13,057 matches
-
semnificație și nu pe volum, pe învățare critică și nu reproductivă, pe situații reale sau cazuri și nu numai date generale, pe comparații în evaluare și interpretare, după particularitățile contextului). • Recurgerea la alternative de prezentare, tratare, evaluare și adaptare la particular (cu sublinierea valorii lor pentru fiecare, a semnificației exemplelor date, a valorii estetice a comunicării, a dialogului sau a produselor învățării în realitatea integrării). • Chiar curriculumul să fie o prezentare metaforică a realității (ca aspect dramatic de prezentare) sub forma
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pentru flexibilizarea proiectării Criteriul ADDIE Paradigma instrumentală Paradigma comunicativă Paradigma pragmatică Paradigma artistică Analiza • Măsurarea scopurilor. • Precizarea proceselor. • Negocierea scopurilor. • Stabilirea unei platforme prin consens. • Clarificarea problemei și specificarea pentru utilizatori. • Evaluarea prototipurilor. • Clarificarea problemei și a specificațiilor. • Integrarea în particularul creativ Criteriul ADDIE Paradigma instrumentală Paradigma comunicativă Paradigma pragmatică Paradigma artistică Design și Dezvoltare • Specificarea designului este rezultatul fazei de analiză. • Prototipul asamblează produsele finale ale variantelor posibile. • Specificațiile designului sunt rezultatul deliberărilor. • Prototipul există material sau ca idee de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
stabilității și extinderii explicațiilor sau interpretărilor datorită dinamicii fenomenelor, • asupra posibilității limitării la reflecții (ca etapă pregătitoare a cercetării propriu-zise) privind fenomenele studiate iar nu formularea de concluzii certe (ceea ce denotă relativism), • asupra trecerii de la subiectiv la obiectiv, de la idiografic (particular, fapt, caz, situație) la nomotetic (general, normativ). Constatăm că abordările în favoarea cercetării de tip pozitivist încă cedează cu dificultate în fața necesității de a găsi specificul științific al cercetării pedagogice, ca fiind de esență socioumană și predominant calitativă, iar pedagogia neputând
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pedagogic științific, a profesionalizării educatorului, a identității pedagogiei ca știința educației. De la știința la practica educației are loc atunci, nu numai un transfer specific de concepte, de modele interpretative, de principii și metodologie, ci și o derivare de la general la particular, încât identificăm (în capitolele demersului) derivarea metaparadigmelor în macroși microparadigme și apoi, din nou, de la fapte semnificative, microparadigme la ridicarea la alte generalizări pentru metodologia practicii educaționale. În abordarea interpretativă a evoluției procesului educațional și a metodologiei sale, schimbările de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
opiniei publice și democratizând relațiile internaționale (Long și Wilson 1995; a se vedea și Capitolul 2 din volumul de față). Conform lui Bull (citat în Hollis și Smith 1990:20) "caracteristica distinctivă a acestor autori era încrederea în progres: în particular, încrederea că sistemul relațiilor internaționale care dăduse naștere primului Război Mondial putea fi transformat într-o ordine internațională în mod fundamental mai pașnică și mai justă; că sub impactul reînvierii democrației, dezvoltării unei "conștiințe internaționale", dezvoltării Ligii Națiunilor, faptelor bune
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
practică", sau a "subiectului" de "obiectul" pe care încearcă să-l înțeleagă, este profund problematic. Într-adevăr, simplul proces al utilizării științei sociale pozitiviste pentru a obține "cunoaștere obiectivă" poate fi profund ideologic. Așadar, departe de a se ridica deasupra "particularului" pentru a produce adevăruri "universale" despre lumea socială, analiza poate pur și simplu să reflecte locații culturale specifice și interese divizate și să reproducă forme existente de putere (George și Campbell 1990). Aceste întrebări duc la o a doua categorie
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de state în societăți de state, de normele și instituțiile care previn colapsul civilității și reapariția puterilor de necontrolat. Ea este preocupată și de întrebarea dacă societățile de state pot crea mijloace de promovare a dreptății pentru indivizi. Bull, în particular, face diferența între societățile internaționale și sistemele internaționale, identificând de asemenea diferite tipuri de societăți internaționale cu scopul de a face lumină în relația dintre ordine și dreptate în afacerile globale. Într-un eseu timpuriu (1966a), Bull făcea distincția dintre
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în ultimul timp, și mai ales într-un secol care a cunoscut valuri fără precedent de oameni fără cetățenie și de refugiați, la întrebări mai generale și mai profunde despre bazele pe care umanitatea este organizată și divizată politic. În particular, după cum notează Kimberly Hutchings (1999: 125), ele au determinat teoria critică internațională să "pună la îndoială statul-națiune ca model normativ dezirabil de organizare politică". În acord cu alți teoreticieni critici internaționali, Hutchings (1999: 122, 135) problematizează "ontologiile rigide idealizate" ale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
existență destructiv este regretabil, și din perspectiva valorii etice independente presupuse a rezida în organisme și ecosisteme, și deoarece societatea umană depinde în ultimă instanță pentru propria supraviețuire de funcționarea corectă a biosferei în totalitatea sa. Cu privire la Relațiile Internaționale în particular, ecologiștii se concentrează pe modalitatea în care structurile și procesele politice dominante contribuie la această distrugere. Scopul acestei analize este deci explicit normativ înțelegerea modului în care structurile politice globale pot fi reformate pentru a preveni distrugerea și pentru a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Înseamnă să fii În stare să-ți găsești rapid reperele Într-o carte, iar aceasta nu implică o lectură integrală a cărții, dimpotrivă. S-ar putea chiar spune că e cu atât mai puțin necesar să citim cutare carte În particular cu cât această capacitate e mai mare. Atitudinea bibliotecarului lui Musil reprezintă un caz extrem ce privește puține persoane, inclusiv printre adversarii hotărâți ai lecturii, atât e de dificil să nu citești niciodată. Un caz mai frecvent este cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
le-ai citit. Cele două exemple sunt ilustrate de două romane - Schimb de dame și Ce mică-i lumea! - care povestesc viața intelectuală și totodată pe cea amoroasă a unui microcosmos universitar, romane care au pus bazele unui gen literar particular, romanul de campus. Primul exemplu, cel pe care Îl relatează Ce mică-i lumea!, Înfățișează un dialog ușor banal. Unul dintre membrii acelui mediu, Robin Dempsey, conversează de-a lungul mai multor capitole cu un calculator Împrumutat, calculator atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și-l asumă conștient. O triplă perspectivă își desfășoară valențele în carte, mergând de la generalul întemeiat pe viziunea deconstructivistă actuală, venind dinspre filosofie, istoria culturii, hermeneutică literară ș.a., trecând prin arcul temporal care unește modernitatea, cu neomodernismul și postmodernismul spre particularul unei experiențe poetice de o mare bogăție și rafinament al formei, ocupând un loc central în neomodernismul românesc postbelic. Această triplă structură a lucrării a presupus stabilirea unei relații hermeneutice atent argumentată între problematica actuală a deconstrucției, conturarea esteticii neomoderniste
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
conștiinței creatoare a criticilor, canonul nu poate fi stabilit în totalitate nici după ierarhii diacronice, nici după ierarhii sincronice, nici după modele critice, el fiind articulat în multiple contexte, "devenind funcțional în perimetrul culturii, în general, și în interiorul literaturii, în particular"24. De fapt, "canonul e memoria structurantă, identitară, a literaturii, iar existența lui nu e localizată în absolut, ci în istorie. Cu toate acestea, valoarea acelor momente creatoare, considerate aurorale sau duminicale, substanțializează canonul, care e, într-un fel, în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
87Mircea Cărtărescu, op. cit., p. 309-310. 88Ibidem, p. 126. 89Ion Simuț, Critica de dicționar, în "România literară", nr. 23 (2005), p. 35. 90 Ibidem, p. 35. 91 Ibidem, p. 35. 92Studiu care, de altfel, în ansamblul său, în general, (și, în particular, fragmentul care o vizează tocmai pe Ana Blandiana), este, totuși, destul de controversat, deoarece "conține o sinteză gata făcută, întrucât reia o cronică pe marginea unei antologii de versuri din 1989. Echivalând totuși paginile, pp. 1047-1050 din Istorie egal pp. 282-286
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Și patru lumînări, cum ar fi, fac două sute de lei...! Octav: Nu doamnă, la noi e așa: cu cît cumperi mai mult, cu atât e mai ieftin... Ăsta e comerțul particular... ce crezi mata! Femeia: Așa?! Păi eu știam că particularii ăștia sînt niște speculanți! Octav: Așa e, doamnă, numai că noi avem altă tehnică decît statul... Femeia: Aha! Ei, dă-mi patru lumînări... uite ai două sute de lei... Octav: Bine, doamnă, atunci vă dau cinci lumînări și nu vă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să mediteze la efortul poeților de a transcende evenimentul imediat din actualitatea politico-socială, istoria, formulările teoretice și programatice, în lumina unor semnificații generale cuprinse într-un limbaj în care cuvântul să reziste timpului. Recrearea cu minuție a unui univers literar particular, în sensul direcționării poeziei, a avut în vedere conceperea realității poetice ca totalitate, fixată fără a exagera în spațiu și timp, precum și faptul că poezia este un fenomen de cultură și un act de cunoaștere. Având în vedere existența unor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și depărtări într-un zbor amăgitor. "Tu ești un astru plutitor/ Spre care/ tot alerg și nu vin" ("Vis planetar", 1964). Răsfrângerile 1 sunt, firește, niște oglinzi, sau, mai bine zis, niște convertiri ale conceptelor în imagini, ale universalului în particular, ale abstractului în concret, dar și ale umanului în himeric, poetul întreținând, prin tentația experiențelor fundamentale, un continuu dialog cu absolutul". Volumul antologic "Monada" (1968) reia doar câteva piese din fiecare volum, creând unul mal valoros în ansamblu sub raportul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vrea să gândesc) în manieră proprie în contextul comunitar, atât cât îmi permite faptul-de-a-fi-cu (ceilalți) (altfel spus, cât îmi dă voie situarea într-o limbă). * Cum este posibilă tinderea persoanelor către o perspectivă universală asupra ființei? Doar prin renunțarea la particular (fie el național, comunitar ori alte forme de individualizare)? Aceste rânduri sunt expresia fugii după eu sau a dorinței de a vedea ce se ascunde în spatele orgoliului de a-l rosti. * Eul propriu este situat între "nu l-aș căuta
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
poți să-ți critici țara, zguduindu-ți astfel fundamentule, decât în contextul unor aspirații de civilizație. * Miracolul acestui neam îl constituie supraviețuirea ca popor în condițiile unei vizibile neînchegări comunitare. Din perspectiva unui misticism al românității cred că e ceva particular în această limbă dacă ne-a făcut posibilă persistența. * Marea problemă a umanității e că permite tuturor degradaților să aibă copii, ca și cum competențele educaționale ar ține de drepturile omului (un alt caz de generalizare pripită). Este una din căile de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
un anumit tip de relații interumane care are la bază principiile morale ale iubirii și milei. El unește pe cel care dă cu cel care primește. A-l ajuta pe cel aflat În dificultate este gest un moral și sufletesc particular, e expresia unei relații de deschidere reciprocă, al unei forme particulare de comuniune Între două persoane. Cel care dă se Îndreaptă către cel care primește. Ajutorul devine, În felul acesta, mai mult decât o simplă Întâlnire. El este o intimitate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de legile speciale în ceea ce privește protecția copilului, a persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, familiilor cu copii etc. Legea-cadru conferă Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei funcția generală de elaborare și coordonare a politicii sociale în general și a asistenței sociale în particular. Astfel, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, împreună cu Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, precum și cu alte instituții din subordine elaborează politica în domeniu, administrează și coordonează sistemul național de asistență socială, promovează drepturile
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
p. 6). Trebuie, de asemenea, de adăugat că tratamentul (injecții cu biioduri, cyanur de mercur, neosalvarsan, bismuth, huile grise, unguenți etc.) era costisitor atît pentru stat, cînd se dădea la dispesarul localității, cît și pentru indivizi, cînd se făcea în particular. Din toate aceste cauze, problema a figurat pe agenda Congresului Național al Medicilor, ținut în mai 1929, la Galați. „Din statisticile culese, se constată frecvența covîrșitoare a maladiilor venerice (blenoragie, sifilis) la tinerii între 15-21 ani”, scria, după întoarcerea acasă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Gheorghe Eminovici aducea, la Ipotești, pe un oarecare Scarlat Woyacek de Voinski, din Botoșani, ca să le predea lecții de limba germană 6. Lecțiile acestea nu erau predate numai lui Ilie. În anul școlar 1854/55, Iorgu repeta clasa I, în particular, deci era acasă, iar în anul școlar următor 1855/56, Neculai a rămas corigent. Octav Minar susținea că și copilul Eminescu învățase, binișor, nemțește și franțu zește, de la o guvernantă bătrînă, care era adusă de la Botoșani la Ipotești o dată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
au fost trecuți în cataloagele Ober-Gymnaziului și nici Ilie în cataloagele de la Național-Hauptschule. În acel an școlar, 1856-1857, la Aron Pumnul a stat în gazdă numai Nîculae 8. Ceilalți, foarte probabil că iar au venit acasă, ca să se pregătească, în particular: Șerban pentru cl. a IV-a, Iorgu pentru cl. a III-a de gimnaziu, iar Ilie, pentru clasa a IV-a primară. În asemenea situație, cînd toți frații mai mari aveau treabă serioasă cu cărțile, Mihai nu-și putea găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
an școlar, nu există și totuși Augustin Z. N. Pop vede aici o "dovadă peremptorie că și primele două clase elementare, Eminescu le-a urmat tot la Cernăuți"12. Nu le-a urmat la Cernăuți, ci le-a pregătit în particular, acasă. Din documentele folosite pentru un studiu pe care l-am întocmit asupra școlilor și pensioa nelor, dinainte de 1864, am observat că frecvența școlară creștea mult în preajma examenelor semestriale; adesea frecvența chiar se dubla. Mulți elevi se pregăteau în particular
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]