12,324 matches
-
mării. În acea seară, Ioana își dă seama că Alecu este directorul uzinei „Prometeu” și că el știa de la început cine era ea. Inspectorul Ionescu scrie un raport informativ privind comanda 201, petrecându-și timpul rezervat anchetei mai mult pe plajă. El recomandă să nu se ia niciun fel de măsuri. Toma se duce la București și predă la redacție două articole: un articol despre dragoste, adevăr și principii și ancheta intitulată „Note critice la o critică pe note”. În primul
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
pentru a asista la spectacol. Spectacolul începe în absența directorului, iar Misică susține un număr de hipnoză. Inspectorul Ionescu se oferă să fie el cel hipnotizat, iar pe când se afla în transă spune că a venit la Constanța să facă plajă. Directorul sosește când începe cupletul muzical-satiric și ascultă critica formulată de fete la adresa conducerii uzinei „Prometeu”. În ziua următoare Alecu este abordat de angajații uzinei care încep să-i ceară sfaturi în probleme sentimentale. Inspectorul Ionescu este concediat de Centrală
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale și al Ministerului de Interne. Filmările au început la 17 iulie 1979 și au durat 47 zile, fiind finalizate la 25 februarie 1980. Cadrele au fost filmate la București, Bran, Făgăraș, Câmpulung Muscel, Constanța (pe plaja din fața Cazinoului) și Buftea. Secvențele de război au fost filmate în împrejurimile Branului, fiind filmați acolo circa 600 de metri utili de peliculă. Regizorul secund Dimitrios Sukas a afirmat că „la Bran a fost un adevărat tur de forță”. Nicolaescu
Ultima noapte de dragoste () [Corola-website/Science/327325_a_328654]
-
Avdiron și Lefkippos, aflate în apropiere, sunt așezări litorale, situate la vest și respectiv la est de Capul Bulustra, un mic promontoriu pe teritoriului căreia era situată cetatea antică Abdera. Așezarea Skala Avdiron deține un mic port amenajat și o plajă (Paralia Avdiron). În dreptul promontoriului și în imediata apropiere a ruinelor antice, funcționează astăzi o tabără de vacanță a copiilor (Pedikes Kataskinosis). Înspre est, litoralul continuă cu un golf larg deschis (Golful Vistonida, sau Porto Lagos), de-a lungul căruia sunt
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
protejat prin Convenția internațională de la Samsar (1971) cu privire la zonele umide. Limita naturală meridională a „municipalității” o constituie litoralul Mării Traciei. În acest sector (cu o lungime de peste 30 de km), apele puțin adânci ale mării, aluviunile de pe fundul ei și plajele largi de nisip nu favorizează dezvoltarea de activități portuare. O excepție notabilă o reprezintă micul port din satul Skala Avdiron, protejat de două moluri lungi (diguri spargeval). Următorul port important este situat în extremitatea vestică a „unității municipale” Avdira, la
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
întâmplă să cadă în această perioadă, parcul arheologic rămâne deschis până în zori și se organizează o serbare folclorică. Festivalul culminează cu sărbătorirea hramului Bisericii Sfânta Paraschiva (pe 25 august, în ajun). Turismul estival se concentrează mai ales în zona litorală. Plajele cele mai frecventate sunt cele din satele: Skala Avdiron, Ai Yianni (Lefkippos), Porto Lagos, Mandra și Myrodato (ultimele două, cu camping amenajat). O tabără de vacanță pentru copii funcționează în apropierea parcului arheologic (Pedikes Kataskinosis). În satul Potamia funcționează de
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
este înconjurat de orașul district de Amantea la sud, unde granița începe cu Campora Sân Giovanni . Teritoriul constă în principal dintr-un promontoriu stâncos, în câmpia se află în centrul orașului. Aceasta include, de asemenea, o zonă de deal și plaje largi. Climă este blândă. Sursa principala de Coreca economic, precum și în apropiere Campora Sân Giovanni este sectorul turismului și hotel, dezvoltat datorită frumusețea de coastă: populare sunt Roci din Coreca, fotografiat din anii 1960 și utilizate pentru a fi utilizate
Coreca () [Corola-website/Science/330579_a_331908]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în sud-estul Dobrogei, pe teritoriul județului Constanța. Aria naturală se întinde în extremitatea central-estică a județului Constanța, pe teritoriul administrativ al orașului Eforie (plaja nisipoasă și zona marină a Mării Negre), în apropierea drumului național DN39, care leagă municipiul Constanța de Tuzla. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]
-
instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 140 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (zone marine, insule maritime, plaje de nisip) încadrată în bioregiune pontică a litoralului Mării Negre; ce conservă habitate naturale de tip: "Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de apă de mare", "Recifi" și "Nisipuri și zone mlăștinoase neacoperite de apă de mare la
Plaja submersă Eforie Nord – Eforie Sud () [Corola-website/Science/330633_a_331962]
-
faptul că instalațiile aeroportului erau încă în diferite faze de construcție, germanii nu au putut să se aprovizioneze pe calea aerului. Aviația și marina olandeză au bombardat diferite zone susceptibile să fie folosite ca piste de aterizate improvizate, în special plajele. Trupele aeropurtate au reușit c să ocupe satul Valkenburg și unele clădiri și poduri de pe malul Rinului Vechi. În ciuda faptului că germanii au reușit să ocupe cele trei aeroporturi, ei nu și-au îndeplinit obiectivele principale: cucerirea orașului Haga și
Bătălia pentru Haga () [Corola-website/Science/330631_a_331960]
-
protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.489 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă naturală în lunca Dunării (râuri, lacuri, plaje de nisip, terenuri arabile, pășuni, păduri de foioase); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (dintre care unele foarte rare și protejate prin lege). La baza desemnării sitului
Ostrovu Lung - Gostinu () [Corola-website/Science/330678_a_332007]
-
și capitala insulei este Chora sau Naxos, cu 6533 de locuitori, conform recensământului din 2001. Principalele sate sunt Filoti, Apiranthos, Vívlos, Agios Arsenie, Koronos și Glinado. Naxos este o destinație turistică populară, cu multe ruine. Ea are o serie de plaje, cum ar fi cele de la Agia Anna, Agios Prokopios, Alikos, Kastraki, Mikri Vigla, Plaka, si Agios Georgios, cele mai multe dintre ele în apropierea orașului. Naxos este insula cea mai fertila a Cicladelor. Ea are o bună aprovizionare cu apă într-o
Naxos () [Corola-website/Science/330827_a_332156]
-
înfuriat în asemenea măsură pe Hitler ca să emită ordinul în discuție. Pe 19 august 1942, un ofițer superior canadian participant la raid a luat cu el un ordin operațional, în ciuda ordinelor explicite care interziceau așa ceva. Ordinul a fost găsit pe plajă de germani și a fost trimis lui Hitler. Ordinul cerea forțelor canadiene participante la raid (nu și membrilor comandourilor) să îi lege pe prizonieri. După încheierea luptelor, se afirmă de către partea germană că s-ar fi găsit prizonieri germani împușcați
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
ca să îi prevină de atac pe camarazii săi și a fost împușcat. Celorlalți patru prizonieri li s-a umplut gura cu iarbă, pentru a-i împiedica să vorbească. În timp de grupul de comando se îndrepta cu germanii capturați spre plajă, trei dintre prizonieri au încercat să fugă, nu este clar dacă toți odată sau pe rând, sau dacă au reușit sau nu să își dezlege mâinile. Toți trei au fost uciși, doi împușcați și unul înjunghiat. Doar ultimul prizonier a
Ordinul comandoului () [Corola-website/Science/330101_a_331430]
-
aliații aveau în plan și declanșarea Operațiunii Torch peste aproximativ trei luni. Există relatări conform cărora generalul Roberts, comandantul raidului, s-a opus bombardamentelor care ar fi făcut imposibilă deplasarea pe străzile orașului, încetinind viteza atacului după cucerirea și părăsirea plajelor. Debarcările de la Dieppe au fost planificate să se desfășoare pe șase plaje, dintre care patru în fața orașului și câte una pe flancul vestic, respectiv estic. De la est la vest, plajele au primit numele de cod Yellow (Galben), Blue (Albastru), Red
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Există relatări conform cărora generalul Roberts, comandantul raidului, s-a opus bombardamentelor care ar fi făcut imposibilă deplasarea pe străzile orașului, încetinind viteza atacului după cucerirea și părăsirea plajelor. Debarcările de la Dieppe au fost planificate să se desfășoare pe șase plaje, dintre care patru în fața orașului și câte una pe flancul vestic, respectiv estic. De la est la vest, plajele au primit numele de cod Yellow (Galben), Blue (Albastru), Red (roșu), White (Alb), Green (Verde) și Orange (Portocaliu). „Regimentul Regal Canadian” avea
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
pe străzile orașului, încetinind viteza atacului după cucerirea și părăsirea plajelor. Debarcările de la Dieppe au fost planificate să se desfășoare pe șase plaje, dintre care patru în fața orașului și câte una pe flancul vestic, respectiv estic. De la est la vest, plajele au primit numele de cod Yellow (Galben), Blue (Albastru), Red (roșu), White (Alb), Green (Verde) și Orange (Portocaliu). „Regimentul Regal Canadian” avea să debarce pe plaja Blue, „Regimentul South Saskatchewan” și „Queen's Own Cameron Highlanders of Canada” urmau să
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
în fața orașului și câte una pe flancul vestic, respectiv estic. De la est la vest, plajele au primit numele de cod Yellow (Galben), Blue (Albastru), Red (roșu), White (Alb), Green (Verde) și Orange (Portocaliu). „Regimentul Regal Canadian” avea să debarce pe plaja Blue, „Regimentul South Saskatchewan” și „Queen's Own Cameron Highlanders of Canada” urmau să debarce pe plaja Green. Forța principală de atac - „Regimentul Regal de Infanterie Ușoară Hamilton”, „Regimentul Scoțian Essex”, „Les Fusiliers Mont-Royal”, „Regimentul de Tancuri Calgary” și un
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
numele de cod Yellow (Galben), Blue (Albastru), Red (roșu), White (Alb), Green (Verde) și Orange (Portocaliu). „Regimentul Regal Canadian” avea să debarce pe plaja Blue, „Regimentul South Saskatchewan” și „Queen's Own Cameron Highlanders of Canada” urmau să debarce pe plaja Green. Forța principală de atac - „Regimentul Regal de Infanterie Ușoară Hamilton”, „Regimentul Scoțian Essex”, „Les Fusiliers Mont-Royal”, „Regimentul de Tancuri Calgary” și un comando al infanteriștilor marini - urma să debarce pe plajele Red și White. Regimentul al 14-lea de
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Cameron Highlanders of Canada” urmau să debarce pe plaja Green. Forța principală de atac - „Regimentul Regal de Infanterie Ușoară Hamilton”, „Regimentul Scoțian Essex”, „Les Fusiliers Mont-Royal”, „Regimentul de Tancuri Calgary” și un comando al infanteriștilor marini - urma să debarce pe plajele Red și White. Regimentul al 14-lea de tancuri Calgary asigura sprijinul infanteriei cu 58 de blindate noi „Churchill”, care trebuiau debarcate cu ajutorul ultimei invenții în domeniu, vasul de debarcare (Landing Craft Tank). Tancurile erau dotate cu tunuri de calibrul
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
de blindate noi „Churchill”, care trebuiau debarcate cu ajutorul ultimei invenții în domeniu, vasul de debarcare (Landing Craft Tank). Tancurile erau dotate cu tunuri de calibrul 40mm sau 57mm și erau echipate astfel încât să poată opera în apele puțin adânci din apropierea plajelor. În plus, trei tancuri erau echipate cu aruncătoare de flăcări. Royal Navy avea să folosească 237 de vase de luptă și vase de debarcare. Debarcarea avea să fie sprijinită cu focul artileriei navale a șase distrugătoare dotate cu tunuri de
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
informații au obținut puține date despre zona de acțiune. Pe malurile înalte se aflau poziții îngropate ale artileriei germane, care nu au fost descoperite de cei care au studiat fotografiile obținute de avioanele de recunoaștere. Planificatorii militari au evaluat înclinarea plajelor și capacitatea de manevră a tancurilor prin studierea unor fotografii vechi de vacanță. Toate acestea au dus la subestimarea capacităților defensive germane și a capacității de deplasare a propriilor trupe pe teren. În planurile Operațiunii "Rutter" (care nu a fost
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
de deplasare a propriilor trupe pe teren. În planurile Operațiunii "Rutter" (care nu a fost niciodată executată, dar a devenit baza Operațiunii "Jubilee") se afirma că „rapoartele serviciilor de informații indică faptul că Dieppe nu este înarmat puternic și că plajele și vecinătățile sunt adecvate pentru debarcarea infanteriei și, de asemenea, a vehiculelor blindate de luptă.” Forțele germane de la Dieppe se aflau în stare de alarmă după ce fuseseră prevenite de agenții dubli francezi cu privire la interesul britanicilor pentru regiune. De asemenea, germanii
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
și mortiere, concentrate pe rutele de acces spre oraș (în special în peșterile din faleză), iar spatele frontului era asigurat cu rezerve consistente. Apărătorii aveau poziții defensive nu doar în oraș, dar și pe dealurile de pe care puteau fi supravegheate plajele. Infanteria germană asigura de asemenea apărarea stației radar de lângă Pourville și a bateriilor de artilerie de coastă de la Varengeville și Berneval. "Luftwaffe" avea în zonă 200 avioane de vânătoare (în principal Focke-Wulf Fw 190) și aproximativ 100 de bombardiere (în
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
germane și nu au intervenit în sprijinul lor. Misunea locotent-colonelului John Durnford-Slater și a comandoului nr. 3 era executarea a două debarcări la aproximativ 3km est de Dieppe pentru distrugerea bateriei de coastă de lângă Berneval. Bateria de artilerie putea bombarda plajele de debarcare de la Dieppe aflate la aproximativ 6,5km vest. Cele trei tunuri de 170mm și patru de 105mm ale "2/770 Batterie" trebuia să fie distruse mai înainte ca forța principală de debarcare să ajungă pe plajă. Nava de
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]