15,241 matches
-
a răsplătit aportul de glamour dat de faptul că vedeta s-a deplasat la Veneția. E vorba de vedeta Brad Pitt aici, nu de actorul Brad Pitt, atât de uman în Babel, acum atât de plin de ego. Nu aș insista prea mult pe asta dacă nu ar avea legătură cu lucrul pe care îl spune filmul, dincolo de imaginea atât de căutată a lui Roger Deakins și de alte neajunsuri: Jesse James a fost o vedetă mediatică încă din timpul vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
Am evocat întâlnirea de la Universitatea Rutgers, ne-am amuzat de episodul cu bomboanele roșii. Am invitat-o în România și mi-a promis că va veni. Ba chiar a spus că va merge cu mine la mormântul bunicii. N-am insistat suficient: îmi mărturisise că locuiește cu o nepoată și paisprezece pisici. Dacă aș reveni acum cu invitația, aș părea oportunist: chiar astăzi, când scriu aceste rânduri, 11 octombrie 2007, femeia care seamănă leit cu bunica mea a primit Nobelul pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
învățat vorbirea la surzi" și a promovat o abordare globală în învățarea vorbirii. Era o abordare sintetică a învățării vorbirii prin care copilul trebuia să înțeleagă întregul cuvânt sau întreaga propoziție prin labiolectură și să o scrie înainte de a se insista asupra îmbunătățirii pronunției. footnote>. Consecințele acestei abordări, deși această metodă a fost aplicată cu moderație, nu au fost cele așteptate, astfel că peste un secol s-au reevaluat metodele folosite în școlile de surzi și se consideră că mult mai
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
-i aparținea propriu-zis, totul era preluat din febrilele lecturi din perioada germană mai ales. Minunăția constă tocmai în folosirea lor pentru definirea unei entități precum arheul, când o simplă variantă a metempsihozei, când un straniu demon al textului scris. Nu insist inutil asupra prozei eminesciene. Similitudinile sunt destule, cu o singură mare diferență: obsesia ordinii și a finitului la Cărtărescu. O carte a cărților, o încercare teribilă de înglobare și a Apocalipsei, și a istoriei unui neam straniu nu se termină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
am rezistat cu succes, dar, în final, la Corul Vânătorilor, parcă, unde lălăiau toți copiii din școală, panica mă luase deja în stăpânire. S-au dat premiile. Când a ajuns la al meu, domnul învățător a găsit de cuviință să insiste cu laudele asupra meritelor mele deosebite. Îi simțeam fiecare cuvânt ca pe un șut în vezică. M-am aruncat înspre el, i-am smuls diploma, cărțile și coronița din mână, m-am strecurat prin mulțime, lăsând-o pe mama cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
ăsta pornind de la evidența faptelor - surprinse, la o oră de prime-time, de câteva camere de luat vederi - ci s-a străduit, din răsputeri, să acuze râul, ramul, neamul și, în general, orice vertebrată din mediul înconjurător. Nu are rost să insist asupra logicii „de fier“ a acestui om: dacă discursul său s-ar aplica în viața de zi cu zi, ar însemna, de exemplu, că orice spărgător de locuințe ar fi absolvit de vină; asta pentru că acesta ar fi fost, evident
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
bloc, darămite în altă țară. Nu m-am așteptat să fie atât de greu. Eu și lucrez într-un domeniu în care oamenii sunt mai speciali, mai aprinși, cu temperamente mai aprinse. A fost foarte greu, dar nu vreau să insist acum pe felul în care este lumea teatrului. Într-un interviu povesteați o experiență avută în anii ’90, cu un jurnalist care v-a spus ceva de genul: „E o piesă foarte bună, dar nu pot să laud decât un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
declarație, vorbeam însă despre dramaturgi. Între timp am făcut piese după Caraman, după Dumitru Crudu... Dumitru Crudu mărturisea recent că îl aduseserăți la exasperare la câte scenarii îi dădeați la coș... Nu i le-am aruncat la gunoi, dar am insistat foarte mult să scrie altceva. Și iată că Steaua fără Mihail Sebastian mi-a plăcut și am făcut-o la Ateneul Tătărași. Apropo de aceste filme, A fost sau n-a fost? și Hârtia va fi albastră: e o formă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
a întâmplat în istoria recentă, anume, acest scandal iscat în jurul Ateneului Tătărași și al lui Benoât Vitse, v-a întărit convingerea că există și o parte întunecată a „lunii“? Aici e o pată întunecoasă, în ceea ce-l privește pe Benoât. Insist, Benoât e un personaj absolut fascinant, în felul lui de a conduce o instituție. Nu am aplecarea să vorbesc despre el ca despre un mare artist, dar el e un manager și e un băiat care, spre deosebire de alți „manageri“ culturali
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
zona comunicării de masă, afectează nu numai politicul, cu practicile aferente, ci și, în bună măsură dar nu exclusiv, socialitatea, favorizînd apariția unei "tele-socialități problematice" (Gerstlé). Numai că nu trebuie căzut într-un determinism tehnologic care reifică obiectul. Nu vom insista asupra relației dintre tehnicile de observare socială, de promovare și difuzare a informațiilor și mutația practicilor politice, subiect mult prea vast, după cum nu ne vom opri nici asupra presiunii practicilor asupra constituirii unei discipline. Vom constata doar că influența inovației
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
moștenirea teoriilor comunicării și cea a științelor politice în hibridarea proaspetei discipline, distingînd, pe de o parte, abordarea care disociază comunicarea și politica, dînd prioritate primului concept în înțelegerea procesului de comunicare politică, iar, pe de altă parte, abordarea care insistă asupra consubstanțialității politicii și comunicării, semnalînd practic o zonă a moștenirii comune. Deși recunoaște importanța celei de-a doua abordări, autorul, pe parcursul cărții, o va privilegia, nedeclarat, pe cea dintîi. Complexitatea obiectului este reliefată prin stabilirea a trei dimensiuni ale
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
în practică sînt dificil de disociat. Perspectiva tehnicilor utilizate în comunicarea politică aduce în discuție rolul canalelor media, marketingului politic, publicității politice și sondajului de opinie în construcția modernă a realității politice. Interesant e că, la un moment dat, autorul insistă pe tehnica focus group-ului în noile campanii electorale, care, cel puțin în privința comunicării politice, rivalizează serios cu sondajul, nu pentru a-l substitui, ci pentru a-l completa. Folosirea tot mai intensă a focus group-ului, tehnică de natură calitativă, anunță
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și Hovland, din perspectiva mecanismelor de influență și de argumentare. Două abordări principale concurează în studiul comunicării politice: una dintre ele disociază comunicarea și politica, dînd prioritate primului concept în înțelegerea procesului de comunicare politică; cea de-a doua perspectivă insistă asupra consubstanțialității politicii și comunicării. Dacă tehnicile de comunicare ar cunoaște un avînt fără precedent, ar fi de dorit, mai curînd, o îndreptare a propensiunii actuale, decît să fie explicat politicul prin comunicarea însăși. Într-adevăr, orice comunicare umană are
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
distribuite în societate și stăpînirea declarată a unui cod este un factor de distincție. Sociolingviști, precum B. Bernstein (Langage et classes sociales), pun în evidență raportul dintre diviziunea societății și diviziunea limbajului. Adepții politicii, precum D. Gaxie (Le sens caché), insistă pe handicapurile culturale în cadrul participației politice. Inegalitățile privind accesul la cunoaștere iar limbajul este una dintre condiții se prelungesc în inegalitățile privind dobîndirea competenței politice și deci a performanței politice, adică a șansei de a exercita puterea. Pentru a da
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
față de cealaltă, ci, în raport de obiectele de cercetare, se dovedesc, mai mult sau mai puțin, pertinente. De exemplu, să luăm cazul teoriilor de decizie în științele politice și raportul dintre acestea și comunicare. Trei modele sînt concurente: modelul economic insistă pe raționalitatea alegerii, modelul politic insistă pe ajustarea reciprocă a proiectelor concurente ale participanților aflați în competiție, modelul organizațional insistă pe rutina structurală a deciziei în organizațiile complexe. În fiecare dintre aceste modele operează o dimensiune privilegiată a comunicării. În
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
obiectele de cercetare, se dovedesc, mai mult sau mai puțin, pertinente. De exemplu, să luăm cazul teoriilor de decizie în științele politice și raportul dintre acestea și comunicare. Trei modele sînt concurente: modelul economic insistă pe raționalitatea alegerii, modelul politic insistă pe ajustarea reciprocă a proiectelor concurente ale participanților aflați în competiție, modelul organizațional insistă pe rutina structurală a deciziei în organizațiile complexe. În fiecare dintre aceste modele operează o dimensiune privilegiată a comunicării. În modelul economic, prelucrarea informației permite informarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
luăm cazul teoriilor de decizie în științele politice și raportul dintre acestea și comunicare. Trei modele sînt concurente: modelul economic insistă pe raționalitatea alegerii, modelul politic insistă pe ajustarea reciprocă a proiectelor concurente ale participanților aflați în competiție, modelul organizațional insistă pe rutina structurală a deciziei în organizațiile complexe. În fiecare dintre aceste modele operează o dimensiune privilegiată a comunicării. În modelul economic, prelucrarea informației permite informarea factorului de decizie. În modelul politic, comunicarea deliberării sau a compromisului asigură raționalitatea colectivă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
receptorul, codul, canalul și situația. În sfîrșit, ea este concepută și asemeni procesului liniar care este transmiterea informației conținute în mesaj, de la emițător la receptor. Totodată, comunicarea este caracterizată de efectul său asupra destinatarului. Există numeroase definiții ale comunicării, ele insistînd fie pe transmitere, fie pe efectul pe care îl produce. "Comunicarea este transmiterea unei informații de la un punct la altul" (G.A.Miller). "Comunicăm pentru a influența, pentru a produce un efect în concordanță cu intențiile noastre" (D.K. Berlo). Una
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
concluzie, în modelul Columbia, precum și în modelul Michigan, există factori de lungă durată (variabile sociologice sau de atitudine) și nu factori de scurtă durată (numai pentru perioada campaniei) care sînt primordiali. Tradiția franceză a ecologiei electorale în ceea ce o privește insistă asupra factorilor geografici, sociologici și istorici, care formează concepția clasică americană privind caracterul secundar al campaniilor în formarea opiniei de vot. Un ansamblu de cercetări probează o schimbare de perspectivă, cum ar fi: lucrările asupra impactului și a utilizatorilor de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
valorizează realizările de pe parcursul mandatului lor. Candidații la funcția supremă au deseori tendința de a-și prezenta fizic imaginea, de a denunța neajunsurile administrației care tocmai se încheie și de a cere schimbarea. Cîtă vreme candidații care își termină mandatul insistă mai ales pe calitățile lor personale, ceilalți candidați la funcția supremă avansează un discurs asupra mizelor. Mai recent, A. Johnston (in Kaid et al., 1991) a remarcat că, în Franța și în Statele Unite, candidații la președinție adoptă strategii convergente, în funcție de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
comportamentului observat. În 1986 Bandura mai precizează că învățarea unui comportament prin observare este însoțită de adoptarea normelor proprii modelului și de o anumită încredere în ceea ce privește capacitățile proprii de realizare a comportamentului. Introducând noțiunea de "eficiență personală" (self efficacy), Bandura insistă asupra puterii încrederii individului în capacitățile sale de a executa anumite sarcini. Cu cât individul își atribuie o mai mare eficiență personală, cu atât mai mult el va face eforturi pentru a-și îndeplini sarcina și performanța vizată (Bandura, 1986
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ce influențează agresivitatea sunt legate de codarea și interpretarea semnalelor, de alegerea scopului și de comportamentul necesar pentru a-l atinge, dar și de evaluarea comportamentului la diferite niveluri. Opiniile diferă în ceea ce privește importanța proceselor socio-cognitive. În analiza comportamentelor agresive Huessmann insistă asupra învățării și rememorării scenariilor. Indivizii folosesc un proces de căutare euristică pentru a-și reaminti scenariile adecvate unei situații date. Învățarea scenariilor depinde de observare și de condiționare. Tinerii cei mai agresivi sunt cei care au avut cele mai multe ocazii
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
condiționare. Tinerii cei mai agresivi sunt cei care au avut cele mai multe ocazii de a observa agresiuni comise de către alții. Huessmann evidențiază de asemenea rolul credințelor normative în manifestarea comportamentele sociale (vezi figura 2, p. 144). Dodge, pe de altă parte, insistă asupra procesului de interpretare a semnalelor sociale. Indivizii agresivi au tendința de a crede că semnalele ambigui sunt ostile. Conform unui alt aspect al modelului, indivizii țin cont de răspunsurile societății și mai ales de cele ale semenilor în codarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
activităților afective și cognitive. Fiecare explicație recentă a agresivității subliniază importanța analizei comportamentului agresiv la un anumit nivel fără însă a le ignora pe celelalte. Modelul biologic analizează comportamentul la un nivel de organizare în care mecanismele sunt considerate imuabile, insistând asupra faptului că nimic nu este predeterminat. Modelele socio-cognitive, în schimb, realizează analiza la un nivel la care individul este în legătură permanentă cu mediul său înconjurător pentru a crea, organiza și reorganiza strategii comportamentale susceptibile de a fi oricând
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
la iveală o corelație puternică între susținerea înarmării nucleare și tendința militaristă. Evaluarea comportamentului agresiv a relevat însă o corelație slabă a acestuia cu atitudinea față de război sau față de înarmarea nucleară. În încercarea de a explica fenomenul războiului, psihologii sociali insistă pe procesele psihosociale subiacente actelor de violență, referindu-se și la genocid. Pentru Bandura (1999), procesele de autoreglare, bazate pe vinovăție sau pe teama de a primi o sancțiune socială, și în mod normal destul de eficiente pentru a reduce agresivitatea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]