără nici o emoție În glas.) Dar nu În felul la care te gîndești. — Nu v-ați certat? — Ce, doamne-iartă-mă, vrei să spui? Își scoase pălăria, de parcă se pregătea de o confruntare, și mă privi fără să clipească.) Dumnezeule mare, n-am dat eu foc la casă. Asta sugerezi? — Sigur că nu. Știu că n-ați făcut asta - am Încercat eu s-o Împac, schimbînd tactica Înainte să-l cheme pe Sonny Gardner În ajutor. Dar doctorul Sanger? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care semnaliza cu farurile la fiecare mașină care depășea viteza maximă de treizeci și doi de kilometri pe oră. Trecuseră și pe la clubul sportiv cu o zi Înainte. Plăcut surprinși de facilități, Își depuseseră amîndoi cererea de aderare. — Verificarea numerelor, Dumnezeule mare..., spuse Crawford, apoi Îi salută solemn de pe bancheta din spate, ca un general În limuzina cu șofer care intră pe porțile bazei militare. Charles, nu le-am putea oferi lor computerul nostru? Să pună pe picioare o bază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să poți face o mulțime de lucruri cu ea. — Păi... Am urmărit-o cum se bălăcea În capătul mai puțin adînc al piscinei, țipînd de bucurie la vederea curcubeelor de apă Înălțate de sub palmele ei.) Chiar că e drăguță. — Drăguță? Dumnezeule mare, da-n ce companii pretențioase te-ai Învîrtit pînă acum? Eu nu i-aș zice „drăguță“. Am admirat-o cum bătea apa șăgalnic și mi-am dat seama la un moment dat că Crawford privea undeva dincolo de piscină, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe terasele aglomerate ale cafenelelor din mall. Două frumoase membre ale clubului, Încă În pantofii de tenis, ieșiră din biroul meu În balconul de vizavi și, ținîndu-se de balustradă, Își fluturară rachetele către un car alegoric care trecea pe sub noi. — Dumnezeule mare! Aia e Fiona Taylor? — Super-tare - e goală pușcă! Pe platformă, concepută de Clubul de Arte Costasol, era Înfățișat atelierul unui artist. Șase șevalete se Înșirau la un capăt al scenei, iar În fața lor stăteau artiști În haine de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și-l pusese să deseneze o vază cu flori de pe catedră. îl apucase în așa hal tremuratul mâinii stângi, cu care desena, încât parcă i s ar fi transmis bâlbâiala în degete. A ieșit un desen jalnic, tremurat, fără nici un dumnezeu. Toți au râs de el. Profesorul s-a supărat de-a binelea și i-a dat nota 3. — Să nu mai minți, Bobo! i-a spus el de față cu toată clasa. Nu profita de anumite... slăbiciuni... ca să stârnești compasi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un chip pe care îl uitai de cum îți luai ochii de la ea. în fața ei apăruse dintr-odată o ființă necunoscută și exaltată, din nările căreia ieșeau flăcări și care șuiera cuvintele ca niște ghiulele prin strungăreața până atunci inofensivă. — Doamne Dumnezeule, ce nebunie a fost la petrecerea aia de acum 20 de ani! continuă sâsâitor Ionela. Apoi se lăsă pe spate și-și aprinse iar o țigară. Clara îi urmă exemplul și se lăsă și ea pe spate, să o vadă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]