14,689 matches
-
locul unde se întrerupe sau se taie filmarea. Autorul poate face în așa fel ca cititorul, mergînd de la o propoziție la alta, să experieze continuitățile sau disjuncțiile temporale și spațiale ritmice, tot așa cum regizorul îl face pe spectator să aibă trăiri identice prin variante de editare. (Dar în roman există cadre "la un nivel mai ridicat”, ca tăieri: coordonarea unui paragraf cu următorul și, opțional, coordonarea unui capitol cu următorul.) j. Un subiect important pentru un studiu comparativ între roman și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
că DIL este mai viu și mai nuanțat decît NP sau DI, pentru că ultimele tind să fie mai detașate, mai sobre, mai reținute, și sînt elaborate într-o limbă standard, care pierde farmecul vorbirii personajului in situ, trecînd printr-o trăire nemijlocită, vorbind și gîndind, în acele circumstanțe, într-un mod deschis și neinhibat. Desigur, ultimele sînt un efect al reacției experiențiale directe, și nu sînt mai puțin semnificative din această pricină. Dar aceste contraste dintre sobrietatea NP și expresivitatea DIL
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
privit cu superioritatea unora ce, întîmplător, își duc viața aici, fără să aibă vreo legătură cu el. S-ar putea ca unii chiar să aibă dreptate; se cunosc cazuri de oameni care toată viața s-au considerat altceva decît erau. Trăiri dramatice. Pe de altă parte, naționalul nu aparține unui spațiu geografic, ci este un areal spiritual. Granițele statale sînt definite geografic, dar acestea nu delimitează spațiul național, transfrontalier. Cine nu crede să ia aminte la viața spirituală a maghiarilor din
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
tragedii și o asemuiește cu o eliberare prin emoție, asemănătoare unui fluid menstrual (pe care-l numește katamenia). Pe măsura evoluției dramei, tragedia îi încarcă, în mod progresiv, pe cei prezenți, cu pasiuni violente. Odată cu deznodământul, ei sunt eliberați prin trăirea efectului cathartic, care conduce la restaurarea stării normale. Platon, dimpotrivă, credea că emoția provocată de poezie slăbește autocontrolul, invitând omul la isterie. Conceptul este preluat de la Sofocle, (în Oedip, regele este pedepsit - pentru că a încălcat tabuul incestului - cu cele mai
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
terapeutică. Jakob Bernays 43, din Bonn, care a studiat și a scris o interpretare modernă a catharsis-ului aristotelian, era unchiul lui Freud și îl inițiase asupra problematicii interpretării lui Aristotel. Freud crează termenul de "epurare cathartică", exprimarea orală a trăirilor neadecvate din somn. Molière44 adoptă catharsis-ul ca idee pentru Bolnavul închipuit și pentru fabulele lui. Antropologii studiază existența formelor de catharsis la animale. Câinele, la perceperea prin auz sau miros a venirii stăpânului, sursă de mângâiere și hrană, dă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
ca o alegere a celei mai adaptate soluții; traduce noțiunea de darwinism natural în procesele cerebrale ca "darwinism neural" și neuroplasticitatea ca un rezultat al factorilor genetici, specific fiecărui individ ca amprentele digitale, de pildă. Descrie conștiința omului ca o trăire a unei scene unitare a lumii, compusă din senzații, memorie și conjunctură, petrecută în creier într-un număr astronomic de combinații (adică numărul 10 urmat de milioane de 0). 80 Francis Crick, după descoperirea misterioasei structuri a ADN-ului, împreună cu
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
core consciousness și extended consciousness. 87 Stanley Schachter (1922-1997), sociopsiholog american, dezvoltă, împreună cu Jerome E. Singer, teoria celor doi factori ai emoției. Emoțiile au două componente: trezirea fiziologică și conținutul cognitiv. Un om simte emoția printr-o atenție acordată unei trăiri fizice, cu integrarea experienței afective în componenta cognitivă. Astfel, ei reiau "Teoria ursului alb" a lui William James (emoția inițiată de viscere), confirmată de James-Lange, și detronată de Walter Cannon-Bard, și realizează un compromis între ele, pentru a explica sham-rage-ul
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
sentimentul că pășesc pe chipuri negre". Vinovăția de a aparține unei civilizații opresive, suprapusă conștientizării tot mai vii a modului în care a proximitatea morții schimbă sensul unei vieți și semnificația relațiilor dintre oameni, generează în roman un complex de trăiri autentice, delimitate cu o mare finețe de către un scriitor al cărui destin s-a conturat în imediata apropiere a lumii și a istoriei descrise în roman. "Dilemateca", anul VI, nr. 60, mai 2011 Umbra lui Don Juan Romanul Ion Vianu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ultim al experiențelor ce definesc unicitatea unui personaj în termenii explorărilor sale erotice. Eliberată de semantica severă al metaforelor aluzive, Anaïs Nin numește direct gesturile și fantasmele itinerariilor sale carnale. Frust și incisiv, limbajul se armonizează cu tensiunea înaltă a trăirii și expune nuanțele tari ale unei revoluții subiective. Nu doar jurnalul, ci și psihanaliza caută semnificații în materia densă a acestor întâmplări. Psihiatrul Allendy se implică în poveste printr-un transfer inevitabil: procesul narativ-analitic devine complicitate intimă, conținutul terapeutic fiind
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a familiei, iar dinamica narativă surprinde personajele în cadre biografice semnificative. Incursiunea spre momentul nuclear al romanului - o zi din anul 1916 - conturează un adevărat labirint al relațiilor și influențelor. Traumele din copilăria Ivonei aduc în atenție rețele sofisticate de trăiri și sentimente, din mijlocul cărora domina figura Sofiei în ipostaza unui feminități exemplare. Ca în oglinzi paralele, cel mai adesea deformatoare, protagonistele romanului - Sophie, sora ei, Margot, Ivona și Vica - se reflectă reciproc într-o temporalitate intrinsecă, supraistorică, generată de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
scris la trei decenii după ce debutul editorial cu volumul de poezie Aduceți verbele (1981) are o miză bine conturată și iradiază, din toate cele peste trei sute de pagini, o emoție intensă și o dorință vădită de a scrie pe măsura trăirii. Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului*, publicat recent la Polirom, este cronica unei familii dintr-un sat transilvănean în care, timp de aproape un secol, se împletesc, dramatic și discordant, destinele unor țărani ce trăiesc simultan atât catastrofa marii istorii, cu războiul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
construcțiilor, a transportului în comun din județ (Antena 1, 3.XI.2007) una din cele mai primitoare gazde a acestei mafii (OTV, 10.V.2008) care a luat mințile tinerilor români, a adolescenților în principal (Antena 1, 14.V.2008) trăirile unui om, și nu a oricărui om (N24, 5.V.2008) dar astăzi, din un venit a unui muncitor [...] își poate [un muncitor] permite a fi propietar a unei locuințe (N24, 18.V.2008) un obiect a unei posibile analize
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
marcat stilistic; ● verbele inergative atelice sunt incompatibile cu sufixul de infinitiv, care e telic; sunt însă compatibile cu cel de supin, care e atelic; majoritatea verbelor inergative au numai formă de supin, iar câteva au două forme: vorbit/vorbire, trăit/trăire; sufixul de supin este mai permisiv, cel de infinitiv este mai constrângător. Concluzia autoarei este că alegerea sufixului este determinată de semantica verbului (aspect), dar și de considerente stilistice. Stan (2003: 70−71) arată că nu toate clasele de verbe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nom. răsăritul, răsărirea A STA Ion stă acasă part. stat, -ă; stătut, -ă nom. statul, starea A STAȚIONA Vehiculul staționează pe trecerea de pietoni part. staționat, -ă nom. staționarea, staționatul A TRĂI Ion trăiește la țară part. trăit, -ă nom. trăirea, trăitul (c) MIȘCARE DIRECȚIONATĂ NEREFLEXIVE A AJUNGE Ion a ajuns la București, Steaua a ajuns în semifinale part. ajuns, -ă nom. ajungerea, ajunsul A ALUNECA Ion a alunecat pe o coajă de banană Agentiv: Patinatorul alunecă pe gheață part. alunecat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pe care le are. În acest timp, în biserică, oamenii citesc rugăciuni, cântă alături de călugării mănăstirii. Unii dintre ei își scriu câte o liniuță cu pixul pe palmă după fiecare trecere pe sub icoană, pentru a nu încurca numărătoarea. De atâtea trăiri, lacrimi de durere sau de emoție, se poate uita a câta oară ai trecut pe sub icoană. O spun din experiență. Dacă ai știut să îți planifici timpul și ai reușit să vorbești cu părintele Antonie, apoi să ajungi în fața Maicii
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
firii, a caracterului tău? Unde s-ar afla „el” altundeva, dacă, e drept, ai, posezi, un asemenea „caracter”, conform maximei nietzscheniene Hat man Charakter so hat man auch sein typisches Erlebnis das immer wieder kommt - „Ai caracter, ai deci o trăire-tip ce revine mereu” -, maximă pe care o inserez și o comentez adesea În scrierile mele. O maximă ce rimează cumva cu acel Gnothe seauton, „Cunoaște-te pe tine Însuți”, deviza templului lui Apollo de la Delphi, doar că filozoful neamț
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care l-am citat mai sus - discuția, În tinerețe, cu Nichita despre ratare! -, pe mine, atunci și acum, m-a interesat mai puțin „perfecțiunea umană” În arte și morală, cât problema „individuației”, a „realizării”, În sensul nietzschenian: a găsirii acelei „trăiri-tip ce revine mereu”. A „destinului”, văzut ca o „auto-construcție”, ca o formă a libertății individuale, rară azi când, după un secol În care sistemele ideologice s-au bazat pe și au clamat mai ales „libertatea socială, de grup”, individualul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să-l așez alături de o altă frază, tot a lui Nietzsche, În care ideea de repetiție este subliniată cu putere: Hat man Charakter so hat man auch sein typisches Erlebnis das immer wieder kommt („Ai caracter, ai deci și o trăire-tip ce revine mereu”. Bineînțeles, simetria „simplă” biografică, pe care am expus-o mai sus se poate complica apoi Într-o existență, linear, dar și În complexitatea consecințelor ei, dacă... dacă, mai ales, „proprietarul propriului destin” devine lucid și stăpân
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai eficient conturate (hermeneutic) cercuri ale cărții, V și VI, Estetica oglinzii și Labirintul de oglinzi. Aici (poetul fiind, după Dante, "oglinda rostirii"), mitul lui Narcis, simultaneitatea subiectivă, relativistă și stilistică, dedublarea, simetriile spațio-temporale, labirintica speculară reflectată în toate zonele trăirii și rostirii poetice, relevă în Eminescu o sumă a romantismului fundamental, racordabil la Dante și Shakespeare. Echo, al VII-lea cerc, cuprinde senzorialul eminescian ca sinteză vizual-auditivă, iar studiul "sublimbajelor naturii" denotă, odată mai mult, poziția singulară, mediatoare pe plan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
serii cu aplicație practică (aici prin formularea "rațiunii practice" se ține aproape de Kant) a viziunii ontologice eminesciene. Nu e vorba aici despre literatură, căreia i se rezervă meritul major de a fi element probator în mai toate cazurile, cât de trăire, de viață, ce acele chestiuni presante pentru societatea românească asupra cărora Eminescu și-a spus punctul de vedere cu o claritate specifică unui gânditor cu "sistem". Observațiile sunt de mare interes, fie că e vorba despre "Arheitatea popoarelor" sau a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ci: "de ce?" În fond, dacă Eminescu este salvator pentru neamul său, acest sacrificiu presimțit, intuit, tulbure poate că este necesar. Abia de aici ar începe discuția și ea nu se poate duce pe terenul cifrelor, datelor și citatelor ci implică trăire metafizică oarecum. Dl Th. Codreanu însuși ne atrage atenția asupra acestui fapt, prin cărțile anterioare are d-sale. "Literatorul", nr. 1-2, 2-16 ianuarie 1998 Constantin TRANDAFIR Despre "Cabala antieminesciană" După Eminescu Dialectica stilului (1984) și după Modelul ontologic eminescian (1992
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
operei, astfel încât să se producă acea comunicare intimă, acea Einfühlung (concept estetic cam învechit, dar cât de expresiv încă!) pe lungime comună de undă între lector și carte, între privitor și tablou etc. Numai așa se poate asigura cunoașterea și trăirea veritabilă a emoției estetice care menține neștirbită valoarea unei creații. Spun locuri comune, firește, dar și cazul lui Eminescu, poetul național, reprezentativ prin excelență, receptarea la nivelul maselor este departe de a face loc unei imagini cât de cât pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau bătrânul pădurar) par a descinde din mit. În fața ziaristului, logosul lui Dimitrie Cristea este emfatic, ironic, căutând tot timpul să-și reprime tendințele de familiaritate, dar ajunge, destul de repede, să-și expună frământările, să se introspecteze, să-și disece trăirile, cu o irepresibilă pornire cathartică. În plus, dialogul celor două personaje se urnește greu, un motiv fiind că, la început, ziaristul nu e atras de subiectul propus de șeful lui de la revistă. Treptat însă, ostilitatea inițială fățișă a profesorului se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Alain Guillermou, Rosa del Conte, Amita Bhose și alții) sunt de fiecare dată necesare, dar și revelatoare pentru ce poate însemna, uneori, Eminescu, pe meridianele globului. Ceea ce este cu totul remarcabil în sinteza realizată de Theodor Codreanu se referă la trăirea autentica a satisfacției intelectuale produsă de întâlnirea cu idei și teorii originale. În contextul cultural al momentului este greu de crezut că un scriitor se poate bucura sincer de reușita altora, așa cum se întâmplă cu autorul Controverselor eminesciene. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a fost Bacovia. El va trăi toată viața cu o puternică conștiință a păcatului său primar care se suprapune peste păcatul originar. Prin conștientizare, vina devine de două ori tragică. Și o recunoaște fără menajamente, asumându-și ispășirea păcatului, prin trăirea agonică a neputinței de a muri. Mărturia frontală o găsim în Pulvis: Mai mult ca oricine îmi pare c-am greșit. Dimensiunile universului liric bacovian devin cu adevărat "cosmice", simbolismul său neînțeles de prea mulți comentatori ascunzând de fapt energia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]