13,885 matches
-
bun comun la care participă omenirea întreagă. Teza lui e răsturnată de rezultatele noilor științe, ca etnologia și sociologia care, studiind popoarele primitive, dau la iveală o sumă de alte civilizații, care de care mai variate, a căror existență distruge iluzia de unitate a civilizației umane. În fața acestei situații neprevăzute, termenul francez se însărcinează cu un nou și bizar înțeles, cuprins în expresia paradoxală de „civilizația necivilizaților”. în știința franceză contemporană, expresia aceasta e consacrată. Dar atunci primitivitatea sau barbaria cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
concretă a etnicului. Cultura ca unitate universală e o abstracțiune teoretică tot așa cum e umanitatea, în realitatea concretă există culturi felurite precum există neamuri felurite. Mai înainte ca etnologia să ne demonstreze acest adevăr, în lumina căruia se topește frumoasa iluzie a universalității culturii și civilizației, romanticii germani au operat această disociere proclamând geniul etnic ca generator de cultură și atribuind națiunii această înaltă misiune, ca justificare supremă a existenței. Fichte, Schlegel și Novalis asociază cu geniul etnic religia, pentru a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndeamnă și l îndârjesc, fără îndurarea finală a unei depline satisfacții. Din acest punct de vedere, știința și filosofia ne apar ca o luptă continuă cu aceste enigme, fără să izbutească definitiv să le smulgă vălul. Uneori soluțiile imaginate dau iluzia biruinței, ca, în urmă, enigmele să reapară intacte la orizont. Raportul genetic dintre religie și cultură e o astfel de enigmă, care provoacă inteligența să dea numeroase și variate soluții. Filosofia religiei ne arată câte teorii contradictorii s-au formulat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se întâmplă cu religia absorbită pe de a-ntregul în cultură și identificată cu ea? Se întâmplă că suferă soarta culturii, adică devine o simplă imanență, o putere în captivitatea timpului și a spațiului. Ajunge în cazul acesta o simplă iluzie de religie. Singură concepția creștină pune în lumină justă raportul dintre religie și cultură. Creștinismul e religia de origine supranaturală. Ca revelație divină, obârșia lui e în transcendent. Revelația e ca o cascadă de lumină ce se varsă din nemărginire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în sine însăși. Din punct de vedere religios, omul modern se caracterizează prin părăsirea ostentativă a adevărului revelat și prin tendința orgolioasă de a căuta singur adevărul în studiul naturii. Descoperirile geografice îi distrug sentimentul limitei: invențiile științifice îi dau iluzia puterii proprii. Dacă omul medieval se simțea insuficient sieși și din această insuficiență căuta întregire în puterea divină, omul modern se deosebește prin afirmarea rebelă a suficienței proprii și. deci. prin refuzul revelației Precum în astronomie revoluția științifică înseamnă trecerea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
faptele și plăsmuirile omenești se ridică, convergent, într-acolo, însuflețite de năzuința de a se dilata în aceste proporții spirituale. În credință, nu omul, ci Dumnezeu e măsura lucrurilor. Viața modernă, părăsind dimensiunile intensității spirituale, s-a lăsat furată de iluzia nemărginirii în spațiu. Ea s-a limitat față de transcendent, închizându-se totodată în spațiul și în veacul terestru. Omul a devenit astfel măsura lucrurilor sale și din acest moment, plăsmuirile lui au pierdut sensul eternității. Spre deosebire de cultura medievală, cultura modernă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și nestatornic ca o boabă de argint viu, care fuge pe suprafața lucrurilor fără săși găsească locul. Din moment ce e înzestrat cu spirit înrudit cu Dumnezeu, omul nu-și ajunge sieși și natura materială nu-i ajunge. A fost o fatală iluzie a mentalității moderne să creadă că spiritul se poate împăca definitiv cu lucrurile din această lume, în intervalul dintre nașterea și moartea terestră. Sensul culturii, cum vom căuta să-l lămurim în ultimul ciclu al acestei cărți, este acela de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
estetica modernă, neputând explica aceste apariții, ce dau măsura supremă a puterii omenești, le coboară la nivelul comun, socotindu le ca pe niște fenomene obișnuite. Firește, aceasta nu înseamnă nici un fel de explicație, dar esteticianul luând o în serios are iluzia că a satisfăcut metoda științifică și cerințele unui raționalism de cea mai banală marcă. Citind tratatele curente de estetică, rămâi cu impresia că nu vorbesc de geniile prin care omenirea se apropie de divinitate, ci de cadavrele lor disecate într-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în locul sacrelor forme ale vieții religioase, el îi pune în față simulacre cu puterea de a-l iluziona și a-l face să nu vadă neantul către care e dus. Adam nu s-a putut înjosi decât dându-se pradă iluziei că ar deveni Dumnezeu prin propria lui natură, cum observă un scriitor din Filocalie. Și toate simulacrele cu care negativismul culturii moderne iluzionează pe om nu sunt decât aceleași mijloace diabolice de înjosire a lui. Ele se insinuează deopotrivă în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
niciodată estetismul pur, cum îl concep și cum îl pretind teoreticienii moderni. Arta ei, în mare parte, e apoteoza viciului, a monstruozității morale. Când o judecă altfel, cu scopul de a o da model oricărei arte, esteticienii sunt pradă unei iluzii deșarte. Chiar un gânditor de talia lui Benedetto Croce cade victimă acestei greșeli când scrie: „Mitul într-adevăr se înfățișează cui crede în el ca revelația și cunoașterea realității opuse irealității și ca fiind în stare să înlăluie feluritele credințe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creadă un pic profet și „la urma urmei, n-are dreptate? Orice om mare se simte providențial pentru că își simte propriu-i geniu. Ar fi ciudat să refuzăm oamenilor superiori conștiința valorii lor proprii, totdeauna amplificată de inevitabila exagerare a iluziei omenești”(J.M.Guyau: op.cit. p. 163. ). Acest profetism artistic, care pulsează în conștiința tuturor creatorilor de geniu și care îi rânduiește vârfuri de orientare spre lumină, ca piscurile în masivul munților, închide totdeodată în el și o valoare morală. Căci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ideal îl face pe artist să cadă în infernul perversității, fiindcă nu are o măsură supremă la care să-și raporteze creațiile pentru a le da sensul nobleței spirituale. Același lucru se poate spune despre o societate dezorientată care, sub iluzia artei, înghite încântată fermenții propriei sale disoluții. Ideea de misiune sau de profetism artistic e legată în realitate de o concepție superioară despre lume și viață, de o convingere puternică a creatorilor de frumos, singura în stare să dea un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de experiență. Dacă artistul socotește faptul de caracter extraordinar, interpretul îl califică, dimpotrivă, ca fiind de caracter comun; dacă artistul îl simte ca pe un impuls al unei puteri din afară de el, interpretul declară că e vorba de o simplă iluzie; dacă artistul susține că vede în inspirație o lumină ce-i descoperă fondul inefabil al lucrurilor, interpretul declară că e vorba de un fotism, rezultat al unei turburări fiziologice. Cu inspirația artistică se întâmplă același lucru ca și cu fenomenele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca și cu fenomenele de mistică religioasă. Credinciosul e convins că, în extrema încordare a contemplației sau a extazului, pipăie cu întregul lui suflet strălucirea divină. Totuși, interpretul pozitivist ține să-i demonstreze că n-a fost decât prada unei iluzii. Îndeosebi viziunea mistică e un fapt atât de extraordinar, un har atât de rar încât numai cine se învrednicește de el are dreptul să ne vorbească despre asemenea revelații cu totul personale. De la un mistic contemplativ la cercetătorul ateu, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de artist și incompatibil mai tare de mistic. Dar noi credem că problema principală a inspirației stă tocmai în această dualitate, în acest sentiment de dominație transcendentă al subiectului extatic. Pentru psihologia pozitivistă, dominația transcendentă n-ar fi decât o iluzie, n ar fi adică decât o proiecție a inconștientului. Teoria aceasta a formulat-o William James, căutând să explice fenomenul convertirii religioase. Insul, preocupat de problema religioasă, trece mai întâi printr o perioadă de incubație, de coacere a ideii. Toate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
convertit la creștinism. Acest caz de asemenea își poate găsi paralelismul în inspirația artistică. Astfel cele două convertiri celebre în istoria creștinismului și toate câte le seamănă, ruinează fără replică teoria lui James. În aceste cazuri, inconștientul nu poate proiecta iluzia dominației transcendente fiindcă nu există în el nici un depozit anterior, aderent la convertire. De altfel James însuși recunoaște că dominația se poate explica și teologic, ca o intervenție a puterii divine în inspirație. Cu toată șubrezenia acestei teorii, psihologia modernă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vizibile...”(Același, p. 203) Astfel conștiința prezenței divine, cunoașterea ci prin vederea nemijlocită a spiritului, care caracterizează doctrina ortodoxă despre contemplație, ne arată limpede care e adevăratul loc al inspirației în sufletul omenesc. Psihologismul modern năclăit în bezna inconștientului, cu iluzia că-l organizează științific, stă la antipodul doctrinei ortodoxe despre demnitatea omului ca ființă rațională. Dacă omul e în sens larg colaboratorul lui Dumnezeu în toate lucrurile bune ce se creează în această lume spre folosul tuturor, fie în domeniul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
geniul o pune în ele, e un miracol natural al spiritului omenesc și el nu poate veni din inconștient, ci din cel mai luminat și mai înalt simț al nefericitei noastre vieți terestre. În fața morții, geniul se amăgește adesea cu iluzia nemuririi, întrupată în opera de artă. în fața morții care e rodul fatal al păcatului, sfântul se ridică pe sine ca o capodoperă morală. Dar nu e adevărat ce spune Berdiaev că sfințenia n-ar fi altceva decât expresia unui egoism
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o altă sfințenie, care ar face tranziția de la creștinismul osificat la nu știu ce epocă nouă, e de asemenea un non sens. Creativismul artistic a existat de când există omul, iar perspectiva epocală, ce i se atribuie în viitor, nu e decât o iluzie și n-ar fi decât o reîntoarcere la lumea naturală din afară de creștinism. A pune pe același plan sfințenia canonică și creativismul artistic, cu precădere în viitor pentru acesta din urmă, ar însemna să alegem ca model de viață pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
astfel, ci numai după ce a trecut și a devenit ideal pierdut, nălucă strălucitoare, ce se arată când în urma, când înaintea noastră, când deasupra, păstrându-se totdeauna la o distanță încât să n-o putem atinge niciodată. Filosofii pesimiști o numesc iluzie deșartă, fiindcă își imaginează măduva lumii ca un rău imens și fără leac. Și totuși fericirea trebuie să fie, de vreme ce ea e setea cea mai adâncă și mai neistovită a vieții omenești; de vreme ce ea e tot avântul gigantic al spiritului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în acele minuni de frumusețe, care sunt capodoperele artei. Dacă nicăieri n-ar exista un substrat al ideii de fericire, ar trebui să ne credem jucăriile unui demon care, nevăzut, ar sforari din întuneric, prin fața naivității noastre, amara uluială a iluziei deșarte. Se pare însă că nici o idee pozitivă, din câte zac în posibilitatea spiritului, nu se naște fără obiectul corespunzător. Cu mii de ani mai înainte de a fi o născocire a tehnicii moderne, avionul a fost ideea din mitul lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în stare să născocim un leac împotriva suferinței și să eliminăm moartea din lume. Sensul binecuvântat al civilizației stă în măsura în care ea e numai un mijloc în slujba desăvârșirii spirituale. Dar când omul se avântă în gigantismul prometeic să dobândească lumea, iluzia acestei desfătări nu prețuiește nimic față de sufletul pe care și-l pierde. Căci moartea desființează într-o clipă stăpânirea noastră asupra lumii. Civilizația concepută ca scop prometeic de a reface paradisul terestru pentru propria-ți desfătare are ceva din tragedia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pedagogia cea mai nouă. O regăsim ca bază a sistemului de educație, ajuns astăzi în vază universală al Măriei Montessori. După vederile adânci ale acestei femei, nenorocirea copilului stă tocmai în opresiunea pe care o exercită asupra lui adultul cu iluzia că-i face educația. Opresiunea adultului abate și deformează înclinațiile bune și sănătoase, ce zac în copilărie. Această nenorocire se poate curma prin răsturnarea totală a sistemului de educație și prin adaptarea lui la natura primordială a copilului. Iată concepția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
iese cu prisosință la iveală în căutarea fără spațiu și fără frâu a unui alter ego erotic, prin care simțim nevoia să ne întregim ființa. Nesațul voluptății e trandafir cu ghimpi înveninați. Nesațul voluptății e una din cele mai mincinoase iluzii ale vieții în dezlănțuire oarbă. Credem că trăim în beția triumfului când suntem pe alunecușul abisului și al neantului. Creștinismul pune în fața acestui frenetic marș spre neființă al omului bolnav de osânda păcatului două soluții: una pe linia căutării unui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nici unul dintre instrumentele taxonomice menționate. Experiența ne face să aderăm la punctul de vedere al lui Graham, 1999 (www.romjpsychiat.ro) care menționează acest diagnostic diferențial. Într-adevăr, autismul infantil nu se poate confunda cu schizofrenia infantilă - prezența halucinațiilor și iluziilor, cât și a tulburărilor formale de gândire la copilul de 6 sau 9 ani, o diferențiază ușor de autism. Este rară schizofrenia cu debut la pubertate, dar totuși există. C) Ultima etapă face diferențierea dintre simptomele de autism cu celelalte
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]