16,589 matches
-
Ipătescu 15", în România literară, nr. 17/2007. 223 Constant Tonegaru, apud Ioana Diaconescu, op. cit. 224 Gaston Bachelard, Apa și visele. Eseu despre imaginația materiei, traducere de Irina Mavrodin, Editura Univers, București, 1995. 225 Constant Tonegaru, "Introducere în poezia cuvintelor", manuscris publicat în Luceafărul, nr. 34/1964, apud Constant Tonegaru, Plantația de cuie, Editura Vinea, București, 2003, col. Ediții definitive, p. 11. 226 Punerea în relație a universului circului cu moartea nu e de dată recentă. Helen Stoddart (în Rings of
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cucerite. Deși soldat vechi, pe mine mă vizitează încă, destul de des, ideea de vulnerabilitate în viață și în scris. în timp ce ei, la sfîrșitul unei lucrări, exultă și așteaptă laudele, eu îmi contabilizez, în gînd, slăbiciunile. Odată ce am trimis la tipografie manuscrisul, siguranța mă părăsește. încerc atunci să compensez golul ei cu explicații care să preîntîmpine, la apariție, neînțelegerile și mefiențele. Defensiv, apăsat încă de îndoieli, îmi alcătuiesc prefața: o scurtă expunere de intenții și autoevaluări. Un prag peste care mă încurajez
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
găsea, pe la hanuri, trăsuri de țară...” 2) Acțiunea (dacă se poate vorbi de așa ceva) „romanului” lui Bacovia se petrece în deceniul trei, dar „hanurile” de care e vorba nu-s „la drumul mare”, ci în oraș. într-o pagină a manuscrisului, acolo unde se spune „cinsteau la vreo crîșmă de popas”, Bacovia înlocuiește pe „crîșmă” (loc nu tocmai potrivit pentru niște viitori redactori) cu „han”. „Crîșmele de popas” erau - se înțelege - pentru cei veniți din alte localități, cel mai adesea cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
realizată de George Sterian, arhitectul-șef al orașului, alta de dr. Al. Schapira, titlul amîndurora: Regulamentul de Higienă și Salubritate. Forma higienă (<fr. hygiène>) - trebuie spus - era mai deasă, în deceniul al treilea, decît igienă; Bacovia însuși folosind-o în manuscrisul Cluj, trimis lui G. Bogdan-Duică. în ambele versiuni ale regulamentului, cuvîntul revine de mai multe ori. La Sterian: „Toți proprietarii de imobile și implicit locuitorii (un consilier, pare-mi se, N. Țintă, rudă cu poetul, a adăugat: chiriașii și servitorii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a fi așternute pe hîrtie, versurile și proza sînt lucrate în minte. Cei care procedează așa aud mai bine cuvintele, le simt sonoritatea, le aduc la același ton. Nu vreau nicidecum să spun că Bacovia n-a avut noțiunea de manuscris: termenul figurează în vocabularul său. Fără îndoială, odată „transpusă” pe foaia de caiet, „inspirația” urma un proces de prelucrare literară. Dar e o mare deosebire între variantele poemelor bacoviene și cele ale altor poeți. Uneori, în cazul său, chiar denumirea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
continua. Să revin însă la Bacovia. în timpul vieții lui, ortografia romînească s-a schimbat de patru ori: prima dată chiar în anul nașterii sale (1881), apoi în 1907,4) în 1932 și 1953. Din această cauză, în ciuda încercărilor de adaptare, manuscrisele lui Bacovia sînt, sub aspectul discutat, cu inadvertențe. Felul său de a scrie nu corespunde integral nici unuia dintre sistemele ortografice în vigoare într-un moment sau altul. Exemplu frapant, în așa-numitul manuscris Cluj (care cuprinde Plumb, Scîntei galbene, o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Din această cauză, în ciuda încercărilor de adaptare, manuscrisele lui Bacovia sînt, sub aspectul discutat, cu inadvertențe. Felul său de a scrie nu corespunde integral nici unuia dintre sistemele ortografice în vigoare într-un moment sau altul. Exemplu frapant, în așa-numitul manuscris Cluj (care cuprinde Plumb, Scîntei galbene, o parte din Cu voi...), trimis istoricului literar G. Bogdan-Duică, poemele sînt ortografiate cu „î”, deși unele dintre ele fuseseră ori vor fi publicate cu „Δ. Interesant de remarcat e că „î” se întîlnește
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cît de discret, pe atît de ingenios: fereastra solitarului cu mușcate în geam - unul din elementele metaforice, expresive ce se repetă; celelalte sînt picătura de apă ce stă să cadă de pe o ramură, un arbore singuratic, niște file chinuite de manuscris - devine, la sfîrșit, din vineție și rece, policromă și, la fel, priveliștea din dreptul ei. Drama poetului apare oarecum estompată, dar nu mai puțin semnificativă decît în reconstituirile literare cunoscute. „Bacovia - poemul de mîine” n-are tentă didactică și nici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p. 128. 21. ,,Cronica școlară 1932-1933”, în ,,Anuarul Liceului...”, p. 1. 22. Tipicar, acesta le cerea elevilor și unele ,,cunoștințe netrebnice”: de exemplu, la ,,Geografie-fizică și politică”, să știe toate țările ,,de la Europa la Oceania”, cu mulțime de amănunte. 23. Manuscris, p. 246. 24. în toate evocările, listele de profesori ai Liceului încep cu el ori cu Panaite Topliceanu. Prezent la centenarul instituției, Al. Piru declara unui reporter culegător de impresii: ,,Păstrez o vie amintire profesorilor mei azi trecuți în lumea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tăcură”, XX, Opere, ediția cit., p. 66. Despre plumb 1. în grupul din revista „Versuri”, e al treilea, după „Finis” și „Gri”. în Caietul Plumb 1900 e printre ultimele. (Vezi lista în Opere, Ed. Univers Enciclopedic, 2001, p. 690). în manuscrisul Cluj e al cincisprezecelea. 2. Dom Antoine-Joseph Pernety, Dictionnaire Mytho hermétique (rééd.), Denoël, Paris, 1972. Apud: Ion Apetroaie, Portrete și comentarii critice, Ed. Porto-Franco, 1997, p. 27. 3. Spre ilustrare, din primii trei dau doar cîte un exemplu, iar din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cea care determină gesturile de dureroasă sinceritate ale lui Bacovia. Cititor pasionat al Povestirilor extraordinare, de Poe, nu-i erau străine, desigur, aceste rînduri ale lui Philippe Quinault (1635 1688), din opera-tragedie Atys, puse de scriitorul american drept motto la Manuscrisul dintr-o sticlă (MS Found in a Bottle): „Qui n’a plus qu’un moment à vivre/ N’a plus rien à dissimuler”. Care e imaginea morții la Bacovia? Una deloc înspăimîntătoare. Dacă moartea l-ar speria, ar evita cuvîntul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unul din principalii militanți ai simbolismului, își calma durerile, citind pe Sainte-Beuve. La fel Tristan Corbière. Vlahuță al nostru s-a consolat - scrie un memorialist - cu versuri din Dante. „Cu judecata limpede, cu vocea adîncă (...) și-a exprimat dorința ca manuscrisele nepublicate să fie arse. Lucrător cinstit și minuțios, n-a vrut să lase posterității decît opere desăvîrșite”. Surprinzător, ceva ce seamănă cu vorba lui Bacovia a spus Victor Hugo, recitînd ultimul său vers: „C’est ici le combat de l
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
despre Bacovia. Credeam că e de ajuns să mă descotorosesc de alte treburi și să fiu liniștit. Văd însă că e nevoie și de inspirație, de rîndul de început bun care să dea tonul însemnărilor. Cînd transcrie (am sub priviri manuscrisul de la Cluj), Bacovia nu dă impresia de om degajat, ci de om încordat, care, din teama de a nu greși, devine hipercorect. Să fie, oare, la mijloc, prudențele de copist ministerial sau vechea teamă a școlarului? Ceea ce nu pricep mulți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe Bacovia’’. Ea îi aparține - m-a asigurat d-l Gheran - lui Eugen Jebeleanu. în fine, după aceasta s-a referit la exemplul ce ilustrează măsura paroxismului de care era capabil uneori poetul, redînd din memorie o pagină citită în manuscrisul cărții Bacovia, Viața poetului, scoasă de editor (Mihai Gafița). Ce se povestea acolo? Că, într-o noapte, poetul a venit acasă beat și într-o stare morală complet diferită de cea notată cîndva în „Sonet”: „Ca Edgar Poe mă reîntorc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ar fi una de cauză și efect, ea ar trebui să funcționeze și la alți poeți cu calități de instrumentiști. Bacovia lua „note”, adică făcea însemnări, care aveau un ton, nu aranja portative. Apropo, nu-i ciudat oare că printre manuscrisele și desenele sale nu e nici o frîntură de portativ? Am și o altă uimire: de ce cineva care „a făcut” muzică n-a fost văzut niciodată printre melomani, într-o sală de concert? Fie și la Bacău, unde „se făcea” muzică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
l-am încadrat și l-am explicat ca fiind una din „stratagemele amoroase” ale lui Bacovia (similară cu cele din „Decembre”, „Cuptor” și altele). Și continui să cred că e așa. De altminteri, furat de ceea ce gîndea în secret, în manuscrisul Cluj, cînd repetă versul „Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare”, trădat de impuls, lasă deoparte „poema” și scrie: „Eu prevăd iubirea roză”. Toată gesticulația poetului de-acolo nu-i decît pentru a ajunge mai repede la iubire. Lucrurile sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a-și rescrie capitolul. Nu numai că acest termen a fost în bună măsura respectat, dar și calitatea celei de-a doua versiuni a textelor a fost dintre cele mai bune. Acest fapt a fost confirmat de evaluatorii anonimi ai manuscrisului, care au semnalat unele probleme legate de capitolul teoretic și mai puțin de celalte capitole care analizează cazurile naționale. Vrem să mulțumim tuturor autorilor pentru angajamentul lor în proiect, în ciuda divergențelor legitime cu privire la definirea unor noțiuni cheie. A fost o
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
XVII-lea, fără îndoială influențată în parte de întemeierea Societății Regale, a istoriei bazate pe metoda istorică. În acest context este de remarcat History of the Rebellion (Istoria Revoltei) de Edward Hyde, conte de Clarendon, care era valabilă numai în manuscris la sfârșitul secolului al XVII-lea, dar a fost publicată în 1702-1704. Într-o analiză de referință a originilor memoriului și istoriei, James Sutherland notează: "The History of the Rebellion se află undeva între istorie formală și memoriu", deoarece Hyde
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
confruntă cititorii cu problema subiectivităților care evită implicarea lor cu Celălalt. Astfel de caracterizări pun în opoziție o alegorie despre ceea ce reprezintă jurnalismul narativ literar: încercarea de a implica subiectivități. Având acest lucru în vedere, putem explica parțial de ce serializarea manuscrisului în Putnam's a încetat brusc după capitolul 4. Editorul (și prietenul) lui Thoreau, George William Curtis s-a temut că publicarea capitolelor următoare îi va jigni pe locuitorii orașului Cape Cod iar Thoreau, refuzând să facă modificări, și-a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
n. pag.). Dacă ar fi să luăm în considerare modalitatea în care a fost publicată bibliografia lui Ford, am spune că acesta chiar a fost o voce singuratică; textul nu a fost scris la mașină, ci imprimat direct dintr-un manuscris. În cartea The Art and Craft of the Literary Journalist (originalul fiind publicat în 1937), Ford ridică problema subiectivității jurnalistice și folosește termenul "reportaj" atunci când se referă la faptul că meseria jurnalistului literar "este aceea de a face oamenii...să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
american. Situat în Washington D.C., este una dintre cele mai mari și importante biblioteci ale lumii. Colecțiile sale includ peste 30 de milioane de cărți catalogate și alte materiale publicate în peste 470 de limbi, peste 58 de milioane de manuscrise, cea mai mare colecție de cărți rare din America de Nord, inclusiv o Biblie Gutenberg (una dintre cele patru copii existente sub formă de pergament), peste un milion de publicații ale guvernului american, un milion de ediții ale unor ziare internaționale din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
român; Săliște - Oprea Miclăuș, Moise Macarie și Moise Mucenic, luptători pentru drepturile naționale ale românilor, Ioan Lupaș (1880-1968), Andrei Oțetea (1894-1977), Ioan Moga (1902-1950), Mihail Macre, Onisfor Ghibu (1883-1976) istorici , Ioan Picu Pătruț țăran autodidact, autor a peste 3000 de manuscrise și miniaturi, Dionisie Romano (1806-1873) fondator și președinte de onoare al Bibliotecii Academiei Române; Tilișca - Astron Florian (1805-1887) luptător pașoptist și V. Dobrian, (județul Sibiu) etc. La o mare parte din aceste personalități În semn de adîncă recunoștință leau fost ridicate
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
drepturile românilor; - Ioan Lupaș (1880-1968) - istoric și profesor universitar la Cluj; - Andrei Oțetea (1894-1977), născut la Sibiel, istoric; - Ioan Moga (1902-1950), istoric; - Mihail Macrea - profesor universitar la Cluj, istoric; - Onisifor Ghibu (1883-1976), istoric; - Ioan Picu Pătruț - țăran autodidact, autor de manuscrise și miniaturi (peste 3000); - Dionisie Romano (1806-1873) - fondator și președinte de onoare al Bibliotecii Academiei; - Ilie Martin Sălișteanu (1875-1959) - pionier al românilor din America, Întemeietor și președinte al “Uniunii Societății de cultură româno-americană”, primul autor al “Istoriei Americii” În limba
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
stânga a luat locul luptei naționaliste românești. Istoria va judeca cine a avut dreptate în complicata conjunctură a primei jumătăți a veacului trecut. Postmortem, Paulescu a avut parte de oficiile Inchiziției comuniste, în cursul căreia toate documentele lui științifice (inclusiv manuscrisul gata de tipar al volumului VI al „Tratatului de medicină Lancereaux-Paulescu”) au căzut pradă focului. În „rugul comunist” au suflat conjunctural mulți dușmani ai lui Paulescu, care în timpul vieții lui n-au avut curajul să ridice glasul, temându-se de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
de cărbuni, dar mai cunoscută printre toți războinicii lumii), Nobel vine să panseze rănile distrugerilor prin satisfacția supremă a omului de știință, aceea de a i se fi apreciat munca de o viață. Alfred Nobel (1833-1896) La vremea lui, Testamentul manuscris al lui Nobel a trezit revolta atât a rudelor (datorită destinației imensei sume de bani lăsate) cât și a instituțiilor suedeze însărcinate cu organizarea decernării premiilor. Fără inteligența și insistența nepotului său Michael Sohlman, în același timp Director executiv al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]