12,184 matches
-
întrucît nu-și putuse cultiva interesul pentru acest domeniu cît timp fusese plecat peste hotare 82. Literatura era pentru el inseparabilă de istorie, amîndouă fiind inseparabile de naționalism și avînd un efect interdeterminant reciproc. A găsit la București atmosfera de revoltă generală caracteristică scenei românești în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Iorga a reușit să intre în conflict cu revista "Convorbiri literare" în privința foneticii și a ortografiei limbii române, contrazicîndu-l chiar și pe B. P. Hasdeu 83. Legăturile lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și mai ales față de susținerea de către Președintele Wilson a principiului autodeterminării 93. Pentru frontul de vest, intrarea în război a Statelor Unite nu putea surveni într-un moment mai potrivit. Între timp, soldaților francezi le ajunsese cuțitul la os. Au apărut revolte și insubordonări. Iorga era bine informat, pentru că cenzura română îi trimitea fiecare exemplar al ziarelor Danemarcei și Olandei neutre. În primăvara aceasta, Iorga a scris un articol intitulat Cum se fac și se desfac imperiile. În care își exprima credința
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acel moment, emblema Legiunii, zăbrelele încrucișate ale unei închisori, reflecta o realitate. Doamna Liliana își amintește în aceeași însemnare din jurnalul ei (17 aprilie 1938) că Armand Călinescu îl informase pe Iorga despre descoperirea unor circulare legionare care chemau la revoltă etc. Așa cum își amintește ea, "toate acestea întreceau cu mult tot ce îi scrisese Codreanu tatei în scrisoarea aceea". Iorga s-a răzgîndit, iar Călinescu a obținut ceea ce voia de la el: nu și-a mai retras acuzațiile împotriva lui Codreanu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un editorial fulminant despre "zece ani de tiranie sub care tînăra generație naționalistă a fost ucisă mișelește și au fost delapidate miliarde sub pretextul reînarmării". Faptul că cenzura a permis tipărirea acestui articol făcea din el o chemare fățișă la revoltă. Deși starea de spirit era revoluționară, nimeni nu a apelat la Iorga. Tragedia consta în aceea că el era identificat cu regimul discreditat. Dilema României era dilema eternă a națiunii mici: "Hácha sau Mannerheim?" Întrebare rămasă fără răspuns pînă cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ignoranței și a lipsei de educație. Sînt relatate multe dintre asupririle insuportabile la care era supusă țărănimea. Mihalache respinge acuzațiile de anarhie. Dacă învățătorii, oamenii conștienți și cu educație, scot la iveală relele, sînt considerați drept instigatori care îndeamnă la revoltă. Dar istoria va stabili cine au fost adevărații instigatori". Vol. 67 (1907), Document 13 188 Răspunsul ministrului învățămîntului este datat din 26 martie 1907. BARSR, Corespondența lui Nicolae Iorga (1907), vol. 63, Document 42. Scrisoarea de avertisment a profesorului Cuza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
luni Înainte - aluneca În irelevanță. Partidul Comunist din Lituania tocmai se pronunțase pentru desprinderea imediată de Uniunea Sovietică și pentru independență. Iar În taxiul care mă ducea la gară am auzit la un post de radio austriac primele știri despre revolta din România Împotriva dictaturii nepotiste a lui Nicolae Ceaușescu. Un cutremur politic fărâma topografia Înghețată a Europei postbelice. O eră se sfârșea și o nouă Europă se năștea. Nu Încăpea Îndoială. Dar, odată cu apusul vechii ordini, multe dintre vechile premise
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ortodocșii, musulmanii, evreii și ceilalți trăiau Într-o vecinătate familiară. Această veche Europă nu trebuie idealizată. Ceea ce scriitorul polonez Tadeusz Borowski numea „talmeș-balmeșul incredibil, aproape comic, de popoare și naționalități care mocnea periculos În inima Europei” era răvășit periodic de revolte, masacre și pogromuri - dar el era real și a rămas În amintirea oamenilor. Între 1914 și 1945 Însă, acea Europă a fost făcută una cu pământul. Cea care a apărut timid În locul ei În a doua jumătate a secolului era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
permițându-le unor oameni precum mareșalul Tito, Charles de Gaulle sau Konrad Adenauer să le ofere compatrioților o imagine de sine plauzibilă și chiar onorabilă. În materie de tradiții inventate, până și Germania de Est revendica o origine nobilă: faimoasa „revoltă” comunistă de la Buchenwald din aprilie 1945, În mare parte fictivă. Aceste povești permiteau țărilor care Înduraseră pasiv războiul, ca Olanda, să uite nenumăratele compromisuri, iar celor unde activismul se dovedise a fi Îndreptat În direcție greșită, precum Croația, să Înece
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
problema Europei Centrale putea fi rezolvată pe timp de pace. De n-ar fi fost așa, Churchill și Roosevelt ar fi protestat mai vehement În august 1944, când 200.000 de polonezi au fost uciși de nemți În cursul unei revolte disperate la Varșovia, În timp ce Armata Roșie privea liniștită de pe celălalt mal al Vistulei. Poate că liderii vestici nu considerau, precum Stalin, că Armata de Interior poloneză era „o mână de aventurieri și criminali avizi de putere”, dar nu aveau de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regiunile „slave” din Macedonia greacă. Dar Grecia aparținea sferei vestice de interes, așa cum Churchill și mai apoi Truman subliniaseră foarte clar. Stalin nu avea nici un interes să declanșeze un conflict cu Vestul din cauza Greciei: o chestiune, după el, secundară. În revolta lor, comuniștii greci au mizat cu naivitate pe ajutorul sovietic, poate chiar pe intervenția armată, care erau În realitate excluse. Dimpotrivă, Stalin Îi privea ca pe niște aventurieri zănateci, luptând pentru o cauză pierdută și riscând să declanșeze o intervenție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu ușurință de Volkspolizei, dar nu fără consecințe. Aproape 300 au fost uciși când au intervenit tancurile Armatei Roșii; câteva mii au fost arestați, dintre care 1.400 condamnați la ani grei de Închisoare. Două sute de „agitatori” au fost Împușcați. Revolta din Berlin a fost pentru Bertolt Brecht ocazia unicului dezacord literar deschis cu regimul comunist pe care - nu fără o anumită ambivalență - Îl susținea: După revolta din șaptesprezece iunie secretarul Uniunii Scriitorilor a-mpărțit broșuri pe Aleea Stalin În care era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1.400 condamnați la ani grei de Închisoare. Două sute de „agitatori” au fost Împușcați. Revolta din Berlin a fost pentru Bertolt Brecht ocazia unicului dezacord literar deschis cu regimul comunist pe care - nu fără o anumită ambivalență - Îl susținea: După revolta din șaptesprezece iunie secretarul Uniunii Scriitorilor a-mpărțit broșuri pe Aleea Stalin În care era scris că poporul și-a pierdut, pentru mult timp, Încrederea În guvern. N-ar fi mai simplu atunci ca guvernul să dizolve poporul și să aleagă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai simplu atunci ca guvernul să dizolve poporul și să aleagă altul? Muncitorii disponibilizați și furioși de la extremitatea occidentală, industrializată, a Imperiului Sovietic nu făceau reclamă bună comunismului, dar nici nu reprezentau un pericol pentru puterea sovietică - nu Întâmplător ambele revolte, din Plzeò și Berlin, au avut loc după moartea lui Stalin. În timpul lui Stalin, amenințarea reală venea de la Însuși aparatul comunist. Aceasta era adevărata semnificație a schismei iugoslave, iar Stalin a revenit la vechile metode, actualizate și adaptate circumstanțelor, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale proceselor postbelice. Rajk, de exemplu, era un comunist „național”, În timp ce Rákosi și Gerõ - nomenclaturiștii maghiari care i-au organizat procesul - erau „moscoviți” (deși Gerõ luptase și el În Spania). Altceva nu prea Îi deosebea. În Cehoslovacia, cei care organizaseră revolta națională slovacă antinazistă (inclusiv Slánský) au căzut automat sub incidența suspiciunii sovietice: lui Stalin nu-i plăcea să Împartă cu alții meritul eliberării Cehoslovaciei. Kremlinul prefera „moscoviți” de Încredere, fără glorie și fără imaginație, pe care Îi cunoștea: oameni precum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
una, și alta. Dar În eșalonul imediat următor activau o mulțime de tineri și tinere al căror succes se datora În principal adeziunii lor idealiste la dominația sovietică. În Ungaria, Géza Losonczy, care avea să cadă victimă represiunii sovietice după revolta din 1956, avea douăzeci și ceva de ani când a complotat, ca sute de tineri, să aducă la putere Partidul Comunist Maghiar. Soțul Hedei Kovaly, Rudolf Margolius, unul dintre inculpații În procesul Slánský din decembrie 1952, avea 35 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar Rendez-vous de juillet, un film francez din 1949, insistă asupra lipsei de maniere a tinerei generații: la masă, capul de familie al unei gospodării burgheze tradiționale e șocat de comportamentul mezinului, care se Încăpățânează să prânzească fără cravată. Simplă revoltă adolescentină, nimic nou. Tineri sau bătrâni, oamenii din Europa postbelică erau În primul rând preocupați să-și procure minimul necesar. La Începutul anilor ’50, o familie italiană din patru trăia În sărăcie - și nici celelalte nu o duceau mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
captivă pentru exporturile portugheze, altfel necompetitive pe plan internațional. Astfel, Mozambicul cultiva bumbac pentru piața portugheză În loc să producă alimente pentru populația locală, o anomalie care a generat atât profituri considerabile, cât și crize periodice de foamete. În aceste circumstanțe, În ciuda revoltelor eșuate din colonii și a puciurilor de acasă, portughezii au amânat pe cât posibil decolonizarea 1. Statele europene se puteau descurca fără imperiile lor, dar puține Își imaginau coloniile supraviețuind singure, fără sprijinul unei guvernări străine. Chiar liberalii și socialiștii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Vestului, pe care o primiseră și o prețuiau”. Apelurile lor n-au fost auzite. Guvernul Franței eliberate n-a arătat mare interes pentru starea de spirit a arabilor, iar când, În mai 1945, această indiferență a dus la o revoltă În regiunea Kabilia, la est de Alger, insurgenții au fost zdrobiți fără ezitare. În următorul deceniu, atenția Parisului a fost Îndreptată În altă parte. Iar când acești ani de furie Înăbușită și așteptări frustrate au culminat cu izbucnirea, la 1
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zeci de ani. În septembrie 1959, la doar un an de la venirea la putere, președintele francez a propus „autodeterminarea” Algeriei. Înfuriați de ceea ce ei luau drept dovada unei trădări iminente, ofițerii și coloniștii din Algeria au Început să plănuiască o revoltă generală. S-au făcut comploturi, puciuri și se vorbea despre o revoluție. În ianuarie 1960, la Alger s-au ridicat baricade și „ultrapatrioții” au tras În jandarmii francezi. Însă revolta s-a risipit În fața intransigenței lui de Gaulle, iar ofițerii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ofițerii și coloniștii din Algeria au Început să plănuiască o revoltă generală. S-au făcut comploturi, puciuri și se vorbea despre o revoluție. În ianuarie 1960, la Alger s-au ridicat baricade și „ultrapatrioții” au tras În jandarmii francezi. Însă revolta s-a risipit În fața intransigenței lui de Gaulle, iar ofițerii superiori de o loialitate Îndoielnică (inclusiv Massu și superiorul său, generalul Maurice Challe) au fost transferați În afara Algeriei. Cu toate acestea, tulburările au continuat, culminând În aprilie 1961 cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că Londra nu avea nici resursele și nici dorința să impună statutul de colonie unei majorități care se opunea (lucru care nu era deloc evident la Începutul anilor ’50, când forțele britanice purtaseră un război murdar secret și brutal Împotriva revoltelor Mau-Mau din Kenya), coloniștii europeni au acceptat inevitabilul și au plecat În liniște. În 1968, guvernul laburist al lui Harold Wilson a tras concluzia finală și ineluctabilă a evenimentelor din noiembrie 1956 și a anunțat că forțele britanice vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decât să urmeze calea deschisă de Beria. Moartea lui Stalin, după ani și ani de opresiune și sărăcie, declanșase ample proteste și cereri de schimbare. În cursul anilor 1953 și 1954, În lagărele de muncă forțată din Siberia au izbucnit revolte - la Norilsk, Vorkuta și Kengir; pentru a le Înăbuși, Kremlinul a apelat la tancuri, avioane și la o considerabilă desfășurare de trupe. Dar, odată ce „ordinea” a fost restabilită, Hrușciov s-a Întors la strategia lui Beria. Între 1953 și 1956
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
odată ce „ordinea” a fost restabilită, Hrușciov s-a Întors la strategia lui Beria. Între 1953 și 1956, din Gulag au fost eliberați cinci milioane de prizonieri. În democrațiile populare, epoca de după moartea lui Stalin nu a fost marcată numai de revolta de la Berlin din 1953 (vezi capitolul VI): a existat rezistență chiar și În avanposturile imperiale obscure și terorizate ca Bulgaria, unde lucrătorii din industria tutunului s-au răsculat În mai-iunie 1953. Deși dominația Moscovei nu era nicăieri pusă În pericol
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cuprinsul țării se formau În mod spontan organizații studențești, consilii ale muncitorilor și „comitete naționale” revoluționare. Ciocnirile dintre poliție și demonstranți au provocat contraatacuri și linșaje. Ignorând sfatul câtorva membri, conducerea Partidului Comunist Maghiar a refuzat la Început să recunoască revolta drept o revoluție democratică, insistând ca aceasta să fie tratată ca o „contrarevoluție” și pierzând astfel ocazia de a o coopta. Abia pe 28 octombrie, la aproape o săptămână de la declanșarea evenimentelor, Nagy a propus, Într-o declarație radiodifuzată, Încetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anunța la radio că Ungaria era de acum Înainte o țară neutră și cerea Organizației Națiunilor Unite să Îi recunoască noul statut. Declarația a avut un larg ecou În țară; consiliile muncitorești din Budapesta, care erau În grevă de la Începutul revoltei, au răspuns cu un apel de reluare a lucrului. Nagy Îi atrăsese În sfârșit de partea sa pe majoritatea celor care Îi suspectaseră intențiile. În aceeași seară În care Nagy lansa apelul său istoric, János Kádár a fost transportat În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]