13,415 matches
-
legănați de cîntecul de sirenă al nietzscheanismului iconoclast și autodevorant - aripa dandy a “gîndirii ‘68”, sau ne străduim să producem alte discursuri critice, echilibrate, implicit mai puțin spectaculoase, dar adecvate unei piese, inocente față de, și imune, aș adăuga, la mecanisme ideologice? Firește, În ton cu boom-ul doctoranzilor din lumea occidentală, fel de fel de interpretări culturaliste sînt posibile, cea mai la Îndemînă, pentru că recomandată de Însăși autoare, fiind aceea descinsă din antropologia spațiului. Pentru că materia cărții este organizată În patru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu morții) comentariile pe marginea celei patriotice ne interesează desigur și pe noi: „Les sentiments patriotiques donnent souvent un air fâché * L’air fâché étant proscrit de la conversation, * Une véritable conversation ne peut rouler sur des sujets patriotiques.” Dincolo de Încuviințările ideologice, În literă și spirit, pe care textul conferinței le suscită, nu putem să nu remarcăm cumințenia armei cu care luptă Lydie Salvayre - un discurs funambulesc pe alocuri care se ia, În ciuda ironiei, prea În serios. Nu altfel se Întâmplase În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eliminatoriu. Nu se poate face psihanaliza unui discurs generic, iar dacă unii gînditori obișnuiau să lucreze cu teorii de ansamblu, eu nu-și mai pot permite astăzi același lucru. Noul roman apare Într-o perioadă efervescentă din punct de vedere ideologic, literatura vine să calmeze pasiunile și să Încălzească numai mințile: muzica, pictura și arhitectura fac același lucru: alături de romane impersonale, de teorii de ansamblu, cresc În jurul orașelor „marile ansamble” de blocuri, care dau depresii specifice, mobilierul e cubist, simplu, minimalist
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scriitorul exponențial al modernității postbelice este Samuel Beckett. În anul apariției Gradului zero al literaturii, are loc la Paris premiera piesei Așteptîndu-l pe Godot. Dar Beckett debutase În 1929, cu mult Înaintea lui Barthes, Într-o perioadă de o densitate ideologică mult diferită În conținut de cea de după 1945; cu atît mai remarcabilă apare astăzi autonomia lui Beckett față de intensificarea ideologiilor brutale care se afirmă În epocă. Literatura lui atinge maximul la temperatura Înghețului - se mai poate spune și că „joacă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
blanchotian răzbate tot mai insistent. Cu cît mai insistent, cu atît mai monocord - scriitura Îl apără ca un scut de respingere, de refuzul căruia i se simte destinat. Din acest presentiment destinal al claustrării trebuie să fi apărut orientarea lui ideologică din tinerețe, și-apoi din credința că s-ar mai putea salva, schimba ceva, a venit reconversia de după război (anunțată deja din 1933, căci Blanchot n-a fost niciodată antisemit). Neutralitatea scriiturii lui, clamată, n-are Însă cinismul mușcător al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reduce la aparență, din cele trei dimensiuni care-l Înscriu În spațiu rămîn cele două care-l reprezintă În efigie, din plin rămîne conturul, din loc, o urmă: “un vid pur”, supralicitează romancierul, care altfel se ferește să caute discursul ideologic care i-ar putea lua literatura drept ilustrare. Problema pusă aici este aceea a identității: În ce mai constă ireductibilitatea individuală Într-o lume pe cale de omogenizare? Poate tocmai În rezistențele specifice opuse imperiului ei. Din acest punct romanele lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de o parte dintre minuitiști sau P.O.L.-iști este și una a absenței În măsura În care recenzează absențe, ca semne ale dispărute consistențe. Nu că asemenea rațiocinări și-ar avea neapărat locul aici, dar este important de subliniat că miza ideologică a acestei literaturi o depășeșete pe cea estetică, În ciuda declarațiilor de intenție ale autorului. Moștenitor al diferitelor avangarde estetice sau cu scopuri chiar mai Îndrăznețe, martor la șantierele scripturale ale Noului Roman, gemene benigne ale celor de exterminare dintr-o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
optat pentru această soluție de redare a titlului francez Comment je suis devenu stupide: cuvînt cu cuvînt, Cum am devenit prost. Diferența este remarcabilă pentru cel care va fi citit cartea și va fi identificat un anumit tip de discurs ideologic. Titlul românesc adaugă și sustrage cîte ceva din cel francez: adaugă o modalizare, transformînd un enunț monofonic Într-o frază cu principală și subordonată, vocea primeia preluînd-o pe cealaltă și ironizînd-o: faptul de a deveni prost aparține deciziei locutorului, lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și la noi un produs de vînzare pentru succesul căreia nici un superlativ nu trebuie precupețit, iar Încrederea În ceea ce apare ca „sfatul criticului” pe coperta a patra trebuie reevaluată În urma lecturii romanului. Martin Page este un scriitor tînăr cu ticuri ideologice vechi. Cartea lui nu face decît să confirme limitele unei gîndiri. Cum poate intelectualul - În sens larg - francez să Înceteze să gîndească acceptarea, l’acquiescement, În termenii resemnării, ai trădării, ai neîmplinirii? De ce, adică, un tînăr broker plin de bani
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
estetică pentru că derogă de la legea imanenței: literatura nu contează decît dacă e vie, și nu e vie decît dacă are măsura omului care o scrie. Numai astfel se poate Înțelege umanismul literaturii, care nu are nimic În comun cu cel ideologic al secolului Luminilor sau cu alte ideologii ale secolului trecut. Singura situație În care un text literar Își poate aroga statutul de model este cel În care naratorul se propune ca erou și realizează adecvarea dintre graphein și bios, dintre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1942 tipărește în limba rusă Poezii de pe front. Revine la limba română cu Brazde proaspete (1948). De aici încolo C. publică enorm, fără discernământ valoric, peste 50 de alte volume. Defavorabil s-au răsfrânt asupra scrierilor lui supunerea față de dogma ideologică, notația publicistică, exaltarea patetică, limbajul simplist și folosirea mecanică a antitezei. O anumită înnoire a liricii sale se înregistrează în anii ’60. Dorind să se elibereze de prolixitate, C. apelează la forma fixă a decastihului și la alte forme lirice
CRUCENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286539_a_287868]
-
cu care discursul critic se adaptează la obiect previne orice monotonie. Personalitate critică în care se îmbină, într-o formulă fericită, cultura, gustul, competența, sârguința, luciditatea, disponibilitatea și, mai ales independența (față de mode, grupări, doctrine rigide, fanatisme scientiste, estetice sau ideologice și, în general, față de orice interese extraliterare), C.-E. a dobândit o autoritate greu de egalat. El nu este un critic „de generație”, militant în numele unei grupări generaționiste. Este un critic - întâmplător, tânăr - care scrie cu egală atenție despre literatura
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
mulți redactori și semnatari în revistă: Dan Botta, Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Constantin Noica (alături de un Tudor Vianu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian sau Șerban Cioculescu). O lectură degajată de prejudecăți constată, de altfel, grija ca publicația să se prezinte nedependentă ideologic, deschisă pluralismului de păreri, ambiționând o „sinteză nouă și exemplară”. În deschiderea primului număr este așezat, dobândind implicit conotație programatică, editorialul lui Petru Comarnescu, Dezacordul dintre adevărurile spirituale și fenomenele prezentului, o profesiune de credință patetic antitotalitară și umanist universalistă
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
Cantacuzino la De două mii de ani, romanul lui Mihail Sebastian despre drama insolubilă a unui evreu român, și la Nu, eseul contestatar de celebrități literare al lui Eugen Ionescu. În primul caz e respins ca inadmisibil abuzul prin care comentariile ideologice asupra iudaismului, suscitate de prefața antisemită a profesorului Nae Ionescu, sunt date drept cronică literară, în al doilea se relevă condiția de „confesiune tragică” a lui Nu, citit, insolit, ca un document al „înfrângerii” încercate de un tânăr rebel, narcisiac
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
științific, conceptele fundamentale ale acestora - a fost înlocuită cu orientarea empirică a cercetării. Centrarea pe explorare a realității românești a făcut capabilă noua sociologie să evite obsesia angajării în mestecarea teoretico-ideologică a tematicii unui program comunist abstract. Profitând de opțiunea ideologică a comunismului românesc - distanțarea de internaționalismul dominat de sovietici și orientarea națională -, sociologia românească a obținut un statut privilegiat. I s-a permis dezvoltarea unei atitudini pozitive față de tradiția sociologiei românești antebelice, iar lucrările lui Gusti au fost publicate. „Valorificarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
întocmite fără a se urmări un plan teoretic și metodologic. Din acest motiv, ele se utilizează greu într-o analiză comparativă și în formularea unor concluzii teoretice. Cele mai multe dintre monografiile realizate în Germania nazistă au avut și o evidentă finalitate ideologică, ceea ce a făcut ca o anumită vreme ele să fie abandonate. Abia la sfârșitul anilor ’60 s-au reluat monografiile de comunități. În alte țări din Europa, mișcarea monografică a fost reluată la sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
României și specificitățile procesului de tranziție. Discursul ex-președintelui României mi s-a părut a fi și un omagiu post-mortem adus profesorului Henri H. Stahl. La percepția operei științifice a profesorului Stahl de către specialiștii din România a contrbuit și încadrarea sa ideologică. Profesorul și-a afirmat fără reticență simpatiile sale social-democrate și a avut de suferit mai mult de un deceniu din cauza acestora. Sub influența social-democrației și a concepției gustiene, el nu s-a limitat să fie un simplu investigator social, ci
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
produși de sistemul educațional național (Livezeanu 1998)1. Ceea ce pare să se întâmple la nivelul organizării mecanismelor culturale naționale este prăbușirea vechii și unificatei pedagogii naționale. Unificată nu neapărat ca unitate deplină a grupărilor culturale și spirituale, cât ca resurse ideologice și științifice și ca tip de discurs cultural-academic folosit în „educarea” națiunii. Învățătorii națiunii de dinainte de 1918, cei ce reușiseră să transpună cu relativ succes pedagogia individuală herbartiană la nivelul sinelui colectiv național, vor intra într-un spațiu cultural foarte
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mii de monografii, centrate pe mii de unități și voințe sociale ce converg în unitatea națională. Tendința aceasta sumativ-științifică a metodei monografice de determinare a națiunii a fost contrapusă de H.H. Stahl, de exemplu, competitorilor filosofici sau „ontologici” în legitimarea ideologică și disciplinară a specificului național, cum ar fi Lucian Blaga sau Mircea Eliade (Stahl, 1983). Pentru H.H. Stahl, „contactul cu realitățile concrete îți permite să adâncești cercetarea până la limita extremă, rezultatul fiind, așa cum poate confirma orice profesionist al anchetelor sociale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pentru a se redresa. Conceptul de excluziune socială este din ce în ce mai utilizat în studiile ce abordează și tema sărăciei. Există însă câteva afirmații ce apar cu predilecție în majoritatea acestor lucrări: faptul că excluziunea socială este un concept ambiguu, un produs ideologic măsurat în prea multe moduri și că este mai relativ decât multe alte concepte substitut 4. În plus, unii cercetători susțin că sărăcia poate fi măsurată multidimensional și, totodată, poate fi analizată ca proces (de sărăcire). Fiind conștienți de faptul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
țării (partidele de la putere pierd aproape fiecare alegere). De asemenea, perioadele oarecum scurte pe care le petrec în opoziție nu permit construirea unui partid structurat care să-și reînnoiască discursul, practica și elita politică. Constatăm o diminuare globală a distanțelor ideologice ce nu se sincronizează cu opoziția structurilor postnomenclatură nerecunoscută și partidele care utilizează etichetarea anticomunistă ca garanție a calității. Reculul PRM arată că partidul de extremă dreapta își asumă indirect rolul de stabilizare politică, ce permite, astfel, depășirea opozițiilor de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
autorii sau comentatorii acestor opere o încearcă astăzi, prin minimalizarea efectului sau expedierea lor pudibondă undeva la periferie. În realitate, ni se dovedește, aceste producții „infestate propagandistic” au exercitat un rol major în procesul de impregnare a contextului social și ideologic, în „făurirea” (folosesc intenționat un cuvânt mult uzitat în discursul agitatoric) unei gândiri sociale adaptate nevoilor puterii. În „Prefață”, autorii acestei reconstituiri o spun explicit: vor să readucă în fața celor de azi producții uitate, considerate acum maculatură sau rebuturi estetice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
au exercitat un rol important în epocă, în procesul de modelare a unui anumit tip de personalitate socială, în construirea reprezentărilor sociale ale individului obișnuit. Ținta lor este să ne ofere o imagine a „omului comunist”, adică a individului direcționat ideologic, proiectat și fabricat prin practicile politice, sociale și culturale inventate de regim. Reconstituirea lor e o „cronică a genezei comuniste”, a drumului prin care s-a imaginat și plămădit omul adaptat și docil, disponibil oricând „comenzii sociale”, capabil să aplice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
identitate naturală, după ce decretase fără ezitare, în numele schimbării vechii alcătuiri și al unui nou proiect social, ruptura cu vechea identitate, noua putere a constatat că a generat un vid ce nu putea fi umplut ușor. Trebuia inventat un nou proiect ideologic, construit un nou mod de organizare și interacțiune, trebuiau identificate sau construite noi sisteme de referințe, dar mai ales trebuiau convinși actorii sociali să utilizeze în practica socială aceste noi repere. Prima operație a fost aceea de a repoziționa forțele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
umanității învățământului comunist, mitul eroului popular educat în spiritul noii epoci. Un idilism care sensibilizează pentru marile valori socialiste, un discurs care elogiază eroismul continuu și dislocă convingerile și deprinderile nepărtinice. O pedagogie pretins civică ce convertește totul în strategii ideologice de îndoctrinare, în propagandă și dogmă. Totul îmbrăcat într-un festivism care îi „înnobilează” pe beneficiari și le conferă legitimitate istorică, care împarte lumea în buni (ai noștri) și ceilalți. În paralel cu școala se desfășoară un alt tip de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]