19,447 matches
-
să configureze unul dintre cele mai substanțiale și mai incomode imaginare poetice de astăzi. Aluviale, magmatice, palimpsestice, poemele sale deconcertează în special prin lipsa de transparență a discursului, decriptarea acestuia cerând cu mult mai mult decât paciența interpretativă și ascuțirea simțului critic obișnuite. Aceasta, deși poetul însuși (dublat de un talentat critic al actualității noastre poetice, care și-a exercitat dreptul de opinie inteligent diferențiată într-o rubrică ținută timp de câțiva ani în "Convorbiri literare") pare a se revendica de la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Constanța Buzea), Dan Laurențiu cultivă o poezie retro, lipsită de candoare și de ideal (sau, și mai bine, marcată de idealuri dintre cele mai întunecate), sumbru vizionară și sacerdotală. Recuzita și gesticulația largă, de o pedanterie căutată, denotă un acut simț al grandiosului și un impuls imaginativ cu sens exclusiv ascensional, manifestat chiar și acolo unde teritoriul de meditație poetică pare a fi unul de semn opus (ca dovadă, aproape în fiecare text din volumul de debut există structuri axate pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetica generației recunoscute în special prin contribuția unor Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru și Dimitrie Stelaru. A se vedea, bunăoară, refuzul convenției, tendința demitizantă și desolemnizantă, teribilismul juvenil, uneori estompat de un vag fior elegiac, reveria livrescă pliată pe un acut simț al derizoriului. Dintre congeneri, Ana Selejan îl aseamănă mai ales cu poetul Constant Tonegaru ("amândoi fac parte din aceeași familie de spirit modern și își propun, alături de alți tineri poeți: Mihail Crama, C.T. Lituon, Radu Teculescu, să abordeze aproximativ același
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Zăpezi aprinse de dogoarea frunții/ Se șterg pe ochi cu palimpseste stranii" etc. pentru a contura un tablou întunecat, în care speciile și regnurile fuzionează, la modul negativ însă, rezultatul fiind un amalgam generic obținut printr-o silnicie (sic!) a simțurilor dereglate, puse la bătaie pentru a înregistra tocmai siluirea, desacralizarea forțată a universului: "ardezia clipei închipuie triunghiuri/ cu pupila albastră/ les remparts du château/ dealurile siluiesc terase/ și stânci/ și cruci de ninsori/ vorbitorii ucenicesc la școala măreției/ îngerul încătușat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să cultive cu predilecție gravitatea drapată în haine ironice și fanteziste". Adesea, discursul poematic dă senzația că se construiește tocmai după modelul Cuvintelor încrucișate ironic, într-un rebus nu foarte greu descifrabil al unui real ce violentează nu numai bunul simț poetic: "O mână taie pe alta/ și amândouă obrazul/ diamantul sfâșie întunericul/ scâncetul copilului torturat de vise/ se aude cocoșul anunțând zorile/ sau poate este o locomotivă/ ieșind din depou/ (locomotiva ar putea/ la fel de bine/ să iasă chiar din Copou
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
stele, pelicanii apți a vedea înăuntrul lazaretului, cei Trei frați pătați, plecați ca să moară "Pe luna cea nouă/ (...)/ Vremea cositului, roua bocitului", sălciile de care este legat trupul unui mort, arțarii putrezi ș.a.). Li se adaugă personaje stranii, dotate cu simțuri noi ori cu simțurile cunoscute amplificate peste măsură: Magul, Moșneagul Silențio, Aspazio, bătrânul porcar Garibaldi, dar mai ales alchimistul Abstractor. Ritualurile complicate, de aparență barocă, dar de o esență gratuită inerentă, ale acestuia din urmă constituie nucleul poetic din Tripticul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vedea înăuntrul lazaretului, cei Trei frați pătați, plecați ca să moară "Pe luna cea nouă/ (...)/ Vremea cositului, roua bocitului", sălciile de care este legat trupul unui mort, arțarii putrezi ș.a.). Li se adaugă personaje stranii, dotate cu simțuri noi ori cu simțurile cunoscute amplificate peste măsură: Magul, Moșneagul Silențio, Aspazio, bătrânul porcar Garibaldi, dar mai ales alchimistul Abstractor. Ritualurile complicate, de aparență barocă, dar de o esență gratuită inerentă, ale acestuia din urmă constituie nucleul poetic din Tripticul termenilor sau încercare asupra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dar nici de problematica alterității scripturale, convertită în dat inexpugnabil al ființei artistice, după cum au mărturisit-o figuri de prim rang ale modernității estetice, de la Rimbaud sau Baudelaire la Ungaretti ori Pessoa. Eul poetic care se cere descoperit printr-un simț poetic practic nou, numit încă din titlul unui poem Galactica vedere, inclus în prima Astralie (Editura Junimea, Iași 1976), își mărturisește sub forma unei suite de interogative dramatice desfacerea într-o entitate corporală și într-una supracorporală, accesibilă în spațiul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pariziene este sursa de confuzie și complexitate. Această trăsătură a mentalității franceze reflectă originile sale etnice destul de variate. Națiunea franceză este renumită prin contradicțiile și inconsecventa să, produs al unui temperament caracterizat prin combinația de sânge rece și cap fierbinte, simțul practic, dar sedus de artă, utopie, vis127. Alte calități ale francezului moștenite de Pariziana sunt realismul și ingeniozitatea, individualismul și indisciplina, senzualitatea și vanitatea, sociabilitatea, simțul echilibrului și al măsurii, caracterul jovial și optimist. Dar pe fundalul unui caracter care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să, produs al unui temperament caracterizat prin combinația de sânge rece și cap fierbinte, simțul practic, dar sedus de artă, utopie, vis127. Alte calități ale francezului moștenite de Pariziana sunt realismul și ingeniozitatea, individualismul și indisciplina, senzualitatea și vanitatea, sociabilitatea, simțul echilibrului și al măsurii, caracterul jovial și optimist. Dar pe fundalul unui caracter care poate fi numit stabil al francezului, parizianul se caracterizează că tip instabil, curios și ironic, cu reputație de persoana ușuratica și capricioasa. Spiritul de revoltă al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
l'âme leș appétits de la chair communs aux duchesses et aux filles d'auberge" [Zola, L'Argent, p.160-161]. Găsind originea viciului în violul din tinerețe, Zola amplifica imaginea prin cercetarea mediului actual al eroinei și ajunge la concluzia că simțurile, seriozitatea și excentricitățile lui Renée sunt încurajate de epocă Imperiului al Doilea veritabilă sursă a curiozității, poftelor și viciilor sale: "Elle était plus encore une curiosité qu'un appétit. Jetée dans le monde du Second Empire, abandonnée à șes imaginations
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Schiller, Wagner, Nietzsche, Hesse. Secolul XX face din ludic un principiu general al culturii. Pe la sfârșitul anilor '30 apar lucrări fundamentale în domeniu: cea a lui J.Huizinga, pentru care orice cultură are un aspect ludic, deoarece este impulsionata de simțul libertății, și cea a lui M.Bahtin, pentru care acest aspect ține mai mult de cultura populară. În jumătatea a doua a secolului XX, aspectul ludic nimerește tot mai mult în vizorul teoreticienilor culturii, cum ar fi O.Blonow, E.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un spectacol și se lansează în spectacol. Ea este locul confruntării imaginii expresive și a impresiei spectatorului. În grija față de perfecțiune, Pariziana regizează și rolurile secundare de decorator, costumier, machior, luminist, mașinist. Aceste roluri sunt asumate cu simt artistic. Datorită simțului estetic pe care îl are, ea modelează scene originale. Că regizor, apelează la "teatralizarea" evenimentelor. Pariziana este o virtuoasa a scenelor cu tentă senzațională, purtând însemnele spectaculozității. Ea seamănă cu personajele din teatrul de avangardă al lui Antonin Artaud, care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se integrează în viață Parizienei că o experiență organică, care deschide perspective noi și nu comportă remușcări. Psihologia Parizienei se aseamănă cu cea a soțului, care nu are complexul infidelității, ci are impresia de a satisface un simplu capriciu al simțurilor și al imaginației, din care inima este absența. Amantă de profesie, Pariziana caută prin eros dobândirea unei dimensiuni sociale absențe 232. Cu toate că nu are, în cazul Parizienei, o experiență mutilanta și limitativa (cum este, de obicei, experiența altor femei), ea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a cedat patimilor cu Madelaine Forestier, soția lui Georges Duroy. Adulterul consumându-se pe un teritoriu străin, este totuși suficient pentru a-i intenta divorț soției. Este de remarcat comportamentul lui Madeleine, care își păstrează în aceste circumstanțe sângele rece, simțul umorului și mai dă și o reprezentație 235. Greșelile femeii pariziene au avantajul de a fi sclipitoare. Chiar și pudica Hélène Grandjean, recent instalată la Paris, regizează suprinderea unui scenariu de flagrant delict pentru a o descoperi pe rivala să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ambiguității narative la fiecare din autorii analizați, după cum, în altă ordine de idei, fiecare din personajele autorilor examinați există în interiorul unui orizont etic specific, pus în evidență sub diferite unghiuri. Dintre toate orașele occidentale, Parisul are reputația unui imperiu al simțurilor. Femeia pariziana se considera de o senzualitate ieșită din comun și incomparabila la capitolul ars amandi. De aceea devalorizarea dragostei este un simptom frapant al transformării societății pariziene moderne. Rațiunea de a fi a femeii pariziene în literatura jumătății a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unui mod de a vedea, a gândi și a trăi specific teatral. Spectacolul pe care îl oferă schimba stereotipurile cotidianului imobil. Reprezentarea Parizienei se bazează pe un ansamblu de roluri pe care ea le cumulează. Prin imaginație, dar și prin simțul cotidianului, femeia pariziana din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea "inventează" propriul destin, devenind autor, regizor, scenograf și actrița pe scena politică, privată și intimă. Pariziana ilustrează împlinirea principiului teatralității într-o singură persoană femeia-spectacol. Faptul că personajul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
glas, căci mai mult nu îmi era dat de soarta, / un ultim glas să-mi lumineze gândul (...) Într-un târziu, cănd vocea suspinată / îmi coborî în suflet (...). (vv. 43-48, 52-53); în Canturile pisane, în Silviei, auzul, iar nu văzul, reprezintă simțul principal al percepției: din vechile pridvoare / spre glasul tău îmi aținteam auzul (Silviei vv. 18-19).389 Sentimentul este unilateral, la fel și încercarea de a comunica. Apariția feminină se conturează vag între absența și prezența. Distanță este dată de lipsă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
textul reputatului economist german explică suficient de bine preocuparea lui Tiberiu Brăilean pentru studiul complexității social-economice și pasiunea de a îndrepta abordarea tehnicistă printr-o viziune mai amplă pe măsura completitudinii persoanei umane și o atitudine intelectuală bazată pe bunul simț. Lucrarea Sisteme economice se înscrie în același registru intelectual și științific. Ea nu propune o abordare exhaustivă a modului în care diferitele societăți, în istorie și în actualitate, soluționează problemele economice, ci sintetizează cîteva caracteristici importante ale conceptului de sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
se întorc către Unu. Toate dualitățile și opozițiile nu sunt disjuncte, ci polare. Aceste adevăruri pot suna straniu față de modul convențional de a gîndi, care e cu totul dualist și ai cărui sclavi am devenit cu toții în acest univers de simțuri și silogisme. Noul mod de a gîndi nu se bazează pe "logică", nici pe ordonarea dualistă a ideilor, așa cum ne-am deprins aproape tradițional să ni se picure în minte, umplîndu-ne de un soi de angoasă spirituală greu de înlăturat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
el a reușit să făptuiască ceea ce ani la rînd nu a reușit Helmuth Kohl. El a reușit un dozaj savant între repartiție și capitalizare. Este de prevăzut că aceste schimbări nu vor duce la pierderea virtuților tradiționale ale germanilor: consensualism, simț al comunității și cult al muncii. Ele vor relansa economia, ameliorînd ocuparea și vor antrena influențe pozitive în întreaga Europă. Este de întrevăzut și o creștere a exporturilor, a legăturilor economice în general, cu alte spații, exemplul Iranului, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
faptul interesant că ascensiunea marelui tigru are multe în comun cu cea a Statelor Unite de acum un secol. Cu o abundență fără precedent a resurselor, cu aspirații înalte, cu mijloace financiare și tehnologice importante, cu un deosebit pragmatism, răbdare și simț al afacerilor, impactul Chinei asupra țărilor lumii va fi imens în acest secol. Dislocările produse de ascensiunea acestei țări nu sunt consideră autorul ciclice și temporare, ci reprezintă "restructurări fundamentale ale sistemului global de afaceri și o repoziționare a componentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
bolții intratextuale eminesciene, să nu ne acuze și pe noi, peste 40 de ani, de impresionism critic vreun lector înclinat spre taxinomii)...măcar dacă s-ar fi oprit la țesătură (imaginea etimologică a textului), cititorul ar fi fost ajutat de simțul tactil, pe când așa, infinitul îl inhibă. Lexia lui Barthes pare să fie o parte dintr-un întreg curgător și adânc, o secvență dintr-un tot infinit. Sunt neliniștitor de nedefinite: și întregul, și partea. Marc Eigeldinger (1987, 15) sistematizează cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vreodată Au fost, va fi numai pentru că e. Nu știi că atingând pe-un singur om I-atingi pe toți? Mulțimea e părere. Spune la mii de inși aceeași vorbă Și-n mii ea atunci va trezi Icoană-aceeași și același simț. Un semn că toți e-n unul, unu-n toți. (Patria vieții e numai prezentul Eminescu: 2011, I, 687) Eminescu și Leibniz Legătura intertextuală dintre Eminescu și Leibniz se relevă atunci când este abordat sistemul de coordonate spațio-temporal, conotat într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
bătrânețe, tot așa trece [după moarte] și în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta. [...] 30. Cel întrupat în toate trupurile este pururi de nevătămat o Bhărata; de aceea nu trebuie să plângi vreo ființă. [...] 61. Stăpânind toate simțurile, stai concentrat, avându-mă pe mine drept ultim scop; cel care-și are simțurile în stăpânire, acela are înțelepciune neclintită. 62. În omul ce-și îndreaptă mereu gândul spre obiectele simțurilor, se naște legătura cu ele; din legătură se naște
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]