12,301 matches
-
a fost primit de fratele său vitreg Haakon, unde a fost botezat și a primit tărâmul Northumbria din partea regelui Athelstan. O alta sursă spune că atunci când domnia lui Eric a devenit insuportabilă, el a fost alungat și asasinat într-o expediție în Spania. Ágrip susține că Eric a venit prima dată în Danemarca, aceasta fiind țara natală a soției sale, unde se aștepta să strângă sprijin, însă textul nu face alte afirmații. La sosirea sa în Norvegia, Haakon a câștigat sprijinul
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
consolida domnia, Harald a ucis conducătorii locali, inclusiv pe Sigurd Haakonsson, Tryggve Olafsson și Gudrød Bjornsson, preluând astfel puterea asupra țării până la Hålogaland. Și-a stabilit apoi contolul asupra rutei comerciale de-a lungul coastei Norvegiei și a efectuat o expediție vikingă la Bjarmaland, astăzi în zona Arhanghelsk din nordul Rusiei. Harald a devenit curând mai puțin dependent de sprijinul regelui Danemacei. În 970, el a fost păcălit să vină în Danemarca și a fost ucis la Hals în Limfjord, într-
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
de regele Athelstan, ca parte a unui acord de pace făcut cu tatăl său, iar acesta a fost adus la religia creștină. La vestea morții tatălui său, Regele Athelstan l-a ajutat pe Haakon cu nave și armate pentru o expediție împotriva fratelui său vitreg, Eric, care fusese proclamat rege. La sosirea sa în Norvegia, Haakon a câștigat sprijinul nobililor cărora le promisese că va renunța la drepturile de impozitare pretinse de tatăl său, pe proprietățile imobiliare moștenite. Eric a fost
Haakon I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331146_a_332475]
-
Harald Gille, atunci când a fost făcut rege al Norvegiei. Harald a ajuns în Norvegia din țara sa natală, Irlanda, și a pretins că este fiul natural al lui Magnus al III-lea al Norvegiei din Dinastia Hardrada, fiind conceput în timpul expediției acestuia în Irlanda. Potrivit surselor istorice, pretenția lui la tron se bazează pe poveștile spuse de mama sa și de familia sa irlandeză în timpul tinereții sale. Astfel, Harald al IV-lea a început dinastia Gille, o presupusă ramură a dinastiei
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
ar fi descoperit America. Qiro Anturași, cartograful regal din Nalenyr, este elementul de bază al reputației căpătate de Casă Anturași ca fiind cea mai bună desenatoare de hărți din lumea cunoscută. Hărțile ei sunt folosite de negustori și prinți, iar expedițiile organizate de ea și finanțate de prințul din Nalenyr extind informațiile despre lume, descoperind teritorii necartografiate și culegând date despre fauna, floră și geografie. Familia Anturași este vitală pentru bogăția crescândă și ascensiunea principatului Nalenyr. Considerat o comoară de stat
Atlasul secret () [Corola-website/Science/331202_a_332531]
-
ei și spiritul sau se retrage într-o lume imaginara pe care și-o crease încă din copilărie cu ajutorului bunicului său. Între timp, în perioada ce a urmat devastării cauzate de magia dezlănțuita, "jaecaii" care n-au plecat în expediția ce a dus la Urgie în urmă cu peste șapte secole, continuă tradiția "xidantzu" în școlile lor de arte marțiale. Cei mai buni elevi ai lor devin războinici itineranți care călătoresc în tărâm pentru a lupta împotriva injustiției, fără a
Atlasul secret () [Corola-website/Science/331202_a_332531]
-
și îi ajută pe Castanii în deturnarea unui vas, "Experto Crede", pentru a întrerupe negoțul cu sclavi. În timp ce lucrează cu Bastienne, Adéwalé descoperă o conspirație înăuntrul guvernului provincial Francez, ce conduce orașul Port-au-Prince. Guvernatorul local, Pierre de Fayet, plănuiește o expediție științifică clandestină pentru a măsura curbura Pământului și pentru a strânge informații geografice, pe care intenționează să le vândă celui mai dornic licitant, cu promisiunea superiorității navale. Adéwalé sabotează cu succes expediția, schimbând sclavii folosiți pentru expediție cu membri ai
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
Port-au-Prince. Guvernatorul local, Pierre de Fayet, plănuiește o expediție științifică clandestină pentru a măsura curbura Pământului și pentru a strânge informații geografice, pe care intenționează să le vândă celui mai dornic licitant, cu promisiunea superiorității navale. Adéwalé sabotează cu succes expediția, schimbând sclavii folosiți pentru expediție cu membri ai Castaniilor. Încep să apară tensiuni între Castanii atunci când Adéwalé plănuiește incursiuni împotriva negoțului cu sclavi. Bastienne se opune. Adéwalé o ignoră, dar este îngrozit atunci când observă o fregată cu sclavi în flăcări
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
Fayet, plănuiește o expediție științifică clandestină pentru a măsura curbura Pământului și pentru a strânge informații geografice, pe care intenționează să le vândă celui mai dornic licitant, cu promisiunea superiorității navale. Adéwalé sabotează cu succes expediția, schimbând sclavii folosiți pentru expediție cu membri ai Castaniilor. Încep să apară tensiuni între Castanii atunci când Adéwalé plănuiește incursiuni împotriva negoțului cu sclavi. Bastienne se opune. Adéwalé o ignoră, dar este îngrozit atunci când observă o fregată cu sclavi în flăcări. Adéwalé se urcă la bordul
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
renunțarea ultimului lider la revoltă, fiul lui Haakon cel Nebun, Knut Haakonsson. Acest lucru l-a făcut pe Haakon să fie un monarh necontestat. În 1263, disputa cu regele scoțian peste Hebride l-a determinat pe Haakon să inteprindă o expediție în Insule. După ce a aflat că în 1262, nobilii scoțieni au percheziționat Habride și că Alexandru al III-lea planifica să cucerească insulele, Haakon a plecat într-o expediție cu flota sa de cel puțin 120 de nave, în 1263
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
scoțian peste Hebride l-a determinat pe Haakon să inteprindă o expediție în Insule. După ce a aflat că în 1262, nobilii scoțieni au percheziționat Habride și că Alexandru al III-lea planifica să cucerească insulele, Haakon a plecat într-o expediție cu flota sa de cel puțin 120 de nave, în 1263. Flota a părăsit Bergen în iulie și a ajuns la Shetland și Orkney în luna august, unde s-au alăturat cppeteniile din Hebrides și Man. Negocierile au fost inițiate
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
prezenți personal sau prin avocați, iar Haakon a fost în cele din urmă confirmat în unanimitate ca rege al Norvegiei de către instanța de judecată. În 1263, disputa cu regele scoțian peste Hebride l-a determinat pe Haakon să inteprindă o expediție în Insule. După ce a aflat că în 1262, nobilii scoțieni au percheziționat Habride și că Alexandru al III-lea planifica să cucerească insulele, Haakon a plecat într-o expediție cu flota sa de cel puțin 120 de nave, în 1263
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
scoțian peste Hebride l-a determinat pe Haakon să inteprindă o expediție în Insule. După ce a aflat că în 1262, nobilii scoțieni au percheziționat Habride și că Alexandru al III-lea planifica să cucerească insulele, Haakon a plecat într-o expediție cu flota sa de cel puțin 120 de nave, în 1263. Flota a părăsit Bergen în iulie și a ajuns la Shetland și Orkney în luna august, unde s-au alăturat cppeteniile din Hebrides și Man. Negocierile au fost inițiate
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
zăpezile din Sierra Nevada. Unii dintre emigranți au recurs la canibalism pentru a supraviețui, hrănindu-se cu tovarășii lor morți de foame sau de boală. Pentru călătoria spre vest, în mod normal erau necesare între patru și șase luni, dar expediția Donner a ales să urmeze un traseu nou numit "Hastings Cutoff" (scurtătura lui Hastings), care traversa munții Wasatch și Deșertul Marelui Lac Sărat. Terenul accidentat și diversele dificultăți întâlnite în timpul călătoriei de-a lungul râului Humboldt, în actuala Nevada, au
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Deșertul Marelui Lac Sărat. Terenul accidentat și diversele dificultăți întâlnite în timpul călătoriei de-a lungul râului Humboldt, în actuala Nevada, au dus la pierderea mai multor animale și căruțe, ceea ce a provocat disensiuni în cadrul grupului. La începutul lui noiembrie 1846, expediția a ajuns la Sierra Nevada, unde a fost blocată de o ninsoare abundentă pe munte, în vecinătatea lacului Truckee (astăzi lacul Donner). Proviziile de mâncare erau pe terminate și la jumătatea lunii decembrie un grup de persoane a decis să
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
german s-a alăturat grupului împreună cu soția și fiica sa; un alt copil se va naște în timpul călătoriei. Doi bărbați, Spitzer și Reinhard, împreună cu un cuplu german, familia Wolfinger și lacheul lor, „Dutch Charlie” Burger s-au alăturat și ei expediției. Alături de ei călărea un bătrân emigrant belgian, Hardkoop. Luke Halloran, un tânăr belgian bolnav de tuberculoză, trecea de la o familie la alta, deoarece nimeni nu avea timp să se ocupe de el. Pentru a face publicitate noului traseu, Hastings a
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
considera un aristocrat arogant și infatuat. Astfel a fost ales Donner, care era născut în America, era matur, avea experiență și avea un caracter liniștit și binevoitor. Un ziarist, Edwin Bryant, a ajuns la Black Fork cu o săptămână înaintea expediției Donner. Văzând prima parte a traseului, a realizat că era un drum dificil pentru carele grupului, mai ales cu atâția copii și atâtea femei. S-a întors la Black Fork și a lăsat scrisori pentru unii membri ai grupului, în
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
era un drum dificil pentru carele grupului, mai ales cu atâția copii și atâtea femei. S-a întors la Black Fork și a lăsat scrisori pentru unii membri ai grupului, în care i-a îndemnat să nu urmeze scurtătura. Când expediția Donner a ajuns la Black Fork, în 27 iulie, Hastings era deja plecat, la conducerea grupului Harlan-Young. Jim Bridger, al cărui punct comercial ar fi avut un câștig substanțial dacă emigranții ar fi început să folosească scurtătura Hastings, le-a
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
ajuns la Black Fork, în 27 iulie, Hastings era deja plecat, la conducerea grupului Harlan-Young. Jim Bridger, al cărui punct comercial ar fi avut un câștig substanțial dacă emigranții ar fi început să folosească scurtătura Hastings, le-a spus membrilor expediției că scurtătura era un drum plăcut, lipsit de dificultăți și de indieni ostili și că ar fi scurtat călătoria cu 350 de mile (563,27 km). Apa se găsea ușor pe parcurs, chiar dacă avea să fie nevoie de două zile
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
se urmeze scurtătura Hastings. Nimeni din cadrul grupului nu a primit scrisorile de avertizare a lui Bryant. În jurnalul său, Bryant susține că în mod cert Bridger a ascuns scrisorile, punct de vedere împărtășit mai târziu și de Reed. Majoritatea membrilor expediției erau înstăriți după standardele din acea vreme. Chiar dacă puteau fi numiți pionieri, puțini dintre ei aveau aptitudinile și experiența necesare pentru a călători prin munți și zone aride și nu știau să comunice cu băștinașii locului. Tovarășul ei de călătorie
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
ei de călătorie J. Quinn Thornton observa că Tamsen Donner era „deprimată, tristă și descurajată” la gândul de a părăsi traseul principal și de a urma sfatul lui Hastings, pe care-l considera „un aventurier egoist”. În 31 iulie 1846, expediția a părăsit Black Fork după patru zile de odihnă dedicate reparațiilor carelor, unsprezece zile după plecarea grupului Harlan-Young. Donner a angajat un nou vizitiu și grupului i s-a alăturat familia McCutchen, un cuplu tânăr cu un copil și un
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
și grupului i s-a alăturat familia McCutchen, un cuplu tânăr cu un copil și un tânăr de șaisprezece ani din New Mexico, pe nume Jean Baptiste Trudeau, care susținea că cunoaște bine amerindienii și teritoriul de pe drumul spre California. Expediția a luat-o spre sud, pentru a urma scurtătura Hastings. După puține zile au realizat că drumul era mult mai dificil decât le fusese descris, iar vizitiii au fost nevoiți să blocheze cu pietre roțile carelor pentru a împiedica alunecarea
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
dificile, Hastings s-a întors călare doar pentru a le indica direcția de urmat. Stanton și Pike s-au oprit pentru a se odihni, iar Reed s-a întors la grup la patru zile după ce grupul plecase. Fără călăuza promisă, expediția trebuia să hotărască dacă să se întoarcă pe traseul tradițional, să urmeze traseul făcut de grupul Harlan-Young, s-au să-și croiască propriul traseu în direcția indicată de Hastings. La îndemnul lui Reed, au ales să urmeze traseul lui Hastings
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
lui Hastings. Înaintau acum cu o milă și jumătate pe zi și toți bărbații apți de muncă erau obligați să taie copaci și să mute bolovani, pentru a putea trece cu căruțele. În timp ce își croiau drumul prin munții Wasatch, membrii expediției Donner au fost ajunși din urmă de familia Graves care plecase în căutarea lor. Familia Graves era formată dintr-un cuplu de 57, respectiv 47 de ani, cei nouă copii ai lor cu vârste de la 1 la 20 de ani
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
dintr-un cuplu de 57, respectiv 47 de ani, cei nouă copii ai lor cu vârste de la 1 la 20 de ani, ginerele lor și un căruțaș pe nume John Snyder, toți călătorind împreună în trei căruțe. După sosirea lor, expediția Donner cuprindea 87 de persoane și 60-80 căruțe. Familia Graves a făcut parte din ultimul grup care a plecat din Missouri, ceea ce confirmă faptul că expediția Donner a fost una din ultimele expediții ce au plecat spre vest în acel
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]