12,197 matches
-
înseamnă de asemenea că gândul, trecutul metamorfozat narativ în prezent (ce era la început Thinks / Gândește...) a eșuat: ce a fost adevărat nu mai este. Narațiunea obiectivă la timpul trecut denotă un sfârșit absolut. În fară de aceste trei voci narative, mai sunt în carte lucrări în care studenții parodiază autori consacrați și mai sunt de asemenea mesaje de email. Încet și sigur, discursul central al narațiunii obiective e subminat de priviri din afara lui. E drept că romanul e scris la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dedublată de multe ori, și pe toate le cercetează o conștiință subterană la persoana întâia. Confesiunile se fac la persoana a treia, în vreme ce narațiunea obiectivă se desprinde doar din transcrieri ale gândurilor înșirate la persoana întâia. Lodge își denumește maniera narativă din acest roman "stil liber indirect" (Consciousness and the Novel, Penguin Books, 2002). Ceea ce fac el este să topească monolgul interior într-un creuzet cu narațiune obiectivă, ceea ce duce la un amestec de procedee incompatibile în fond. Ca urmare a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o forță ordonatoare. Moderniștii își iubeau cu patimă eroii vulcanici, ale căror vieți interioare le disecau cu tehnica Fluxului conștiinței. Lodge refuză o prea mare intimitate cu eroul. Ca orice Desperado, el nu se poate mulțumi cu o unică tehnică narativă, așa că Helen ezită să fie psihanalizată, refuzând în jurnalul ei să descrie momentul apropierii fizice de Ralph la persoana întâia. Eroii lui Lodge sunt uscați tocmai fiindcă romancierul cochetează cu prea multe procedee în conturarea lor. Concentrându-se pe modalități
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scriind parodiile pe care le atribuie studenților lui Helen. Îi place lui Lodge să pună pălăria altui autor, să se joace cu uneltele acestuia. David Lodge e de fapt un colecționar de procedee. Romanul Thinks... e o demonstrație de șiretlicuri narative. Pentru autor e important ca lectorul să vadă jocul, nu să participe la intrigă. Jocul din acest roman s-ar putea numi "ghici cine gândește aici". Când Ralph, când Helen, când lectorul însuși, care se identifică cu fiecare erou creat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acesta o să aibă și carte de vizită, date amănunțite despre ultima reședință, ultima slujbă, familie, etc... Dorința de identificare e de înțeles dar nu poate fi întotdeauna îndeplinită. În 1999, The Guardian relatează o întâmplare hazlie și semnificativă pentru zgârcenia narativă a lui Harold Pinter: O doamnă i-a scris lui Harold Pinter cerându-i să-i explice The Birthday Party. "Iată ce nu înțeleg: 1. Cine sunt cei doi bărbați? 2. De unde vine Stanley? 3. Sunt întregi la minte? Vă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Land poemul epocii este intensitatea lui de operație pe viu, fără anestezia frumosului, fără ocolișuri rușinate, dar și fără confesiuni melodramatice. Eliot își amintește pas cu pas tot ce a trăit și pune pe hârtie o relatare pe atât de narativă pe cât de poetic este Ulysses al lui Joyce. Poate tocmai de aceea devine și mai semnificativă mica parodie a lui Joyce la sonoritatea unor versuri din The Waste Land, care anunță parcă, "Iată aria secolului și nimeni nu o va
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a scrisului lui. 3.3. Fleur Adcock: Convenția sentimentului în poem Născută în 1934, în Noua Zeelandă, Fleur Adcock se numără printre poetele care nu se tem de propria biografie sau feminitate. Ea mărturisește că-și folosește propria viață ca suport narativ, își descrie afectivitatea fără ascunzișuri, fără nici cea mai mică dorință de a-și masca identitatea. Având în vedere că poeții Desperado de obicei mai ales în ultima vreme se ascund după istorii inventate, își apără cu grijă intimitatea, trebuie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și europeană în același timp. Sensibilitatea ei profundă și intimitatea ei caldă s-au potrivit mai bine cu lirismul. Versurile ei sunt o bucurie a sentimentului. Povestea și poemul se amestecă și descoperim calitatea poeziei, care stă totuși în intensitatea narativă: emoția capătă o ancoră în timpul și viața reală, devenind în cele din urmă istoria poetei înseși. Cu toate că nu aflăm nimic despre biografia concretă a poetei ("Biografia mi-o dezvălui doar în linii mari, nu-mi place s-o clarific"), închidem
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca "unde mi-am netrăit copilăria". The Whitsun Weddings (1964), cu nouă ani mai târziu, e un volum mai sigur pe sine. Poemele au înțelesuri intime, știute numai de poet, ceea ce le face mai puțin accesibile. Volumul are o coerență narativă specială, caracteristică poeților Desperado. Această coerență narativă cere ca tot volumul să fie citit dacă vrem să înțelegem ce se petrece. Antologiile sunt greu de făcut în poezia Desperado, tocmai fiindcă acești poeți construiesc volumul ca pe o istorie. Fiecare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Whitsun Weddings (1964), cu nouă ani mai târziu, e un volum mai sigur pe sine. Poemele au înțelesuri intime, știute numai de poet, ceea ce le face mai puțin accesibile. Volumul are o coerență narativă specială, caracteristică poeților Desperado. Această coerență narativă cere ca tot volumul să fie citit dacă vrem să înțelegem ce se petrece. Antologiile sunt greu de făcut în poezia Desperado, tocmai fiindcă acești poeți construiesc volumul ca pe o istorie. Fiecare poem e un episod. Larkin descoperă și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fac naveta în timp, de la prezent spre secolele trecute și înapoi, de la inteligența care le creează la alte inteligențe, silindu-l pe cititor să trăiască de fapt un prezent continuu, un prezent al tuturor timpurilor, al gândirii și sensibilității. Modul narativ este adesea întrerupt de o nevoie de abandon în fața lirismului. Deși plin de suspans și istorii palpitante, romanul tău este o experiență eminamente lirică. Ești și poet. E poezia mai importantă decât proza când scrii? PETER ACKROYD: Am pornit la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
parte din romane tot ce e obscen și reprobabil? PA: Nu în mod conștient. Cum am mai spus, e o chestiune de moment, ține de frază. N-aș omite nimic deliberat, fiindcă nu există legi, faci ce vrei cu forma narativă. Student: Cum ați descrie o carte bine scrisă? PA: O carte bine scrisă mă încarcă, îmi dă viață și entuziasm. O carte bine scrisă ar trebui să fie aproape impecabilă, nu trebuie să poți identifica șmecheriile care au fost folosite
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
asta nu e posibil, oricum. Când și când, mai folosesc câte ceva din viața mea reală, dar o fac cu totală obiectivitate, iar ceea ce rezultă e de nerecunoscut. LV. Pui preț pe sensibilitatea romancierului? Unde vezi hotarul dintre melodramă și inovația narativă dezlănțuită? JB. Sensibilitatea romancierului e ființa lui specială, ceea ce-l deosebește de alții; e bătaia inimii lui, e setul lui de amprente. Cred că sensibilitatea mea implică o gamă destul de largă de tonalități, după cum ai spus; în fond, așa e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
omniprezent dar invizibil. Flaubert a reușit să fie mai invizibil ca mine. Romanul trebuie să curpindă cât mai mult cu putință. Dacă tema mea îmi cere să recurg la elemente non-narative, de ce nu dar va exista întotdeauna o forță modelatoare narativă, care să închege elementele non-narative. LV. Ești, cred, un Desperado al narațiunii scânteietoare. Mesajul tău, însă, este mai profund decât atât. Unde consideri că se oprește umorul (dacă se oprește vreodată) pentru a ceda locul unei seriozități grave? JB. Consider
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e un fel de autodistrugere. Încerc să-mi canalizez mânia: uneori acționez (de pildă, sunt membra Comitetului pentru scriitorii întemnițați al PEN în Anglia), alteori scriu. Am credința fermă că scriitorii pot schimba lumea. LV. Folosești în Poșetă un lirism narativ concentrat: Poștea veche de piele a mamei, plină cu scrisori pe care le-a purtat la ea tot timpul războiului. Parfumul poșetei ei: bomboane, ruj, pudră Coty. Hârtia scrisorilor era roasă, cu colțuri zdrențuite, după ce fuseseră de atâtea ori desfăcute
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu nume sugestive din Scoția ori din alte literaturi. Dar proza mea (excepție făcând Logopandoncy) e în principal alcătuită din vorbe scurte și simple. LV. O altă trăsătură Desperado a romanelor tale este faptul că ignoră logica, își creează reguli narative proprii. Care e regula esențială a lumii tale imaginare? AG. Legea de bază a narațiunilor mele e să plasez ființe convingătoare în situații realiste sau mitice și să arăt cum se descurcă. Cred că mai toate ființele mele se comportă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
curent, iar poeții Desperado pot fi recunoscuți tocmai prin faptul că nevoia fiecăruia de a fi altfel decât toți ceilalți îi pune, paradoxal, exact în aceeași categorie. Unii recurg la biografic minimal, e drept pentru a da volumelor o coerență narativă și căldură umană. Am găsit un astfel de indiciu personal în The Waiting House, unde scrii: ... ai să-mi dai visele tale și eu am să ți le dau pe ale mele iar în aceste vise sângele tău va curge
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e o preocupare constantă cum rezolv problemele eroilor. Am întodeauna o idee provizorie cam cum se va sfârși istoria, dar ea se schimbă de obicei pe măsură ce se încheagă opera. Aceasta și din cauză că scrierea unui roman implică atâtea "coduri" codurile coerenței narative, ale plauzibilității psihologice, semnificației tematice, eleganței formale etc. etc., iar finalul trebuie să mulțumească din toate aceste puncte de vedere. Pe de altă parte, descoperi mult din ceea ce vrei să spui chiar în timp ce scrii. LV. Unul din personajele tale din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu 74 de semne, dată fiind și slaba mea acuitate vizuală. Pe de altă parte, dialectele vietnamez și filipinez sunt bine romanizate, așa că e puțin probabil să mă trezesc într-un autobuz cu o destinație greșită. LV. Folosești felurite procedee narative. Intri spontan în gândurile personajelor, devii narator obiectiv când nici nu ne așteptăm. Ești un nonconformist, ceea ce-i caracterizează pe mai toți scriitorii contemporani... TM. Întotdeauna mi s-a părut și mi se pare că diferența dintre așa zisul roman
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mai am și acum idile de lectură când descopăr un autor nou, ori mă vrăjește o carte, chiar una cunoscută deja (nu demult am petrecut o lună în Spania citind cele O sută de sonete ale lui Neruda și poemele narative mai lungi de Țvetaeva, ambele în ediții bilingve). Poeții pe care îi recitesc ades sunt Rilke și urmașul lui, Tranströmer; Milosz; Carver; Bonnefoy; Murray; și un întreg grup de poete nord-americane: Clampitt, Glück, Carson și Graham. Lista e mult mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a altor autori Desperado, se sprijină pe compasiune și participare afectivă. Autor echilibrat, Swift se împarte între inovație și tradiție, folosindu-le în egală măsură, dar prima lui grijă este să-și ajute cititorul să înțeleagă. Egal, viguros ca vână narativă, subtil în analiza psihologică mereu prezentă, Graham Swift este un romancier total, în această epocă Desperado, în care majoritatea scriitorilor sunt fanaticii propriei descoperiri narative. LIDIA VIANU: Printre altele, un autor Desperado amestecă genurile literare într-o singură carte. În
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar prima lui grijă este să-și ajute cititorul să înțeleagă. Egal, viguros ca vână narativă, subtil în analiza psihologică mereu prezentă, Graham Swift este un romancier total, în această epocă Desperado, în care majoritatea scriitorilor sunt fanaticii propriei descoperiri narative. LIDIA VIANU: Printre altele, un autor Desperado amestecă genurile literare într-o singură carte. În Waterland îmbini proză, poezie, istorie, eseu, jurnal, chiar și predarea istoriei, într-un amestec Faulknerian. Ai impresia că această trăsătură te apropie de autori ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe care îl scriam, simțeam că e vremea să risc, să experimentez, să mă îndrept către locuri nemaiîncercate. Nu experimentam de dragul de a experimenta, pentru a atrage atenția; aveam întotdeauna o justificare estetică. A fost minunat să creez un context narativ în care să pot include un eseu, aș zice, despre istoria biologică a țiparului, dar acest capitol cu țiparul își are sensul și scopul lui în roman. Tendința recentă din scrisul meu se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
putem ști unde se va opri în clipa următoare. Memoria nu are un plan cronologic. Nici viața nu are, de fapt, fiindcă altminteri întâmplările cele mai apropiate ar fi întotdeauna cele mai însemnate pentru noi. Nu privesc niciuna din tehnicile narative pe care le folosesc ca pe un simplu procedeu și nici nu cred în inovație tehnică de dragul de a inova. Romanele nu sunt simple noutăți. Am sentimentul clar al formei, dar pentru mine forma se conduce după sentiment, după modelarea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și el pictor și în același timp autorul unei distopii remarcabile. Întreaga ta poezie de până acum e o blândă distopie, dacă noțiunea există. Creezi o cascadă de imagini care se combină de la sine. Ești nu numai vizual, ci și narativ. E o trăsătură Desperado să ascunzi lirismul pe după poalele altor arte, să amesteci genurile literare, artele, într-un singur tot. Când te gândești la opera ta, nu ți se pare că ești mai mult decât doar poet, că ești și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]