KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...480 481 482 ...515 >

12,874 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474

citire nici nu a fost formulat. și tocmai jumătatea neformulată îți înlesnește goana buimacă din cap, iscând un șoc poetic ce trebuie socotit ca o gândire fără cuvinte. Sau poate că se cheamă „simțire“? În cazul multor obiecte, n-am priceput niciodată prea bine ce-i cu ele, fiindcă mereu se transformă în funcție de întrebuințarea ce-o primesc la un moment dat. Mama îmi punea în mână cuțitul cel mai mare trimițându-mă în pod la afumătoarea de lângă hogeag. Acolo atârnau șuncile

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
mereu că viața nu-mi dăruiește nici o scăpare. Nimeni nu l-a putut convinge pe bunicul meu să lase naibii deoparte chitanțierele lui. Abia când am ajuns la oraș și mă obișnuisem să-mi spun în sinea mea poezii, am priceput că acele chitanțiere ale bunicului sunt nu rugăciunile, ci poeziile sale. Eventual daliile sale. Fiindcă se nimerise să mă apropii de plante pe când mai eram copil în sat, am continuat șimai târziu, la oraș, să le atribui plantelor diverse intenții

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
departe de mine încâlcelile astea, având grijă să nu mi se încuibeze în cap adevărata lor măsură, și să adaug oricărei spaime cunoscute o doză de candoare care să-mi însoțească simțul de observație și să nu-mi permită să pricep până la capăt consecințele. Cred că în cap există un dispozitiv, un mecanism de protecție care funcționează ca o barieră de trecere, ce se lasă când sosește un tren cu viteză nebună. Fiindcă și azi mă mai simt rușinată de cât

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
Cred că în cap există un dispozitiv, un mecanism de protecție care funcționează ca o barieră de trecere, ce se lasă când sosește un tren cu viteză nebună. Fiindcă și azi mă mai simt rușinată de cât de puțin am priceput pe atunci din adevărata măsură a lucrurilor. Sunt uimită cât de puțin am deslușit în orice prezent bagajul pe care acesta, o dată devenit trecut, mi-l transmitea pe mai departe în viitor. Evenimentele ulterioare nu se sinchisesc de separarea trecutului

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
după plecarea trenului, ar fi venit la mine în hala gării, „mirându-se“ că, după cum se părea, mă răzgândisem și nu mai voiam să plec. Ar fi susținut că-mi spuseseră limpede că mă așteaptă la tren și că nu pricepusem fiindcă sunt prea tâmpită să pricep până și cele mai elementare lucruri. Ambele variante ar fi fost pentru ei un joc distractiv - amenințări condimentate cu înjurături, tot felul de aluzii vulgare, mojicii aruncate cu îngâmfare. Dar iată că mă vedeau

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
la mine în hala gării, „mirându-se“ că, după cum se părea, mă răzgândisem și nu mai voiam să plec. Ar fi susținut că-mi spuseseră limpede că mă așteaptă la tren și că nu pricepusem fiindcă sunt prea tâmpită să pricep până și cele mai elementare lucruri. Ambele variante ar fi fost pentru ei un joc distractiv - amenințări condimentate cu înjurături, tot felul de aluzii vulgare, mojicii aruncate cu îngâmfare. Dar iată că mă vedeau acum pe peron. Pregătiseră însă o

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
era înaltă, subțire ca un lujer și nebună după îmbrăcăminte. Când ieșea la plimbare pe corso în noua ei rochie, croitoreasa i-o și cosea pe următoarea. Această prietenă - tare dornică de plăcerile vieții și frivolă, un copil citadin - se pricepea de minune să-și rotească ochii, nu medita la sensul cuvintelor și disprețuia regimul politic din țară considerându-l drept declararea stării de faliment în materie de senzualitate. Nu mai trăiește nici ea, la fel ca și prietenul care mi-

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
sau schimbător îmbrobodite. A gândi, a vorbi, a scrie sunt și rămân simple mijloace auxiliare, niciodată ele nu vor reuși să surprindă cele întâmplate, nici măcar cu aproximație. Cu cât mai precis a înmagazinat memoria mea detaliile, cu atât mai greu pricep ce și cum eram, și de ce eram astfel. Nu reușesc să pătrund decât sferturi și jumătăți de lucruri, și de câte ori încerc s-o fac, până și ele-mi apar de fiecare dată altfel. Să gândești limpede, pentru ca mai întâi lucrurile

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
fel de privit, dar pentru mine înseamnă exact acel privit mașinal pe care ajunsesem pe-atunci să nu mi-l mai pot permite. Trebuia să privesc bine, ceea ce încă nu înseamnă să vezi cu adevărat. Să vezi înseamnă să și pricepi totodată, să pătrunzi cele privite. În statul polițienesc, când ești pus sub urmărire, e necesar să-ți întipărești în minte fiecare situație în care te afli. S-o înregistrezi tu însuți la fel de precis ca și statul ce-ți urmărește și

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
care cei de-aici nu sunt obișnuiți. Trece cu fierul încins peste chipuri și gesturi străine, taxându-le rapid așa cum s-a deprins s-o facă ani de-a rândul: abia privite, lucrurile au și fost etichetate. Privirea Străină îl pricepe pe omul intact la fel de puțin pe cât pricepe acesta Privirea- trăgând concluzii greșite, adeseori brutale, și pe care nu și le mai corectează. Privirea Străină trece agresiv în apărare - o apărare perfect inutilă. Are nevoie în scurte reprize de frica deprinsă

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
Trece cu fierul încins peste chipuri și gesturi străine, taxându-le rapid așa cum s-a deprins s-o facă ani de-a rândul: abia privite, lucrurile au și fost etichetate. Privirea Străină îl pricepe pe omul intact la fel de puțin pe cât pricepe acesta Privirea- trăgând concluzii greșite, adeseori brutale, și pe care nu și le mai corectează. Privirea Străină trece agresiv în apărare - o apărare perfect inutilă. Are nevoie în scurte reprize de frica deprinsă de-acasă și de iritarea permanentă, își

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
privitstările mele, cu care, de altfel, mă obișnuisem, cape o treaptă premergătoare demenței. Ca de exemplu: Faptul că uneori, uitându-mă la ceas, nu reușesc timp de câteva minute să realizez cât este ora, iar apoi îmi revin fără să pricep totuși cum de mi s-a putut bloca mintea ceva mai înainte. Sau că uneori ceasul deșteptător de pe masă face un zgomot ca de autobuz, așa încât, deși știu că e un deșteptător și nu un autobuz, mă tem totuși să

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
supraveghetori își începeau cariera într-un sat prăpădit, distingându-se prin amenințări, interogatorii, arestări. Satul avea 405 case și în jur de 1500 de locuitori. Toți umblau cu spaima în oase. Nimeni nu cuteza să vorbească despre asta. Chiar dacă nu pricepeam, fiind încă un copil, substanța fricii, sentimentul fricii mi se încuibase în creier. Toți din familia mea erau vătămați. Bunicii, considerați „exploatatori“, fuseseră desproprietăriți de ogorul lor și de prăvălia de coloniale. Peste noapte, unul dintre oamenii cei mai înstăriți

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
făcută prin casă. Bunica își îngăima rugăciunile pentru sine. Mama s-a pus pe robotit până la epuizarea fizică totală. Iar tata pe băut, până ce i se muiau picioarele și limba i se-mpleticea. Iar eu nu deslușeam noima lucrurilor, dar pricepeam afectiv totul din această surpare fără cuvinte, împerecheată cu tăcerea. Mă-nvârteam și mă suceam de colo-colo, singură cu mine însămi, vrând deseori să fug și să scap de ei și de mine. Mai și vorbeam cu glas tare cu

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
se-ntâmplă cu fiecare, îmi ziceam, totu-i ca nimeni să nu ghicească ce-i cu mine. Bună mai e și născocirea asta a lui Dumnezeu, așa-mi ziceam, că a alcătuit țeasta omului din oase groase și opace. Nu pricepusem că satul, care jurase să-și conserve grupul, țintea, cu întreaga sa viață formată din ritualuri vechi de trei sute de ani, să evite eurile în scopul conservării lui „noi și ai noștri“. Aveam sentimentul că greșisem eu însămi, că înregistram

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
pocni din degete, și nu realizezi ce s-a petrecut decât după. La scurt timp după, dar uneori abia peste ani, reconstruind fapte și evenimente în toiul cărora te găseai la vremea aceea fără să ai habar de nimic. Când pricepi imediat după că te-a „bătut fericirea“, simți în tine fulgerarea „fericirii stridente“. Este, și ea, contrariul lui „a fi fericit“, fiind vorba de o fericire nerușinată, sfidătoare, scăpată din chinga canoanelor exterioare ale vieții. Fericirea stridentă e buimacă, gonește

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
mi-erau perfect cunoscute, și totuși enunțul multor propoziții rămânea contradictoriu. Nu reușeam să apreciez corect situația, intenția cu care erau rostite. Întorceam pe toate fețele mojicii de genul „Asta-i nostim“, înțelegându-le ca pe niște propoziții conclusive. Nu pricepeam că se voiau un oftat de circumstanță, că nu exprimau ceva anume, ci doar un: „Așa vasăzică“ sau „Mda“. Eu însă le luam ca pe propoziții întregi, gândindu-mă că „nostim“ rămâne opusul lui „trist“. În fiecare cuvânt, îmi ziceam

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
cu moartea formulată de el vreodată. Căci barem admitea că dispuneam și eu de ceva, recunoștea măcar atât: că în ciuda fricii ce-mi dădea de furcă, rămăsesem încă îndeajuns de intactă spre a mai acorda atenție și înfățișării mele. Am priceput din primul foc această propoziție până în cele mai tainice unghere nedeclarate ale ei. Doar îi știam și eu pe câțiva dintre cei pe care astfel de interogatorii îi zdrobiseră, persoane care odinioară se îngrijiseră până la pedanterie și care acum nu

Regele se-nclină și ucide by Herta Muller (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871

de Mircea și de Lică, apelând la propriile ei resurse fizice și volitive, dar mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, mama trăia. A deschis ochii mari, ca după o ședință de hipnoză, vrând să înțeleagă tot ce se întâmplă acolo. A priceput. Iar din ochii ei albaștri, blânzi și buni lacrimi de fericire se prelungeau pe obrajii reci, căzând în stratul de omăt bătătorit. Copiii mei... Copiii mei... Eram fericiți, cu lacrimi în ochi, strigând în neștire: Mama! Mama! Am înconjurat-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
Leu mama noastră s-ar fi prăpădit. Ce ne făceam noi, șase copii, fără mamă și fără tată?? Greu de spus... În camera noastră, cei doi frați mai mici tremurau de frig. Focul se stinsese iar Țuki nu s-a priceput să-l aprindă din nou. La vederea mamei au început să plângă de frig și de foame. Dragii mei copii, dragii mei copii, imediat vă voi pregăti ceva la toți. A aprins focul și a încropit o gustare. Săraca mamă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
Hercule Poirot, și celălalt, englezul, Sherlock Holmes, ba chiar și Agatha Christie nefiind decât niște pârliți de amatori. Bă scârbelor, cu mandea nu se glumește. Vei spune și laptele pă care l-ai supt de la țâța mă-ti, bă! Ați priceput? Băgați-vă biiine în cap ce vă spun acum. Ascultă comanda la mine că te-am halit! Priceput? Ridicați piciorul drept sus. Așa! Mai sus! Așa! Buuun. Care dintre voi va lăsa primul piciorul pe dușumea, își va pierde capul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
Bă scârbelor, cu mandea nu se glumește. Vei spune și laptele pă care l-ai supt de la țâța mă-ti, bă! Ați priceput? Băgați-vă biiine în cap ce vă spun acum. Ascultă comanda la mine că te-am halit! Priceput? Ridicați piciorul drept sus. Așa! Mai sus! Așa! Buuun. Care dintre voi va lăsa primul piciorul pe dușumea, își va pierde capul. S-a înțeles? Dar fiindcă eu sunt un om bun și înțelegător, îl voi ierta dacă va recunoaște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
veniți foarte repede, foarte repede! În sfârșit, coana moașă, scăpând de sub vraja puternic aromitoare și letargică a fumului sfințit de tămâie de la muntele Athos, a aterizat lin cu picioarele pe un teren solid, înțelegând perfect mesajul codificat al emițătorului. A priceput. Aha! Vasăzică asta era: îi venise sorocul. Stai puțin, dragă, un pic, un pic. A ieșit peste câteva momente îmbrăcată într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682

într-o bună franceză (puțin mai proastă decât a mea). În mod normal, a adoptat o viziune românească, aproape naționalistă: a încercat să păcălească un elvețian autentic pe care îl mirosea plin cu bani. Elvețianul interpelat a dat din umeri pricepând șmecheria. Probabil că mai fusese în România. S-a îndepărtat, iar eu am rămas uimit: capacele erau înlocuite cu trei cutii de tablă așezate pe un preș infect. Băiatul avea putere de convingere, ritm, o demagogie care i-ar fi

Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297

celor care v-au luat interviuri: reverență exagerată, panegirice anticipate, exerciții de discursuri funerare avant la lettre și așa mai departe. Prin urmare, declar că am venit să stăm de vorbă, fără să vă împachetez în elogii uleioase. Nu mă pricep la îmbălsămări. Martori îmi sunt cafeaua, fisticul și paharul de Cinzano cu care m-ați așteptat. A.R. Vă mulțumesc că m-ați scutit de elogii convenționale, clișeizate. Îmi plac elogiile - cui nu-i plac? Și mă ung pe inimă

Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu (2011) [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]