121,069 matches
-
au exprimat liber și deschis, dorința de se înrola pentru a lupta împotriva Puterilor Centrale. Comitetul românilor ardeleni și bucovineni constituit din rândul acestora, ar fi urmat să aibă ca scop constituirea unei unități militare operative - preconizată a fi un corp de armată și structurat pe divizii, brigăzi și regimente destinate frontului din Moldova. Intelectuali transilvăneni și bucovineni precum Victor Deleu, Vasile Chiroiu și Ioan Vescan s-au implicat personal în această inițiativă, care, în prima fază a depins de eforturile
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
bucovineni precum Victor Deleu, Vasile Chiroiu și Ioan Vescan s-au implicat personal în această inițiativă, care, în prima fază a depins de eforturile lor individuale. La data de 3/16 martie 1917 a fost anunțată constituirea oficială a primului "Corp al Voluntarilor Români din Rusia" și generalul Coandă a primit acceptul STAVKA de a coordona această activitate, fără a i se preciza efectivele pe care avea dreptul să le recruteze. Pe 5 martie - în prezența generalului Coandă, a colonelului Pietraru
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
martie 1917 crearea într-o primă fază, a unei comisii mixte de recrutare. În etapa următoare, voluntarii respectivi ar fi urmat să primească documentele de liberă mișcare spre unul dintre centrele de concentrare stabilite de către respectiva comisie de recrutare. Sediul "Corpului Voluntarilor Români din Rusia" a fost stabilit și el la Darnița. Printr-o înțelegere interguvernamentală, urma ca prizonierii de aici să fie duși ulterior, rapid spre un alt loc de concentrare din sudul Basarabiei. Statul rus era dispus inițial, să
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
trăi unit într-un singur stat independent și suveran. Ideile cuprinse în respectiva "Declarație" au reprezentat argumentarea voluntariatului românesc dedicat întregirii naționale și, de aceea s-au regăsit în documentele ulterioare elaborate atât de primul, cât și de al doilea corp de voluntari. În aceeași lună, delegația formată din Vasile Lucaciu, Ioan Moța și Vasile Stoica - trimisă din ordinul Marelui Cartier General Român în Statele Unite ale Americii, s-a oprit la Darnița, unde i-a fost înmânat un exemplar al "Declarației
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
precum și un numeros public. Un regiment de vânători a asigurat, cu această ocazie, serviciul de gardă de onoare. La 8 iunie (9 iunie după altă sursă), voluntarii au depus jurământul pe câmpul de instrucție al "Brigăzii a III-a a Corpului 1 armată" - numit „Moara de vânt”, aflat la periferia Iașului. Cu această ocazie, a avut loc o puternică manifestație în Piața Unirii din Iași, unde, în jurul monumentului lui Cuza s-a jucat Hora Unirii și s-au intonat cântece patriotice
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
1.500 de voluntari. În contextul tulburărilor politice și sociale care au avut acolo loc pe teritoriul rus, constituirea unei unități militare operative până în luna octombrie a fost imposibil de realizat. Din punct de vedere militar-operativ al înțelesului sintagmei de „corp de armată", în cursul anului 1917 nu s-a putut înființa, așadar, preconizatul „Corp al Voluntarilor Români”, existând și funcționând ca atare la Kiev doar structura de comandă destinată, inițial, formării unei asemenea mari unități. Aceasta sub presiunea evenimentelor și-
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
loc pe teritoriul rus, constituirea unei unități militare operative până în luna octombrie a fost imposibil de realizat. Din punct de vedere militar-operativ al înțelesului sintagmei de „corp de armată", în cursul anului 1917 nu s-a putut înființa, așadar, preconizatul „Corp al Voluntarilor Români”, existând și funcționând ca atare la Kiev doar structura de comandă destinată, inițial, formării unei asemenea mari unități. Aceasta sub presiunea evenimentelor și-a redus activitatea la primirea, echiparea, organizarea în subunități și expedierea în România a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cu scop de propagandă). La 13 octombrie 1917, totuși, cu scopul grupării tuturor voluntarilor, atât a celor veniți din prizonierat, cât și a celor din România, Marele Cartier General Român a luat decizia de a înființa, la 28 noiembrie, un "Corp al Voluntarilor" cu baza la Hârlău, sub comanda colonelului Marcel Olteanu (strănepot al lui Petru Maior). Acest Corp, la 7 ianuarie 1918, a fost transformat într-o brigadă formată din regimentele "I „Turda”" - comandant locotenent-colonelul Dragu Burescu (cu baza la
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
din prizonierat, cât și a celor din România, Marele Cartier General Român a luat decizia de a înființa, la 28 noiembrie, un "Corp al Voluntarilor" cu baza la Hârlău, sub comanda colonelului Marcel Olteanu (strănepot al lui Petru Maior). Acest Corp, la 7 ianuarie 1918, a fost transformat într-o brigadă formată din regimentele "I „Turda”" - comandant locotenent-colonelul Dragu Burescu (cu baza la Scobinți) și "II „Alba-Iulia”" - comandant locotenent colonelul Constantin Pașalega (cu baza la Cotnari și Ceplenița). Unitatea a fost
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Scobinți) și "II „Alba-Iulia”" - comandant locotenent colonelul Constantin Pașalega (cu baza la Cotnari și Ceplenița). Unitatea a fost subordonată, inițial, "Diviziei de grăniceri" - redenumită, din 24 ianuarie 1918, Divizia a 16-a și a redevenit, iarăși, la 1 februarie 1918, Corp subordonat direct Marelui Cartier General al Armatei Române. În componența acesteia a intrat și un al treilea regiment, numit "III „Avram Iancu”" - comandat de locotenent-colonelul David (cu baza la Deleni). Fiecare dintre cele 3 regimente a fost alcătuit din câte
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
au fost distinși cu ordine și medalii. Celelalte grupuri recrutate după 20 august și sosite până la începutul anului 1918, deși încadrate în armată, nu au mai avut ocazia să participe la operațiuni până la a doua mobilizare din anul 1919. Voluntarii "Corpului" de la Hârlău au primit, printre altele, misiunea de a păzi și de a menține în zonă ordinea periclitată de trupele Armatei Ruse, aflate în debandadă. La începutul lunii ianuarie 1918, 3 batalioane de voluntari (câte unul din fiecare regiment de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
eșalonul de aprovizionare, la Ungheni. Efective ale acestor unități au căzut în prizonierat la ruși, unii dintre voluntari reușind să scape după câteva săptămâni, iar restul s-au retras luptând, spre Prut. După proclamarea independenței Basarabiei, în cadrul Armatei Române, unitățile "Corpului de Voluntari Ardeleni-Bucovineni" au ajutat la curățarea și izgonirea peste Nistru a trupelor bolșevice. În timpul guvernării Averescu a existat o încercare de a transfera pe Frontul de Vest întreg "Corpul de Voluntari Ardeleni", format la acea vreme din 12.000
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
spre Prut. După proclamarea independenței Basarabiei, în cadrul Armatei Române, unitățile "Corpului de Voluntari Ardeleni-Bucovineni" au ajutat la curățarea și izgonirea peste Nistru a trupelor bolșevice. În timpul guvernării Averescu a existat o încercare de a transfera pe Frontul de Vest întreg "Corpul de Voluntari Ardeleni", format la acea vreme din 12.000 de soldați și cantonat la Hârlău. Aprobarea inițială a fost dată de generalul Averescu și Misiunea Militară Franceză s-a angajat să suporte cheltuielile . Odată însă cu iscălirea preliminariilor Păcii
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de generalul Averescu și Misiunea Militară Franceză s-a angajat să suporte cheltuielile . Odată însă cu iscălirea preliminariilor Păcii de la Buftea, tot generalul Averescu a fost cel care a retras aprobarea și a ordonat dezarmarea voluntarilor. La 28 februarie 1918, "Corpul Voluntarilor" a primit ordin să predea armamentul și să demobilizeze treptat, ceea ce s-a întâmplat până la 1 mai. La Hârlău a continuat să funcționeze o permanență care a avut grijă de depozitele de alimente. O parte dintre voluntari au plecat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de formare din Franța și Italia. Din cei aproximativ 20.000 de transilvăneni aflați în martie 1918 în Regat și care trebuiau demobilizați, peste 10.000 erau cei proveniți din prizonieratul rusesc, marea lor majoritate fiind țărani. Serviciul central al "Corpului Voluntarilor", înființat la 28 noiembrie 1917 și subordonat Ministerului de Război, a continuat să funcționeze, despărțindu-se, la 15 mai 1918, într-un departament militar transferat la Direcția Recrutării din Ministerul de Război și într-un departament civil subordonat Ministerului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Agriculturii, sub denumirea de "„Serviciul muncilor agricole”". Acest ultim departament s-a ocupat, în continuare, cu plasarea în muncă a voluntarilor demobilizați. Aceste servicii deconcentrate au început să funcționeze din 1 iunie, dar, deja, în data de 26 martie, Comandamentul "Corpului Voluntarilor" notificase că se reușise să fie plasată aproape întreaga trupă (la acea dată plasarea ofițerilor fiind în pregătire). O parte dintre ofițeri au fost reținuți în armată, după specializările fiecăruia și nevoi, iar aproximativ 20.000 de voluntari demobilizați
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
totuși în România. Încetul cu încetul, individual sau în cete mici, un număr de aproximativ 2.000 de voluntari angajați a reușit să se strecoare spre Iași și Chișinău. După ocuparea Kievului de către Armata Roșie, la 2 februarie 1918, "Primul Corp de Voluntari" a fost dizolvat, iar în 9 februarie, Misiunea Militară Română - condusă de generalul Coandă - a fost arestată de bolșevici. La Kiev a rămas doar un simplu birou de informații pentru prizonierii din Ardeal sau Bucovina, care a fost
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
informații pentru prizonierii din Ardeal sau Bucovina, care a fost, formal, desființat în luna mai 1918. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, Puterile Centrale au cerut guvernului bolșevic dezarmarea unităților de voluntari constituite din foști soldați austro-ungari. Din cauza apartenenței lor la "Corpul de Voluntari", foștii prizonieri din Armata Austro-Ungară au fost obligați să se retragă cât mai spre est din calea armatelor Puterilor Centrale, pentru a nu fi judecați de către justiția austro-ungară ca „trădători” și a nu primi pedepse pe măsură. Considerați
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Militară Franceză a atras și ea prizonieri transilvăneni, bănățeni și bucovineni aflați încă pe teritoriul rus (printre care și un grup de ofițeri aflați la Samara), pentru a lupta pe Frontul de Vest. A existat un organ de presă al Corpului de Voluntari Români din Rusia, sub forma unei gazete cu numele de România Mare. Aceasta a apărut săptămânal în perioada iulie-decembrie 1917 și a ajuns la un total de 23 de numere. În linii mari, gazeta a urmat evoluția "Primului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de Voluntari Români din Rusia, sub forma unei gazete cu numele de România Mare. Aceasta a apărut săptămânal în perioada iulie-decembrie 1917 și a ajuns la un total de 23 de numere. În linii mari, gazeta a urmat evoluția "Primului Corp de Voluntari". Ziarul a fost trimis atât voluntarilor din "Corpul" de la Kiev cât și unor diverse personalități române aflate pe teritoriul rus, perioada cea mai fructuoasă a acestuia suprapunându-se aproximativ celei a luptelor de la Mărășești. Pentru susținerea din punct
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
numele de România Mare. Aceasta a apărut săptămânal în perioada iulie-decembrie 1917 și a ajuns la un total de 23 de numere. În linii mari, gazeta a urmat evoluția "Primului Corp de Voluntari". Ziarul a fost trimis atât voluntarilor din "Corpul" de la Kiev cât și unor diverse personalități române aflate pe teritoriul rus, perioada cea mai fructuoasă a acestuia suprapunându-se aproximativ celei a luptelor de la Mărășești. Pentru susținerea din punct de vedere financiar a gazetei a fost necesară implicarea statului
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
care și-au făcut un merit din susținerea desăvârșirii unității statului național român. Gazeta a fost o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de către alte periodice. Ulterior desființării "Primului Corp de Voluntari", ziarul România Mare a fost editat în continuare de către Sever Bocu - fugit la Paris. Aici însă a primit un nou nume: "„Foaie a voluntarilor și soldaților români în Franța și Italia”". Înainte de plecarea spre Iași pentru a se
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a fost editat în continuare de către Sever Bocu - fugit la Paris. Aici însă a primit un nou nume: "„Foaie a voluntarilor și soldaților români în Franța și Italia”". Înainte de plecarea spre Iași pentru a se încadra în Armata Română, membrii "Corpului de Voluntari" au luat hotărârea de a confecționa mai multe drapele tricolore, pe care au fost inscripționate cuvintele „Trăiască România Mare”. Au existat în total șapte astfel de stindarde, cea mai mare parte dintre aceste drapele fiind în prezent, distruse
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
voluntarii de diverse naționalități din Imperiul Austro-Ungar au fost inevitabil blocați pe teritoriul rus și, ca efect au fost implicați în problemele interne ale Rusiei. La finalul Marii Conflagrații însă situația pe teritoriul Rusiei a devenit confuză, astfel că toate corpurile naționale de voluntari ("Corpul Voluntarilor Români", "Legiunea Cehoslovacă", formațiunile similare lituaniană și estoniene) au trebuit până la urmă fie să se retragă, fie să se evacueze prin Vladivostok. Un plan inițial a prevăzut ca voluntarii să fie îmbarcați pentru a fi
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
din Imperiul Austro-Ungar au fost inevitabil blocați pe teritoriul rus și, ca efect au fost implicați în problemele interne ale Rusiei. La finalul Marii Conflagrații însă situația pe teritoriul Rusiei a devenit confuză, astfel că toate corpurile naționale de voluntari ("Corpul Voluntarilor Români", "Legiunea Cehoslovacă", formațiunile similare lituaniană și estoniene) au trebuit până la urmă fie să se retragă, fie să se evacueze prin Vladivostok. Un plan inițial a prevăzut ca voluntarii să fie îmbarcați pentru a fi transferați pe frontul francez
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]