121,069 matches
-
bursier al Fundației Gojdu. În Primul Război Mondial a fost înrolat în Armata Austro-Ungară și trimis lupte pe Frontul de Răsărit, cu gradul de locotenent. În decembrie 1916 a căzut prizonier. Ajuns în lagărul de la Darnița, a participat la constituirea Corpului de Voluntari, devenind unul dintre fruntașii acestuia și promovând apoi în Armata României până la gradul de căpitan. Odată cu trecerea Transilvaniei în componența României, a participat la impunerea administrației românești în aceasta provincie și a fost numit prefect al județului Mureș-Turda
Ioan Vescan () [Corola-website/Science/337571_a_338900]
-
frumuseții și perfecțiunii umanității, cunoașterea nu este suficientă. Pentru a desena inspirația de la sursa sa , acumulările științifice ar trebui puse în practică . Este posibil să devină o ființă umană reală, prin punerea în practică a ceea ce știi pentru viața și corpul tău , prin transformarea acestora în cuvinte vii . Chiar dacă ești Moise , o mână cerească este necesară în această călătorie de identificare a umanului .În caz contrar , unul devine slujitor al dorințelor , cu alte cuvinte , ideologii, comunități orientate spre identitate și dorințele
Caligrafia otomană () [Corola-website/Science/337570_a_338899]
-
Limita Roche este distanța teoretică sub care un satelit ar începe să se disloce sub acțiunea forțelor mareice cauzate de corpul ceresc în jurul căruia orbitează, aceste forțe depășind coeziunea internă a satelitului. Își trage numele de la cel al astronomului și matematicianului francez Édouard Roche care a teoretizat-o primul. Limita Roche posedă un analog în domeniul galactic: raza mareică. Calculul limitei
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
și de sprijin operativ. La ordinul Marelui Cartier General din Buftea a fost trimis în Dobrogea (28 aug./10 sept.), de unde a raportat situația trupelor și despre modul neglijent și iresponsabil de conducere a operațiilor încredințate generalului A. Zaioncikovski, comandantul Corpului 24 rus, a cărui inactivitate a contribuit la retragerea generală spre linia Cernavodă - Medgidia - Constanța, cu grave consecințe pentru situația Armatei Române din Dobrogea. În 6/19 septembrie a fost trimis în defileul Jiului (Surduc, Polatiște, Păiș), unde unitățile românești
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
unei finanțări nesperate, o tonă de pechblendă pentru laboratorul lor de la Paris. Cu câțiva ani mai devreme, Becquerel pusese în evidență în acest mineral prezența uraninitului. Prin etape de rafinare precise și periculoase, ei au izolat, în mod succesiv, două corpuri pure, poloniul apoi radiul, descoperire pentru care Marie Curie a primit Premiul Nobel pentru chimie în 1911. Până la Primul Război Mondial, Joachimsthal a rămas singurul zăcământ cunoscut de radiu din lume. După celebrele stațiuni de la Karlsbad, Franzensbad, și Marienbad, prima
Jáchymov () [Corola-website/Science/337630_a_338959]
-
locuit cu o anume Fräulein Finck în Von der Heydt Strasse 1, la sud de , locuință pe care a obținut-o cu ajutorul prietenei ei, Kate Mädler, s-a stabilit în viața culturală a Berlinului. Ea a întâlnit acolo membri ai corpului diplomatic, a pictat portrete și a participat la concerte de muzică. S-a împrietenit cu pianiștii Wilhelm Busch și Otto Glore. La Berlin, între 1922 și 1924, care a luat contact cu expresionismul german și a fost încurajată de Karl
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
cuvântul francez „locotenent” începând de prin jurul anului 1500. În majoritatea armatelor din țările vorbitoare de limbă germană el este cel mai mic rang de ofițer (în Marina Germană „Locotenent zur See”). În Bundeswehr rangurile de "" (OF1b) și "Oberleutnant" (OF1a) aparțin corpului "Leutnant". În alte forțe armate (cum ar fi fosta Armată Națională a Poporului) există un grad inferior: Unterleutnant (OR1c). De pe la 1500 până la mijlocul secolului al XVII-lea denumirea de „Leutnant” a fost frecvent folosită pentru a desemna orice adjunct al
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
din 1789. Muncitorilor parizieni și tineretului local li s-au adăugat refugiați polonezi, italiani și germani, care fugiseră la Paris în urma reprimării activităților naționaliste și republicane din țările lor natale. Ei s-au adunat în jurul catafalcului pe care se afla corpul neînsuflețit al generalului. Discursurile ținute au evidențiat sprijinul oferit de generalul Lamarque pentru cauza libertății poloneze și italiene, al căror avocat puternic a fost cu câteva luni înainte de moartea sa. Atunci când un steag roșu purtând cuvintele La Liberté ou la
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
celei de-a doua părți a perioadei republicane (cucerirea lumii) și perioadei imperiale. Lactanțiu a reluat aceeași concepție mergând până la "Seneca"; el o aplică Romei înseși, dar nu face același decupaj cronologic ca și Florus. Această comparație a dezvoltării unui corp social cu acela al unui individ nu este originală: îl găsim la Polybius, urmat de Cicero și de alții. Însă în epoca lui Lactanțiu și a sfârșitului Imperiului, sentimentul de bătrânețe a Romei este foarte prezent: Symmachus a introdus, în
Roma (zeiță) () [Corola-website/Science/337647_a_338976]
-
Prezidiul Marii Adunări Naționale, iar fiecare legislatură era supervizată de un președinte și doi vice-președinți. Legislativul a redevenit bicameral, iar camera inferioară a redevenit Adunarea Deputaților, ca parte a Adunării Constituante, aleasă împreună cu Senatul pentru a forma în același timp corpul legislativ și corpul ales să scrie o nouă constituție. Adunarea era condusă de un președinte ales. După votarea Constituției, Adunarea și-a schimbat numele în Camera Deputaților și este condusă de un președinte. Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
Naționale, iar fiecare legislatură era supervizată de un președinte și doi vice-președinți. Legislativul a redevenit bicameral, iar camera inferioară a redevenit Adunarea Deputaților, ca parte a Adunării Constituante, aleasă împreună cu Senatul pentru a forma în același timp corpul legislativ și corpul ales să scrie o nouă constituție. Adunarea era condusă de un președinte ales. După votarea Constituției, Adunarea și-a schimbat numele în Camera Deputaților și este condusă de un președinte. Afilierea politică a președinților camerei inferioare înainte de dezvoltarea sistemului partinic
Președintele Camerei Deputaților din România () [Corola-website/Science/337661_a_338990]
-
din nou să obțină victorii tactice în perioada 14-15 mai. La final, deși a suferit pierderi importante, Armata I Franceză a reușit să se retragă, reușind să întâzie la Lille înaintarea "Wehrmachtului". Rezistența francezilor la Lille a asigurat răgazul necesar Corpului Expediționar Britanic pentru organizarea evacuării de la Dunkerque („Operațiunea Dybamo”). Comandantul suprem aliat, generalul Maurice Gamelin, a ordonat Grupului I de armată comandat de generalul Gaston Billotte și celei mai puternice armate, Armata I franceză comandată de generalul Georges Blanchard (în
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Gembloux" dintre râurile Dyle și Meuse efectuată cu forțe blindate masive. Belgia, dar și Olanda și Luxemburgul luaseră decizia respectării unei stricte neutralități, de aceea le fusese imposibil francezilor să pregătească poziții defensive corespunzătoare pe teritoriile acestor țări. De aceea, Corpurile de Cavalerie a primit misiunea executării unei acțiuni de întârziere a înaintății inamicului undeva în regiunea dintre Gembloux și Maastricht (în cel mai probabilă zonă de traversare a canalului Albert, în punctul de joncțiune a canalului cu râul Meuse). Aceste
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
a canalului cu râul Meuse). Aceste lupte de întârziere ar fi trebuit să îi împiedice pe germani să ajungă în zona orașului Gembloux până în opta zi a invaziei, ceea ce ar fi permis militarilor Armatei I să își sape tranșee puternice. Corpurile de cavalerie fuseseră create pe 26 decembrie 1939, fiind formate atât din diviziile blindate ale cavaleriei deja existente, cât și din două divizii mecanizate ușoare "1re Division Légère Mécanique" (1er DLM) și "2e DLM". Pe 26 martie 1940, 1re DLM
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
a primit misiunea ca, în cazul unei invazii germane, să facă joncțiunea cu armata olandeză lângă Breda. Din acest motiv, această divizie mecanizată încadrată cu militari bine instuiți și datată cu mașin de luptă moderne a fost scoasă din efectivele Corpurilor de Cavalerie. În locul lor a fost adus "3e DLM", formată pe 1 februarire și încadrată cu rezerviști insuficient instruiți. Cu toate acestea, Prioux considera că forțele de sub comanda sa sunt suficient de puternice ca respingă o tentativă de traversare a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
șoc asupra fortului Eben-Emael și podurilor de peste râul Meuse și canalul Albert, ceea ce ar fi asigurat deschiderea unui culoar prin apărarea olandeză și belgiană a "4. Panzerdivision" și prăbușirea defensivei de pe canalul Albert. Odată ce spargerea frontului era finalizată cu succes, Corpul de armată XVI al generalului Erich Hoepner și Grupul de Armată B urmau să preia controlul asupra diviziilor de tancuri "3. Panzerdivision" și "4. Panzerdivision") și a Diviziei a 20-a de infanterie. Principala misiune a lui Hoepner era să
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
XVI al generalului Erich Hoepner și Grupul de Armată B urmau să preia controlul asupra diviziilor de tancuri "3. Panzerdivision" și "4. Panzerdivision") și a Diviziei a 20-a de infanterie. Principala misiune a lui Hoepner era să își lanseze corpul de armată într-un atac rapid de la capetele de pod pentru cucerirea zonelor din jurul orașului Gembloux mai înainte ca diviziile de infanterie franceze să aibă timpul necesar să își fortifice pozițiile. Toate aceste manevre trebuia să atragă cele mai moderne
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
pozițiile. Toate aceste manevre trebuia să atragă cele mai moderne și puternice forțe aliate și rezervele acestora spre nord, departe de atacul principal german prin zona munților Ardeni. Reușita acestui plan ar fi dus la separarea Armatei I franceze, a Corpului Expediționar Britanic și a belgienilor de restul trupelor aliate printr-o înaintarea rapidă a coloanelor germane spre canalul Mânecii și încercuirea lor. Această acțiune trebuia să mascheze intențiile principale ale germanilor, să izoleze forțele aliate din nord, care să nu
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
2e DLM" utilza pe post de tanc ușor modelul Renault AMR 35, datorită unor probleme de producție, "3e DLM" folosea în schimb tancuri H35. Diecare divizie (DLM) avea în dotare 260 de tancujri și 44 de vehicule blindate Panhard. Întregul Corp de cavalerie francez avea în totare 520 de tancuri - 176 SOMUA S35, 172 Hotchkiss H35, 66 AMR 35, 66 H35 și 88 P 178, în aceste cifre fiind incluse și rezervele. Divizia a 3-a ("3e DLM") utiliza o versiune
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
În schimb, francezii aveau atașate diviziilor mecanizate doar două regimente de artierie de câmp doate cu tunuri de 75mm, plus un grup de 12 tunuri antitanc Hotchkiss de 25mm. Sprijinul aerian al trupelor terestre germane era asigurat de "VIII. Fliegerkorps (Corpul aerian VIII)" al "Luftwaffe", care dispunea de aproximativ 300 de bombardiere în picaj Junkers 87, 42 bombardiere biplan Henschel Hs 123 și aproximativ 130 de avioane de vânătoare Messerschmitt 109. În plus, Hoepner putea apela și la efectivele corpurilor aeriene
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Fliegerkorps (Corpul aerian VIII)" al "Luftwaffe", care dispunea de aproximativ 300 de bombardiere în picaj Junkers 87, 42 bombardiere biplan Henschel Hs 123 și aproximativ 130 de avioane de vânătoare Messerschmitt 109. În plus, Hoepner putea apela și la efectivele corpurilor aeriene "IV. Fliegerkorps" și "IX. Fliegerkorps" - cam 280 bombardiere medii și a cam 500 de avioane de vânătoare Messerschmitt (unele fiind avioane grele de vânătoare Messerschmitt Bf 110). Billotte i-a sugerat lui Prioux să își mute blindatelel mai spre
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
șase kilometri de-a lungul Petite Gette în jurul localității Opheylissem din cadrul comunei Hélécine, dotat cu 21 de tancuri Hotchkiss, la care se adăugau un escadron de tancuri din Batalionul I cuirasieri și 21 de tunuri de 75 mm din rezerva Corpului de cavalerie. Urma în ordine Batalionul al 2-lea, care apăra 5 km de-a lungul Petite Gette până la Orp. Acest batalion era dotat cu 21 de tancuri Hotchkiss, sprininite de un alt escadron din cadrul Batalionuli I cuirasieri și 12
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
unele dintre unitățile de tancuri ușoare ale belginilor, care luptau pentru încetinirea înaintării inamicului pe direcția St. Trond-Tirlemont. Carele blindate germane, sprijinite de inflitrările de infanteriei, au tatonat în după amiaza acestei zile frontul france în zona Tirlemont. Ca răspuns, Corpul francez de cavalerie a hotărât ca un escadron de tancuri și un grup divizionar de recunoaștere să se deplaseze în zonă. Din partea britanicilor au fost de asemenea trimise unități de sprijin. Atacul germanilor a fost în principal unul de recunoaștere
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
La 16:30, comandantul Armatei a 6-a germane, Reichenau, a cerut sprijinul aviației de recunoaștere. Piloții "Luftwaffe" au descoperit concentrările de blindate franceze de la Orp și unitățile motorizate de la Gembloux. Reichenau i-a ordonat lui Hoepner să înainteze cu Corpul XVI spre Gembloux, mișcare care trebuia să împiedice organizarea defensivei franceze. Hoepner se temea însă de problemele care le întâmpina datorită liniilor de aprovizionare tot mai întinse și era îngrijorat în special de flancurile foarte expuse ale forțelor sale. Corpul
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Corpul XVI spre Gembloux, mișcare care trebuia să împiedice organizarea defensivei franceze. Hoepner se temea însă de problemele care le întâmpina datorită liniilor de aprovizionare tot mai întinse și era îngrijorat în special de flancurile foarte expuse ale forțelor sale. Corpul IV, cu care se se învecinau forțele lui Hoepner, avea subunități la St. Trond, de unde tatonau apărarea franceză spre Tirlemont. Aceste atacuri îl îngrijoraul pe Prioux, dar situația încă nu era gravă pentru apărarea franceză, Corpul de armată XXVII era
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]