13,088 matches
-
conectează la co- receptorul CCR5 ) . Poziționarea acestor mutații nu a fost consecventă între diferite tulpini virale . Astfel , relevanța acestor mutații pentru sensibilitatea virală la maraviroc , nu este cunoscută . Rezistența încrucișată in vitro : Tulpinile virale HIV- 1 izolate în clinică și rezistente la inhibitori nucleozidici ai revers- transcriptazei ( INRT ) , inhibitori non- nucleozidici ai revers- transcriptazei ( INNRT ) , inhibitori de protează ( IP ) și enfuvirtid au fost sensibile la maraviroc în culturi celulare . Virusurile rezistente la maraviroc care au apărut in vitro au rămas sensibile
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
in vitro : Tulpinile virale HIV- 1 izolate în clinică și rezistente la inhibitori nucleozidici ai revers- transcriptazei ( INRT ) , inhibitori non- nucleozidici ai revers- transcriptazei ( INNRT ) , inhibitori de protează ( IP ) și enfuvirtid au fost sensibile la maraviroc în culturi celulare . Virusurile rezistente la maraviroc care au apărut in vitro au rămas sensibile la inhibitorul de fuziune enfuvirtid și la inhibitorul de protează saquinavir . In vivo : Pacienți cărora nu li s- a administrat anterior tratament În studiile pivot ( MOTIVATE 1 și MOTIVATE 2
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
CXCR4 . Totuși , perioada de urmărire pentru acești pacienți a fost mai scurtă ( în medie 16 zile ) . 35 terapeutic trebuie acceptat că virusurile care sunt parte a populației care utilizează CXCR4 , nedetectată inițial ( adică populația virală minoră ) prezintă aceleași caracteristici de rezistentă ca populația virală cu tropism pentru CCR5 . Eșecul tratamentului în cazul virusurilor cu tropism pentru CCR5 Rezistența fenotipică : la pacienți cu virus cu tropism pentru CCR5 în timpul eșecului tratamentului cu CELSENTRI , 22 din 58 de pacienți au avut virus cu
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
care prezintă numai virusul R5 , maraviroc poate fi considerat încă activ , dacă valoarea procentuală a inhibării maxime ( PIM ) este > 95 % ( test Phenosense Entry ) . Activitatea reziduală in vivo pentru virușii cu valori PIM < 95 % nu a fost încă determinată . Rezistenta genotipică : Datorită variabilității ridicate a secvenței V3 și a numărului scăzut de probe analizate , nu a fost determinată până în acest moment prezența mutațiilor cheie ( bucla V3 ) . Studii efectuate la pacienți infectati cu virus cu tropism pentru CCR5 și care au
Ro_170 () [Corola-website/Science/290930_a_292259]
-
ale aminotransferazelor datorate răspunsului la tratament și creșterile potențiale legate de acidoza lactică , medicii trebuie să se asigure că modificările valorilor ALT sunt asociate cu îmbunătățirea altor markeri de laborator ai hepatitei B cronice . Rezistența și precauții specifice la pacienții rezistenți la lamivudină : mutațiile HBV polimerazei care determină substituții ale rezistenței la lamivudină pot conduce la apariția unor substituții secundare , incluzându- le pe acelea asociate cu rezistența asociată entecavirului ( rETV ) . La un mic procent de pacienți rezistenți la lamivudină , substituțiile la
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
precauții specifice la pacienții rezistenți la lamivudină : mutațiile HBV polimerazei care determină substituții ale rezistenței la lamivudină pot conduce la apariția unor substituții secundare , incluzându- le pe acelea asociate cu rezistența asociată entecavirului ( rETV ) . La un mic procent de pacienți rezistenți la lamivudină , substituțiile la reziduurile rtT184 , rtS202 sau rtM250 , care determină rezistența asociată entecavirului ( rETV ) , erau prezente la momentul inițial . Pacienții cu VHB rezistenți la lamivudină sunt expuși la un risc mai mare de a dezvolta rezistență secundară la entecavir
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
incluzându- le pe acelea asociate cu rezistența asociată entecavirului ( rETV ) . La un mic procent de pacienți rezistenți la lamivudină , substituțiile la reziduurile rtT184 , rtS202 sau rtM250 , care determină rezistența asociată entecavirului ( rETV ) , erau prezente la momentul inițial . Pacienții cu VHB rezistenți la lamivudină sunt expuși la un risc mai mare de a dezvolta rezistență secundară la entecavir comparativ cu pacienții care nu prezintă rezistență la lamivudină . Probabilitatea cumulată de apariție a rezistenței genotipice la entecavir după 1 , 2 , 3 , 4 și
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
cumulată de apariție a rezistenței genotipice la entecavir după 1 , 2 , 3 , 4 și 5 ani de tratament în studiile de rezistență la lamivudină a fost de 6 % , 15 % , 36 % , 47 % respectiv 51 % . Răspunsul virologic trebuie monitorizat frecvent la populația rezistentă la lamivudină și trebuie efectuate teste adecvate de rezistență . La pacienții cu răspuns virologic suboptim după 24 de săptămâni de tratament cu entecavir , trebuie luată în considerare o modificare a tratamentului ( vezi pct . 4. 5 și 5. 1 ) . Pacienții cu
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
modest asupra sensiblității la entecavir și nu au fost observate în absența substituțiilor asociate rLVD în mai mult de 1000 de probe prelevate secvențial de la pacienți . Rezistența este mediată prin legarea redusă a inhibitorului de reverstranscriptaza VHB modificată , iar VHB rezistent demonstrează o capacitate redusă de replicare în culturile celulare . În toate studiile , îmbunătățirea histologică a fost definită ca o scădere ≥ 2- puncte în scorul necro - inflamator Knodell de la momentul inițial , fără agravarea scorului de fibroză Knodell . Răspunsurile pentru pacienții cu
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
d ≥ 1 log creștere a ADN VHB , măsurat prin metoda PCR , peste valorile cele mai mici , confirmată prin măsurători succesive sau la sfârșitul intervalului de timp stabilit . e Apariția rETV în orice an ; recădere virologică în anul respectiv . Printre pacienții rezistenți la lamivudină cu valoarea inițială ADN VHB < 107 log multiplicări/ ml , 64 % ( 9/ 14 ) au atins ADN VHB < 300 multiplicări/ ml în săptămâna 48 . Acești 14 pacienți au prezentat o rată mai mică a rezistenței genotipice la entecavir
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
multiplicări/ ml în săptămâna 48 . Acești 14 pacienți au prezentat o rată mai mică a rezistenței genotipice la entecavir ( probabilitatea cumulată 18, 8 % până la sfârșitul anului 5 de urmărire ) decât populația de studiu ( a se vedea tabelul ) . De asemenea , pacienții rezistenți la lamivudină care au atins ADN VHB < 104 log multiplicări/ ml prin metoda PCR în săptămâna 24 au prezentat o rată mai mică de rezistență decât cei la care nu s- a întâmplat acest lucru ( probabilitate cumulată la 5
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
ale aminotransferazelor datorate răspunsului la tratament și creșterile potențiale legate de acidoza lactică , medicii trebuie să se asigure că modificările valorilor ALT sunt asociate cu îmbunătățirea altor markeri de laborator ai hepatitei B cronice . Rezistența și precauții specifice la pacienții rezistenți la lamivudină : mutațiile HBV polimerazei care determină substituții ale rezistenței la lamivudină pot conduce la apariția unor substituții secundare , incluzându- le pe acelea asociate cu rezistența asociată entecavirului ( rETV ) . La un mic procent de pacienți rezistenți la lamivudină , substituțiile la
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
precauții specifice la pacienții rezistenți la lamivudină : mutațiile HBV polimerazei care determină substituții ale rezistenței la lamivudină pot conduce la apariția unor substituții secundare , incluzându- le pe acelea asociate cu rezistența asociată entecavirului ( rETV ) . La un mic procent de pacienți rezistenți la lamivudină , substituțiile la reziduurile rtT184 , rtS202 sau rtM250 , care determină rezistența asociată entecavirului ( rETV ) , erau prezente la momentul inițial . Pacienții cu VHB rezistenți la lamivudină sunt expuși la un risc mai mare de a dezvolta rezistență secundară la entecavir
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
incluzându- le pe acelea asociate cu rezistența asociată entecavirului ( rETV ) . La un mic procent de pacienți rezistenți la lamivudină , substituțiile la reziduurile rtT184 , rtS202 sau rtM250 , care determină rezistența asociată entecavirului ( rETV ) , erau prezente la momentul inițial . Pacienții cu VHB rezistenți la lamivudină sunt expuși la un risc mai mare de a dezvolta rezistență secundară la entecavir comparativ cu pacienții care nu prezintă rezistență la lamivudină . Probabilitatea cumulată de apariție a rezistenței genotipice la entecavir după 1 , 2 , 3 , 4 și
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
cumulată de apariție a rezistenței genotipice la entecavir după 1 , 2 , 3 , 4 și 5 ani de tratament în studiile de rezistență la lamivudină a fost de 6 % , 15 % , 36 % , 47 % respectiv 51 % . Răspunsul virologic trebuie monitorizat frecvent la populația rezistentă la lamivudină și trebuie efectuate teste adecvate de rezistență . La pacienții cu răspuns virologic suboptim după 24 de săptămâni de tratament cu entecavir , trebuie luată în considerare o modificare a tratamentului ( vezi pct . 4. 5 și 5. 1 ) . Pacienții cu
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
modest asupra sensiblității la entecavir și nu au fost observate în absența substituțiilor asociate rLVD în mai mult de 1000 de probe prelevate secvențial de la pacienți . Rezistența este mediată prin legarea redusă a inhibitorului de reverstranscriptaza VHB modificată , iar VHB rezistent demonstrează o capacitate redusă de replicare în culturile celulare . În toate studiile , îmbunătățirea histologică a fost definită ca o scădere ≥ 2- puncte în scorul necro - inflamator Knodell de la momentul inițial , fără agravarea scorului de fibroză Knodell . Răspunsurile pentru pacienții cu
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
d ≥ 1 log creștere a ADN VHB , măsurat prin metoda PCR , peste valorile cele mai mici , confirmată prin măsurători succesive sau la sfârșitul intervalului de timp stabilit . e Apariția rETV în orice an ; recădere virologică în anul respectiv . Printre pacienții rezistenți la lamivudină cu valoarea inițială ADN VHB < 107 log multiplicări/ ml , 64 % ( 9/ 14 ) au atins ADN VHB < 300 multiplicări/ ml în săptămâna 48 . Acești 14 pacienți au prezentat o rată mai mică a rezistenței genotipice la entecavir
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
multiplicări/ ml în săptămâna 48 . Acești 14 pacienți au prezentat o rată mai mică a rezistenței genotipice la entecavir ( probabilitatea cumulată 18, 8 % până la sfârșitul anului 5 de urmărire ) decât populația de studiu ( a se vedea tabelul ) . De asemenea , pacienții rezistenți la lamivudină care au atins ADN VHB < 104 log multiplicări/ ml prin metoda PCR în săptămâna 24 au prezentat o rată mai mică de rezistență decât cei la care nu s- a întâmplat acest lucru ( probabilitate cumulată la 5
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
ale aminotransferazelor datorate răspunsului la tratament și creșterile potențiale legate de acidoza lactică , medicii trebuie să se asigure că modificările valorilor ALT sunt asociate cu îmbunătățirea altor markeri de laborator ai hepatitei B cronice . Rezistența și precauții specifice la pacienții rezistenți la lamivudină : mutațiile HBV polimerazei care determină substituții ale rezistenței la lamivudină pot conduce la apariția unor substituții secundare , incluzându- le pe acelea asociate cu rezistența asociată entecavirului ( rETV ) . La un mic procent de pacienți rezistenți la lamivudină , substituțiile la
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
precauții specifice la pacienții rezistenți la lamivudină : mutațiile HBV polimerazei care determină substituții ale rezistenței la lamivudină pot conduce la apariția unor substituții secundare , incluzându- le pe acelea asociate cu rezistența asociată entecavirului ( rETV ) . La un mic procent de pacienți rezistenți la lamivudină , substituțiile la reziduurile rtT184 , rtS202 sau rtM250 , care determină rezistența asociată entecavirului ( rETV ) , erau prezente la momentul inițial . Pacienții cu VHB rezistenți la lamivudină sunt expuși la un risc mai mare de a dezvolta rezistență secundară la entecavir
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
incluzându- le pe acelea asociate cu rezistența asociată entecavirului ( rETV ) . La un mic procent de pacienți rezistenți la lamivudină , substituțiile la reziduurile rtT184 , rtS202 sau rtM250 , care determină rezistența asociată entecavirului ( rETV ) , erau prezente la momentul inițial . Pacienții cu VHB rezistenți la lamivudină sunt expuși la un risc mai mare de a dezvolta rezistență secundară la entecavir comparativ cu pacienții care nu prezintă rezistență la lamivudină . Probabilitatea cumulată de apariție a rezistenței genotipice la entecavir după 1 , 2 , 3 , 4 și
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
cumulată de apariție a rezistenței genotipice la entecavir după 1 , 2 , 3 , 4 și 5 ani de tratament în studiile de rezistență la lamivudină a fost de 6 % , 15 % , 36 % ; 47 % respectiv 51 % . Răspunsul virologic trebuie monitorizat frecvent la populația rezistentă la lamivudină și trebuie efectuate teste adecvate de rezistență . La pacienții cu răspuns virologic suboptim după 24 de săptămâni de tratament cu entecavir , trebuie luată în considerare o modificare a tratamentului ( vezi pct . 4. 5 și 5. 1 ) . 36 sau
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
modest asupra sensiblității la entecavir și nu au fost observate în absența substituțiilor asociate rLVD în mai mult de 1000 de probe prelevate secvențial de la pacienți . Rezistența este mediată prin legarea redusă a inhibitorului de reverstranscriptaza VHB modificată , iar VHB rezistent demonstrează o capacitate redusă de replicare în culturile celulare . În toate studiile , îmbunătățirea histologică a fost definită ca o scădere ≥ 2- puncte în scorul necro - inflamator Knodell de la momentul inițial , fără agravarea scorului de fibroză Knodell . Răspunsurile pentru pacienții cu
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
d ≥ 1 log creștere a ADN VHB , măsurat prin metoda PCR , peste valorile cele mai mici , confirmată prin măsurători succesive sau la sfârșitul intervalului de timp stabilit . e Apariția rETV în orice an ; recădere virologică în anul respectiv . Printre pacienții rezistenți la lamivudină cu valoarea inițială ADN VHB < 107 log multiplicări/ ml , 64 % ( 9/ 14 ) au atins ADN VHB < 300 multiplicări/ ml în săptămâna 48 . Acești 14 pacienți au prezentat o rată mai mică a rezistenței genotipice la entecavir
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]
-
multiplicări/ ml în săptămâna 48 . Acești 14 pacienți au prezentat o rată mai mică a rezistenței genotipice la entecavir ( probabilitatea cumulată 18, 8 % până la sfârșitul anului 5 de urmărire ) decât populația de studiu ( a se vedea tabelul ) . De asemenea , pacienții rezistenți la lamivudină care au atins ADN VHB < 104 log multiplicări/ ml prin metoda PCR în săptămâna 24 au prezentat o rată mai mică de rezistență decât cei la care nu s- a întâmplat acest lucru ( probabilitate cumulată la 5
Ro_129 () [Corola-website/Science/290889_a_292218]