14,383 matches
-
Baza originară a dorințelor conduce și trebuie să conducă lumea”1. Toate activitățile noastre sunt animate de „insatisfacție” (satisfyingless) și „iritare” (annoyers); din „insatisfacție” și „iritare” derivă toate dorințele și aversiunile noastre; tot ele sunt fundamentul care ghidează prioritar învățarea. Tindem spre o „stare satisfăcătoare a lucrurilor” (satisfying state of affairs). Prin „stare satisfăcătoare”, Thorndike definește acea stare în care animalele (inclusiv omul) nu fac nimic pentru a o evita și încearcă să o conserve. Prin „stare de iritare” (annoying state
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
satisfăcătoare”, Thorndike definește acea stare în care animalele (inclusiv omul) nu fac nimic pentru a o evita și încearcă să o conserve. Prin „stare de iritare” (annoying state of affairs), Thorndike înțelege acea stare pe care animalele o evită și tind să o schimbe. El dă ca exemple satisfacții originare (sau instinctive): a fi împreună cu alte ființe umane, și nu singur; a fi împreună cu alte ființe umane familiare, și nu străine; a te mișca atunci când te simți viguros și odihnit; a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în termeni „pur psihologici” care estompează caracterul natural al legii. Thorndike pare să nu fi realizat pe deplin valoarea științifică a descoperirii sale decât după anul 1930. În 1913 s-a preocupat doar de circumstanțele în care cel care învață tinde să fie satisfăcut sau nesatisfăcut: 1. Dacă o unitate de traiect (nervos) este pregătită să conducă (un impuls), atunci transmisia are loc în mod satisfăcător, acțiunea nefiind alterată de nimic. 2. Pentru unitatea de traiect, pregătită să conducă impulsul, netransmiterea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
duceau la nici un rezultat bun. Indiferent de numărul de reluări, progresul a rămas nesemnificativ. Așadar, repetiția nu este o „mamă fidelă” a învățării, „fidelitatea” trebuia „întărită” prin recompense; repetarea devine plictisitoare și se transformă în stimul iritant pe care subiectul tinde să îl evite în conformitate cu legile satisfacției și ale reușitei. Trowbridge și Carson au arătat că eficiența învățării creștea însă foarte semnificativ dacă, după fiecare repetiție, subiecților li se atrăgea atenția că desenează o linie prea lungă sau prea scurtă față de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în care găinile puteau mânca în stare de libertate. Alegerea greșită ducea la o pierdere a libertății de circa 30 de minute. Statisticile nu consemnau tendința de revenire și tendința de ocolire a drumului precedent. Ea a dovedit că găinile tind să prefere revenirea, în mod clar, revenirea (care aducea recompensa) era net superioară ocolirii (care aducea insuccesul). Thorndike a conchis: „Rezultatele tuturor încercărilor, indiferent ce metode sunt folosite, conduc la aceeași interpretare. Recompensa unei conexiuni asigură acesteia o întărire substanțială
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în exprimarea originală, este următoarea: „A combination of stimuli which has accompanied a movement will on its recurrence tend to be followed by that movement” (Guthrie, 1952, p. 23) („O combinație de stimuli care însoțește o mișcare, la apariția sa, tinde să fie urmată de acea mișcare”). Uneori, Guthrie a considerat această lege doar un „principiu de condiționare” (the conditioning principle), recunoscând, tacit, că respectiva lege ar putea fi numai un postulat. Formularea ca atare presupune clar depășirea teoriei pavloviene a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
este completă într-o singură experiență 1. Este corolarul tuturor investigațiilor sale. O concluzie care derivă direct din legea achiziției. În 1959, el a completat enunțul legii achiziției astfel: „O combinație de stimuli care însoțește o mișcare la apariția sa tinde să fie exprimată de acea mișcare. Ceea ce s-a sesizat (what is noticed) devine semnalul a ceea ce este făcut (what is being done)”. Învățarea apare astfel ca o alterare comportamentală (alteration in behavior) ce rezultă din experiență. Guthrie (1942, p.
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
posibilitatea de acțiune. Mișcările și răspunsurile emoționale trebuie considerate ca fiind obiectul prioritar de studiu al teoriei învățării. În centrul acesteia trebuie să stea principiul asociației. Acesta poate fi enunțat astfel: „modelele (patterns) de stimuli care acționează în timpul unui răspuns tind ca, la reapariția lor, să genereze sau să ocazioneze acel răspuns”2. Guthrie admite că acest răspuns conține unele ambiguități, dar considera că el trebuie să constituie baza oricărui control efectiv al învățării 3. El vedea în principiul asociației o
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a) Stimularea intensă și prelungită perturbă organismul și generează emotivitate și activitate mai intensă. b) Animalul răspunde la acești stimuli sau la alții pe care îi întâlnește cu orice reacții ce au fost învățate anterior. c) Fiecare serie de mișcări tinde să fie fixată ca habitudine și să fie repetată o dată ce a fost declanșată. d) Excitarea emotivă conduce spre creșterea activității și generează o nouă ordine a stimulilor; reacțiile tind să devină din ce în ce mai variate. e) Fiecare reacție care apare este asociată
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
reacții ce au fost învățate anterior. c) Fiecare serie de mișcări tinde să fie fixată ca habitudine și să fie repetată o dată ce a fost declanșată. d) Excitarea emotivă conduce spre creșterea activității și generează o nouă ordine a stimulilor; reacțiile tind să devină din ce în ce mai variate. e) Fiecare reacție care apare este asociată cu efortul, dar își pierde asocierea cu următoarea reacție. f) Eventual o reacție (una totală) elimină efortul; de aceea, în schimb, efortul devine o replică asociativă (ibidem). Guthrie a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
fi înlăturată. Dacă nu există o cădere a inducției (ca în cazul senzorial), întărirea pe mai departe a lui Rabc va continua să producă evenimente ocazionale de Rabd. Când o anumită extensie a formei este permisă de întărire, un răspuns tinde să se îngusteze spontan și să persiste doar pe lângă un set de proprietăți circumscrise îndeaproape. Principalele două mecanisme responsabile de această minimalizare sunt următoarele: 1. Frecvența. Din moment ce puterea directă este mai mare decât cea indirectă, cea mai frecventă formă apărută
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
indirectă, cea mai frecventă formă apărută în mod automat se întărește în mod preferențial pe sine. Prima formă întărită are un avantaj inițial și poate persista ca o „fixație”. 2. Întărirea negativă concurentă. Executarea răspunsului poate provoca o stimulare negativă, tinzând la reducerea efectului net de întărire. „Dificultatea” și „stângăcia” (awkwardness) pot fi exprimate în termeni de stimulare negativă produsă de un răspuns. Dacă diverși membri ai unui grup inductiv de răspunsuri diferă în „stângăcie” sau „dificultate”, va exista un efect
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
împiedicată, fie imposibilă - poate foarte bine să mărească retenția de răspunsuri potrivite dobândite. Codificarea simbolică a stimulilor modelatori este și mai eficientă decât repetiția în facilitarea retenției pe termen lung a comportamentului adecvat. În timpul expunerii la secvențe de stimuli, observatorii tind să codifice, să clasifice și să reorganizeze elementele în scheme mai familiare și mai ușor de reținut. Învățarea observațională implică două sisteme reprezentaționale - unul imaginar și unul verbal. După ce stimulii modelatori au fost codați în imagini sau cuvinte pentru reprezentarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
al fetei față de situația dată este să caute sub cartea de sus de pe raftul cel mai înalt, ceea ce nu o face să obțină bomboana, ea nu este recompensată. Deoarece recompensa este esențială pentru a o face să continue, răspunsul incorect tinde să se estompeze și să nu mai apară. Prin urmare, pot apărea alte răspunsuri. Fata încearcă succesiv un număr diferit de răspunsuri, punând întrebări, îndepărtându-se, așezându-se, alegând alte cărți. Aceasta este ceea ce numim adeseori „comportament incident”. În cele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
spunând că recompensa a întărit legătura dintre indicii și a răsplătit răspunsul. Fără un anumit tip de răsplată, fata nu ar fi învățat să aleagă în mod regulat cartea corectă. Efectul de răsplată al bomboanei depinde de prezența impulsului și tinde să producă o reducere a forței acestui impuls. După ce mănâncă o cantitate mare de bomboane, fata va fi sătulă și va înceta să mai caute. Relația dintre factorii fundamentali poate fi rezumată astfel: impulsul constrânge răspunsurile, care sunt, de obicei
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de asemenea diferențiate prin indicii de alți stimuli, insuficient de puternici să acționeze ca impulsuri, dar care se disting într-o manieră specifică de impuls. Dacă primul răspuns nu este recompensat prin ceva care să reducă din impuls, acest răspuns tinde să fie anihilat și vor apărea altele. Anihilarea unor răspunsuri succesive nerăsplătite produce așa-numitul „comportament incident”. Dacă unul dintre răspunsuri este urmat de recompensă, legătura dintre indicii și răspuns este întărită, așa că următoarea dată când același impuls și alte
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
acel răspuns se micșorează. Acest fenomen poartă la Miller și Dollard numele de anihilare experimentală sau, mai simplu, anihilare. 5.3.2. Recuperarea spontană (spontaneous recovery)tc "5.3.2. Recuperarea spontană (spontaneous recovery)" Efectele anihilării - susțin Miller și Dollard - tind să dispară o dată cu trecerea timpului. După o serie de expediții nereușite, un pescar abandonează ideea de a mai ajunge pe viitor la un anumit curs de apă. Pe măsură ce timpul trece, tendința de a relua acele călătorii revine treptat după anihilare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
nu este răsplătit, tendința de a da acel răspuns slăbește. Prin răsplătirea răspunsului la un model de indicii și prin nerăsplătirea sau pedepsirea răspunsului la un model, într-o oarecare măsură diferit de indicii, apare, treptat, o discriminare. Procesul discriminării tinde să corecteze generalizările rău adaptate. Aceasta mărește specificitatea legăturii indiciu-răspuns. Miller și Dollard au dat un exemplu sugestiv. Fiind recompensată pentru că a poposit la cabane turistice din vestul SUA și nerecompensată pentru că ar fi poposit la cabane turistice din est
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
3.6. Răspunsul anticipativ (anticipatory response)tc "5.3.6. RĂspunsul anticipativ (anticipatory response)" Miller și Dollard au propus un principiu adițional ce putea fi dedus din principiul descreșterii recompensei și din cel al generalizării: răspunsurile aflate foarte aproape de răsplată tind, de câte ori este posibil în mod fizic, să apară înainte de timpul lor de origine în seria răspunsului, adică să devină anticipative. Când fetița căuta bomboana, răspunsul de a selecta cartea corectă s-a mutat înainte și a îndepărtat răspunsul, anterior prin
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de nenumărate situații dureroase și de neliniște prin oprire și retragere, stimulul anxietății poate deveni un indiciu pentru stoparea și reversul oricărui răspuns în desfășurare. După ce acest lucru a fost învățat, se așteaptă ca orice indicii ce stârnesc anxietatea să tindă spre stopare și retragere, chiar dacă subiectul nu a avut nici o șansă să se oprească și să se retragă în cadrul situației dureroase inițiale, responsabilă pentru legarea anxietății de acele indicii. În acest fel, pedeapsa acționează indirect. Anxietatea este atașată actului pedepsirii
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
devreme. Miller și Dollard au subliniat însă că, fără judecată, răspunsurile ce ar putea fi recompensate pot să apară numai mult mai târziu, dacă într-adevăr apar. Dacă, de fapt, aceste răspunsuri sunt recompensate, ele sunt învățate; dacă nu, ele tind să dispară. 5.5. Învățarea socială și imitațiatc " 5.5. Învățarea socială și imitația" Abia după eșafodarea „comportamentală” și „mentală”, Miller și Dollard au trecut la expunerea unei teorii consolidate a învățării sociale. Au indicat și câteva „formule” privind învățarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
studenții săi le-au studiat în Wisconsin. Mai mult, schimbările induse de maturizare cu privire la capacitatea de a răspunde la stimuli și la dominanța diferitelor indicii ar trebui să aibă un efect mare asupra conceptelor pe care copiii de anumite vârste tind să le dobândească. Celor doi teoreticieni li se părea normală presupunerea că indiciile mai subtile și „abstracțiile cibernetice”, ca „număr mare deț” și „circularitate” - care pot depinde de mecanisme centrale pentru procesarea informațiilor -, să fie în mod special susceptibile de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
acele surse de informații ce duc la mărirea disonanței. 7. Când unele elemente cognitive implicate într-o disonanță pot fi reduse prinschimbarea comportamentului, în acest fel se schimbă și elementele cognitive disonante. 8. Expunerea forțată sau accidentală la informații care tind să crească disonanța duce la interpretarea și priceperea greșită a informațiilor persoanei care, astfel expusă, tinde să evite creșterea disonanței. 9. Introducerea disonanței prin exprimarea dezacordului față de alte persoane poate fi redusă prin schimbarea unei opinii, prin influențarea opiniei celorlalți
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
o disonanță pot fi reduse prinschimbarea comportamentului, în acest fel se schimbă și elementele cognitive disonante. 8. Expunerea forțată sau accidentală la informații care tind să crească disonanța duce la interpretarea și priceperea greșită a informațiilor persoanei care, astfel expusă, tinde să evite creșterea disonanței. 9. Introducerea disonanței prin exprimarea dezacordului față de alte persoane poate fi redusă prin schimbarea unei opinii, prin influențarea opiniei celorlalți și prin excluderea celor care nu sunt de acord. 10. Existența disonanței va conduce la căutarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
implicite decât explicite (au fost extrase din activitatea educatorilor, și nu din expresiile lor verbale: (vezi, în acest sens, Rogers, 1967, capitolul „Assumptions in Education”, pp. 510-511). 1. Nu te poți baza pe voința elevului în privința învățării. Atitudinea celor mai mulți educatori tinde să fie una de dirijare bazată pe neîncredere. Ei privesc țelurile și dorințele elevilor cu suspiciune și își încredințează energiile scopului de a-i călăuzi pe calea ce ar trebui urmată. Este extrem de rar cazul în care elevii au sentimentul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]