13,022 matches
-
de-a dreptul, că doar era copil, zice: „Vai, ce-o să facem cu tata! Ne temem c-o să-și piardă mințile“ - zice. „Se trezește În toiul nopții țipînd și urlînd și credem c-a luat-o razna“ - a zis. „Aha, pricepi acum, nu-i așa?“ - i-am spus tatălui tău cînd am auzit. „Cei vinovați fug chiar și cînd nu sînt urmăriți.“ „Cred că are multe lucruri pe care-ar vrea să le șteargă din amintire. Îl apasă pe suflet toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îmi citea ziarul, cum știi, și zice: „Vreau să-mi promiți, Will, că ai să-ncerci să te lași de băutură. Mă doare sufletul cînd te văd“ - a zis - „un om cu un cap așa de bun și-așa de priceput la vorbă și la altele, păi, nu-i lucru să nu-l poți face dacă-ți pui În gînd!“ „Așa e, de isteț, e isteț, ce-i drept“ - am zis. „Nu cred să fie În tot orașul om mai Înzestrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se furișa pe aleea din spatele casei, apoi am auzit gardul scîrțîind sub fereastră... și-apoi s-a strecurat tiptil și-a-nceput să se tîrască de-a lungul verandei de la ușa sufrageriei. „Doamne!“ - am zis, m-am luminat deodată, am priceput - „au venit! sînt aici! Ce să mă fac, singură cu copiii, cum să dau piept cu niște criminali?“ Atunci am priceput, firește, Înțelesul Înștiințării: „Doi... doi“ și „Douăzeci... douăzeci“ - mă Înștiința pe mine și pe tatăl tău că sosesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-nceput să se tîrască de-a lungul verandei de la ușa sufrageriei. „Doamne!“ - am zis, m-am luminat deodată, am priceput - „au venit! sînt aici! Ce să mă fac, singură cu copiii, cum să dau piept cu niște criminali?“ Atunci am priceput, firește, Înțelesul Înștiințării: „Doi... doi“ și „Douăzeci... douăzeci“ - mă Înștiința pe mine și pe tatăl tău că sosesc În douăzeci de minute. „Nu trebuia să plece, trebuia să priceapă ce Încercau să-i spună!“ - am zis. M-am dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu copiii, cum să dau piept cu niște criminali?“ Atunci am priceput, firește, Înțelesul Înștiințării: „Doi... doi“ și „Douăzeci... douăzeci“ - mă Înștiința pe mine și pe tatăl tău că sosesc În douăzeci de minute. „Nu trebuia să plece, trebuia să priceapă ce Încercau să-i spună!“ - am zis. M-am dus la ușă... cum de-oi fi avut curajul și puterea să fac asta În starea În care mă aflam, zău că nu știu cum de-am făcut-o, dar, dragul mamei, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vînzări și-apoi să mă retrag. Dumnezeu mi-e martor, cred că dacă nu veneau toți rechinii ăia și evreii newyorkezi și afaceriștii dornici de cîștiguri rapide, care-au năvălit peste noapte... atunci trebuia să vînd, dacă aveam cap să pricep... cît despre toate cîte le-am cumpărat În Florida, cred că le-am fi avut și astăzi dacă nu venea uraganul ăla și nu ne lovea În plin, și peste toate astea, mincinoșii ăia ticăloși din California care-au răspîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acasă, la zece fără douăzeci de minute negreșit, În a șaptesprezecea zi a lui octombrie s-au născut În noaptea aceea doi gemeni - Ben și Grover. A doua zi, cînd stăteam Întinsă și mă gîndeam, m-am luminat deodată, am priceput, firește, ce-au Însemnat toate astea. Taina s-a dezlegat. Și asta-i toată povestea, chiar așa s-au petrecut toate. „Doi... doi“ spunea primul glas și „douăzeci... douăzeci“ - spunea celălalt. Acum ți-am spus tot. „Ce părere ai?“ l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stewardese și așa să se plimbe cât vor, dar noi suntem români, cu r mic, ne vedem lungul nasului și nu ne băgăm peste strategia de promovare a turismului, la care doar cei de alde doamna Udrea cică s-ar pricepe (zic doar ei!). Iar noi, stăm de o vreme ca proștii cu ochii în soare și așteptăm ca să se întâmple o minune, ca Udrea, Boc și toți cei de teapa lor să zboare, nu cu avionul, ci propulsați cu șutul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în grupuri mici și prin țara noastră. Au observat că minunata Carpathian Garden le-a purtat pașii în gropi, în rahat sau într-o combinație feerică a celor două, iar partea cea mai proastă, e că a fost greu să priceapă de fiecare dată năravurile băștinașilor, de a lua și pielea de pe om, dacă l-a prins la ananghie că are nevoie de cazare și masă. Și comisia aceea, după aproape un an de studiu în țară și peste hotare, cheltuind
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de 1 mai în mijlocul naturii. Să vedeți cu ce spor învârtesc micii și cârnăciorii pe grătare, cum îi mănâncă din priviri, înainte de a-i tăvăli bine prin muștar, și este interesant de văzut, cât de bine și curat profesional se pricep apoi, în a-i stinge cu bere! Dar tocmai prin aceasta, clasa muncitoare din țara noastră demonstrează încă odată, că este cea mai curajoasă dintre toate clasele muncitoare de pretutindeni, dacă se poate spune așa. Fiindcă, ia ascultați ce scrie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Apoi atac la Udrea & Roberta? Da, da, le-am tras-o! Zice Blaga, (scriu tot în traducere). Apoi iar. Bă, vrei bătaie, Boc, mai vrei? Faci pe șefu' ha? Halal șef ești, trădătorule! Bă, Boc, ascultă la mine, nu te pricepi la nimic! Ai promovat oameni ca și tine, vai de capu' tău de năuc! Mai vrei să-ți dau? Uite na, îți dau! Uite ce guvern susțin eu: politic! Tu? Aduci oameni de pe stradă. Și dă-i, și dă-i
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mirat de abia după ce au citit titlul blogului: „Fost fumător înrăit" și imediat după ce li s-a șters de pe față semnul de mirare, a trecut urgent la bănuieli. Așa e românul nostru, bănuitor din fire, deși de multe ori nu pricepe pe de-a-ntregul care este obiectul îndoielilor, produse parcă anume spre stresul sărmanului lor neuron rămas nu se știe cum, stingher. Gândesc ei: „cum adică fost, ce vrea să zică dromaderul ăsta de Mititelu cu asta?" „și dacă a fost
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bun jucător politic în orice condiții și mai devotat Scării, decât mine, desigur. O parte, doar o parte, din aceste atribute excepționale, le puteți găsi, procurate prin transfer de personalitate, în ședințe speciale, de la subsemnatul, la Leanța Urdea. Ea se pricepe, draga de ea și scumpa de ea, la tot ce se ridică țonțoroi, de la dezvoltare regională, la turism, de la agricultură până hăt, la finanțe, de la învățământ până la transporturi, de la economie până priceperea extraordinară de a se coafa singură, bineînțeles când
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bre, vezi cum exagerezi? Avem ciorbă de văcuță, iar maică-sa ne-a trimis niște sarmale cu urdă. - Pe alea să le mâncați voi! Eu nu pun gura pe așa ceva! Nu știu ce farmece ți-o fi făcut ție asta! Eu nu pricep cum ți-o luat mințile. Sigur ți-o băgat prostii în mâncare, altfel nu se explică. Că oricât de cu capul în nori ai fi, chiar tâmpit nu ești. - Hai că acum ai început și matale să vorbești în dodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întâi am dus-o pe Maiko la agenția de voiaj, să vedem dacă poate lua avionul până la București și de acolo, mai departe, spre Sofia. Bilete erau, dar pentru străini costau cu 20% mai mult. Or, mica niponă nu putea pricepe deloc diferența asta de preț dintre localnici și străini. Așa că a ales să rămână cu noi. Ne-am îndreptat către autogară. Autobuzele circulau, dar era o hărmălaie de nedescris. Am reușit să ne înghesuim în autobuzul de Sibiu. Stăteam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dolari, ar trăi ca o prințesă. În primii ani de după Revoluție, prețurile la case erau foarte mici în comparație cu cele din vest. He, he, ce vilă și-ar cumpăra în țara sarmalelor! Maiko râde. Nu înțelege tot ce-i spun, dar pricepe că e de râs. Privirea ei nu are nimic critic. Se adaptează extrem de ușor la mediul în care se află. Sau o fi din cauză că știe că e vorba doar de o excursie, că se va întoarce după o lună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
capul cu permanent mărunt al Mariei ițindu-se peste balustrada balconului. În curând fu urmat și de două mâini susținând de urechi o oală plină ochi cu nuci. Mâinile răsturnară oala într-un lighean pregătit din vreme. Într-un târziu, am priceput atât eu, cât și Sabina, care se deșteptase și făcuse ochi de codobelc, că Maria culegea nucile, apoi le urca, pe o scară proptită de balcon, până la doi. - Ce dracu’ faci, mama, vrei să-ți rupi gâtu’? își începu Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de autobuze. Adelina însă nu tăcea de loc. Mi-a spus cu o turație de 4000 rotații/secundă că îi place poezia, umpluse două registre din alea mari, a lăudat-o și Cezar Ivănescu, la care a fost acasă, e pricepută la croitorie, și-a tăiat hainele de piele și-a creat brățări, coliere, șaluri, apoi le-a tăiat și pe ale maică-sii, la un moment dat și-a vândut bijuteriile și a cumpărat două mașini de cusut, a angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de piele și-a creat brățări, coliere, șaluri, apoi le-a tăiat și pe ale maică-sii, la un moment dat și-a vândut bijuteriile și a cumpărat două mașini de cusut, a angajat două femei de serviciu care se pricepeau cât de cât. Lucrau în apartamentul pe care i-l închiriaseră părinții. Atunci a întrerupt facultatea timp de un an. Era la Pedagogie-Psihologie. Voia să devină ministrul învățământului. De mică făcuse actorie și părinții o trimiseseră să învețe cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
patruzeci și șaselea, cum s-ar fi cuvenit. Îi arăta vânzătoarei amuzate marfa de care avea nevoie: nu aia, băi Ghiță, aialaltă - pâinea aia, sticla aia, paltonul ăla. Cu cârja i le arăta. Și dacă vânzătoarea se făcea că nu pricepe, agăța chiar el marfa cu pricina, cu capătul îndoit al cârjei. N-avea timp de fleacuri - trebuia să se întoarcă iute acasă, unde-l așteptau Viețile sfinților, pe care le copia cu scrisul lui mărunt, meticulos, în registre mari, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i mai putea răspunde, din ochi îi șiroiau lacrimi grele. Calvarul mai dură vreo săptămână, apoi, într-o noapte pe la două, bunica strigă că Gicu se agită rău. Cornel sări imediat din pat și, ajungând la căpătâiul lui taică-său, pricepu că sufletul se zmucea să iasă din corp. O lumânare, o lumânare! și ceilalți o luară cu forța pe bătrâna care se dădea de ceasul morții să fie lăsată să-l mai vadă o dată, să nu-i dea voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stătea în pat și mi-a făcut semn să vin, să mă pitesc sub plapumă. M-am ghemuit la picioarele ei și ea m-a acoperit. Bineînțeles că tata a văzut umflătura de sub plapumă, dar s-a prefăcut că nu pricepe. Striga: unde-i pârlitul ceala di golan care fugărește găinili șî deșălează cânili? Ian stai că pun eu mâna pi iel. Și trosc! izbea cu cârja pe pat, exact lângă mine. Nu înțelegeam cum de lovește așa de aproape, din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lăsa pe mine, riscând să-mi frângă bărbăția. Sufocându-mă de râs, m-am întrebat dacă nu era fecioară din nou, iar eu urma s-o dezvirginez pentru a treia oară. S-a oprit din zbucium descumpănită. Părea că nu pricepe nimic. A început să se pipăie, iritată de chicotelile mele. - Aaa! De asta nu mergea: am uita să-mi scot dress-ul. S-a ridicat în picioare, și-a dat jos ciorapii de mătase cu chilot. Imediat a sărit pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
obiectele arată altfel, sunt În schimbare de rol, voce și funcție, vom mai vorbi noi, nu-i așa? Sănătate, dom’ profesor, o să vă mai scriu eu! Zare (ALTE DRUMURI) Zare, my nr. 1, cred că ceva la mijloc. Dacă am priceput bine ce se Întâmplă - de fapt te rog lasă-mă - adică fă cumva să știu și eu ce a fost de fapt ceea ce a fost - se zice că m-a căutat Zare Popescu (!). Omul adică, dacă e să-l cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poate că acesta e războiul. 500 000 000 de asiatici, 140 000 000 africani, 90 000 000 de latino-americani nu au acces la apa potabilă (Ziarele) America Însă nu e cinică. Ea, ca și aliații săi europeni, nu reușește să priceapă că dușmanul, Într-o lume a foametei, nu este comunismul - este foamete. În satul meu natal, În Siria, locuiam la câțiva metri de conducta companiei Irak Petroleum. Copil fiind, vedeam această bogăție țâșnind din pământ pentru a se furișa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]