12,321 matches
-
de lângă Iași, în frunte cu un soviet condus de Roschal, au devenit deosebit de puternice. S-a plănuit asasinarea generalului rus Scerbacev, detronarea regelui Ferdinand și introducerea regimului bolșevic în România. Și generalul rus, și generalul Berthelot insistau pentru dezarmarea complotiștilor. „Profitând de armistițiu, Marele Cartier adusese în jurul Iașilor, ca să fie, o divizie întreagă românească de pe front. Guvernul ezita, totuși, să ordone o măsură care ar fi putut să însemne începerea unui război între noi și ruși. Era, într-adevăr, o gravă
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
-și menține relațiile de bună vecinătate cu Uniunea Sovietică. Contrar acestor declarații, guvernul de la Moscova a apreciat că înlăturarea lui N. Titulescu „echivalează cu o schimbare a politicii externe”. Probabil că M. Litvinov mersese prea departe, iar guvernul sovietic a profitat de ocazie pentru a dezavua înțelegerea convenită. AMENINȚĂRI DIPLOMATICE, OCUPARE PRIN FORȚĂ ARMATĂ „Anexarea de către Uniunea Sovietică a Basarabiei, nordului Bucovinei și ținutului Herța, teritorii care nu-i aparțineau și asupra cărora nu avea nici un drept, a constituit primul act
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
datoria mea să-i declar că argumentele înșirate în notă sînt cu totul lipsite de temei. I-am expus apoi drepturile noastre istorice, etnice și politice care formează temelia reunirii Basarabiei cu Patria. I-am declarat că România nu a profitat de slăbiciunea militară a U.R.S.S. și că Unirea a fost un act al majorității populației basarabene, a cărei voință s-a exprimat în hotărîrea Sfatului Țării. Am combătut alegațiunea notei că populația basarabeană ar fi în majoritate ucraineană și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
tendințe expansioniste. Populațiile învecinate sunt supuse și exploatate; e) faza de decădere - după atingerea apogeului, multiple forțe interne și externe duc la descompunerea imperiului - populațiile din interior se răscoală din cauza accentuării exploatării, înflorirea economică face loc treptat crizei, popoarele învecinate, profitând de slăbiciunea în creștere a imperiului, tind să-l atace, agravând dificultățile interne; f) reînflorirea comunității, după o lungă perioadă „neagră”. Sistemul intrat în paragină începe să fie reconstituit, populația împuținată ca urmare a tulburărilor interne, a războaielor și a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
interne cresc, luptele în sânul clasei dominante datorate competiției pentru resurse limitate se ascut, populația devine din ce în ce mai exploatată și, de aceea, înclinată spre răscoală. Cauze externe: populațiile vecine dominate sau amenințate într-un fel sau altul, pe de o parte, profită de dificultățile interne pentru a se elibera și a lovi în inamicul lor actual sau potențial, iar pe de altă parte, sunt atrase de bogățiile acumulate în imperiu și care pot fi obținute prin forță armată. Pe scurt, aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al părinților lor (generația G1). În plus, generația G2 dispune de un patrimoniu important: peste 80% sunt proprietari. Este - subliniază sociologii francezi - „o generație cu un destin excepțional, comparat cu cel al părinților și al copiilor lor. Această generație a profitat din plin de perioada de creștere economică de după al doilea război mondial și de dezvoltarea protecției sociale” (Attias-Donfut, 2000, 649). În ceea ce privește generația tinerilor (G3), aceasta se găsește, după părerea lui Galland (1997), Într-o fază de tranziție, iar membrii ei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
exprimată de Lapierre (1997), care subliniază că „statul-providență este responsabil cu inversarea sensului solidarității familiale, prin introducerea instituției pensiilor, prin dezvoltarea sistemelor de educație și a prestațiilor familiale”. Extensia transferurilor publice a remodelat și a alimentat solidaritățile familiale de care profită astăzi generațiile descendente. La Începutul vieții sale, fiecare individ Începe prin a primii ajutoare de la părinții lui, pe care Îi „despăgubește” În timpul vieții sale active, atât direct, cât și indirect, prin plătirea contribuțiilor sociale și/sau fiscale ce le sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Introducerea protecției sociale a remodelat statutul diferitelor generații, a modificat funcționarea familiilor, precum și organizarea lor economică. Ea a contribuit la inversarea istorică a sensului dominant al circulației bunurilor: dacă În trecut beneficiarii avantajelor erau generațiile ascendente, astăzi de aceste avantaje profită generațiile descendente. Jocul Între transferurile publice și cele private Între generații implică o reducere moderată, dar reală a inegalităților sociale, atât Între generații, cât și În interiorul generațiilor de tineri și, respectiv, de vârstnici. Singură, doar generația intermediară - cea care contribuie
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
propulseze În locul celor Înlăturați. Sirota interpretează acest tip de conduită ca o revoltă a adolescenților În criză față de tatăl lor. Efectele traumatizante asupra grupului pot fi Însă importante și Îl pot devia de la drumul său; 7. descalificarea altora pentru a profita sau a se bucura. Sirota relatează un caz Întâmplat În timpul unui stagiu de perfecționare a formatorilor, când unul dintre coorganizatori declanșează un atac agresiv contra Întregului grup, a cadrului instituțional, a colegilor și a liantului colectiv, negând rezultatele Întregii munci
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pentru a denigra, deprecia, descalifica, a-i devaloriza pe ceilalți și a se valoriza pe sine. Modalitatea prin care o face e, de obicei, violentă, el Își organizează și pregătește cu atenție loviturile, de obicei la sfârșitul unei reuniuni sau profitând de o adunare convocată pentru un alt scop. Un PPS-ist (În limbajul lui Sirota : perversul psihosocial) nu e interesat de realitate sau de adevăr, pentru el importante sunt confruntarea, amenințarea, dislocarea. El invocă interese superioare, valori, inovații, faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
celui de-al doilea capitol și este prima regulă prezentată de profesorul Robert Cialdini În cartea sa. În virtutea acestui principiu, al reciprocității, ne simțim obligați și Îndatorați În fața unei persoane care decide să ne facă o favoare. Agenții de influențare profită de acest principiu uman și ne solicită să le Întoarcem favoarea oferită. Prin crearea unei astfel de situații manipulative, ei obțin ce și-au dorit inițial de la cel căzut În capcana principiului reciprocității. Sociologul Alvin W. Gouldner, citat de autor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Jean Remy, ca o tranzacție - aducând aminte de imaginea simmeliană a punții și a porții - Între sistemele de reguli și valori, pe de o parte, și actorii sociali care nu sunt lipsiți de capacitatea de a improviza și de a profita de una sau alta dintre oportunități. Acest dicționar face apel, În mod egal, la analiza etimologică și semantică, parcurgând articole consacrate din cultură, etică, de ideal tip sau de ideologia rituriloră Aspectele metodologice Își găsesc locul În construcția instrumentelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o exacerbează? Nu mă refer la abilitatea cu care avocații unei culturi integral religioase folosesc din plin, pentru a lupta și a-și difuza mesajul, tehnologiile obținute de știința secularizată. Nu mă refer nici la faptul că fundamentaliștii știu să profite, pentru a-și reface rețelele și influența, de drepturile democratice, înfiripate după fiecare relaxare a regimurilor autoritare din țările islamice și asigurate continuu de regimurile democratice occidentale : dreptul de asociere, de comunicare (ziare și canale TV ale mișcărilor respective), dreptul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
proiect de societate calificat religios, la mersul istoriei. E drept că societatea și-a pierdut totodată calitatea de oglindă a mișcărilor cerești. E drept că persoana este redusă în mod curent la individ. Dar omul în verticala lui completă poate profita totuși de această radicală dezvrăjire. Ea e întrucîtva purificatoare, de vreme ce ne arată cu o limpezime brutală că societatea, istoria, cosmosul pot fi doar simboluri, nu întrupări ale transcendentului, că singurul loc unde el se întrupează este inima profundă a persoanei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sau chestiuni socio- economice. VB-ul a impus și alte teme pe agenda publică, cele mai importante fiind imigrația și integrarea străinilor sau "legea și ordinea", ba mai mult, a reușit să dețină monopolul pe aceste problematici 4. Partidul a profitat din plin de rolul mass-mediei de formator de opinie, care a acordat o atenție considerabilă pozițiilor VB și care a contribuit la întârirea monopolului ideologic al partidului pe temele amintite (Walgrave și De Swert, 2004, 2007). Ca o reacție la
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a primit portofolii cu influență; pe lângă funcțiile de vicecancelar și de ministru de finanțe, era responsabil de protecția socială, inovare, apărare și justiție. ÖVP a ezitat să acorde FPÖ Ministerul de interne, responsabil cu imigrația, după ce acesta din urmă a profitat de și a incitat la sentimente xenofobe în cadrul multor campanii electorale. FPÖ a întâmpinat mari dificultăți în găsirea personalului competent. În decursul unui an, partidul a trebuit să înlocuiască jumătate din membrii săi de cabinet (Fallend, 2001: 243-5). Cu toate că ambele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
forța politică dominantă, o mare și durabilă distrugere și s-a plasat pe sine în centrul unui sistem politic "caracterizat printr-un mediu neliberal, prea puțin transparent și fără mecanisme substanțiale de control a democrației" (Heinisch 2010: 8).Haider a profitat de faptul că provincia nu avea un centru de putere independent; grupurile de interese, media și societatea civilă nu i-au pus probleme deosebite. Prin faptul că s-a implicat personal în elaborarea politicilor, a redus astfel autonomia serviciului civil
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
președinți în contextul unor regimuri democratice tot mai consolidate și al unor sisteme de partid care nu lăsau prea mult spațiu pentru manevre politice, virarea Venezuelei către stânga s-a produs sub conducerea unui populist venit din afara politicii, care a profitat de criza instituțiilor reprezentative pentru a mobiliza opoziția împotriva establishmentului politic. După cum afirmă cu claritate Panizza (2005: 9), populismul "este limbajul politicii atunci când ea nu poate funcționa ca de obicei: o modalitate de găsire a identității specifică perioadelor de dezorganizare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
programe (Hawkins, 2010a: ch. 7). Totuși, studiile de sondare a opiniei publice au arătat că organizațiile comunitare finanțate de stat au deschis căi de participare pentru cetățeni indiferent dacă îl sprijineau sau nu pe Chávez, chiar dacă, foarte probabil, partizanii săi profitau de oportunitățile participative. 39% din susținătorii lui Chávez, de exemplu, au declarat că au participat lunar la întâlnirile CC-urilor sau ale altor asociații comunitare - dar la fel au declarat și 28% din susținătorii altor partide și 21% dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
centrale și CNE se complăcea să nu impună restricții asupra folosirii resurselor statului, a funcțiilor publice și a publicității televizate în campaniile electorale (Corrale și Penfold, 2007 și 2010). Guvernul lui Chávez se afla cu siguranță în postura de a profita de contractele statului, de veniturile acestuia, de autoritatea sa de a emite licențe, de a reglementa și de a de sancțiuni legale (de exemplu, împotriva acuzațiilor de corupție) pentru a-și răsplăti astfel susținătorii și pentru a exclude sau pedepsi
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
două partide mari, Acțiunea Populară (AP) și Alianța Populară Revoluționară Americană (APRA), guvernaseră în timpul anilor 1980 și erau considerate responsabile în bună parte de criza economică și socială prin care trecea țara. Stânga Unită (IU), care e posibil să fi profitat de eșecul partidelor mari, a suferit o ruptură în 1989, în urma căreia nu și-a mai revenit. Partidul Popular Creștin conservator (PPC) era o organizație cu centrul la Lima, elitistă, cu prea puțină susținere în rândurile sărăcimii orașelor sau în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
partide conservatoare, AP și PPC, i-au distrus imaginea de "independent" și cea de "om din afara sistemului" în ochii multor votanți (Cameron, 1994: 123-4). În cele din urmă Fujimori, și nu Vargas Llosa, a fost cel care a reușit să profite cel mai mult de nemulțumirea publică față de elita politică. Campania prezidențială a lui Fujimori a fost populistă în mai multe moduri. În primul rând, a mobilizat grupuri și indivizi care se simțeau excluși din cadrul sistemului politic existent. Întrucât nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și cu majoritatea indigenă, decât o făceau cele ale europenizatului Vargas Llosa" (Roberts, 1995: 78). Pentru mulți peruvieni originile etnice ale lui Fujimori "însemnau, înainte de toate, că nu era alb, și deci, era unul de-al lor" (Guillermoprieto, 1995: 78). Profitând cu agilitate de statutul său, Fujimori a îmbrățișat porecla "Chinezul", în campania electorală făcând adesea referire la sine în acest mod (ibid. 82). Originile etnice ale candidaților lui Fujimori pentru funcțiile de vice-președinți, Máximo San Román (un mestizo cu pielea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
unor acorduri largi sau a găsirii consensului" (Murakami, 2007: 224). Indiferent care era viziunea sa asupra democrației, este limpede că o strategie populistă a funcționat în avantajul politic al lui Fujimori. El a câștigat funcția prezidențială cu un discurs antielită. Profitând de marea nemulțumire publică față de elita politică, el a acționat cu maximă eficiență și a obținut un mandat din partea poporului pentru a mătura această elită. După ce a ajuns președinte, Fujimori s-a confruntat cu un congres dominat de partidele politice
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
congres interimar până la organizarea alegerilor legislative în 1995. Cu toate că acești pași au fost pe placul comunității internaționale prin aceea că aparent au restaurat democrația, regimul care a apărut după 1992 nu a fost unul democratic. De partea lui, Fujimori a profitat de cele șapte luni de "vid instituțional" (Conaghan, 2005: 43) pentru a reconfigura puterea în stat în moduri în care să faciliteze o conducere autoritară. În absența controlului și echilibrului instituțional, guvernul a emis sute de decrete prin care "să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]