122,933 matches
-
ca număr de ore pe zi) și era foarte dedicată proiectului, era omul care se ocupa de la partea de administrativ, la coordonare de evenimente, scris proiecte, asigura comunicarea internă și externă, reprezenta Fabrica în diverse contexte locale și naționale. În opinia multora dintre noi, era absolut legitim să fie numită managerul Fabricii de Pensule, și am trecut peste acest hop deși a lăsat în urmă umilire. Gândindu-mă acum la situația de atunci, văd germenii conflictului care urma să crească în
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
roman social închinat lui Nicolae Bălcescu "Un om între oameni" rămâne neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza sec romanul, drept „o întreprindere jalnică” pe motiv că autorul îmbrățișase principiile realismului socialist și devenise unul dintre susținătorii noului regim comunist. O opinie diametral opusă asupra romanului "Un om între oameni" aparține profesorului și criticului literar Șerban Cioculescu, exprimată în volumul "Varietăți critice (1966)": "Lucrare de vastă documentare și de pătrunzătoare reconstituire a momentului istoric, romanul [Un om între oameni] este poate capodopera
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
înființat revista "Criterion", despre care afirma că nu are nici o legătură cu Societatea "Criterion", al cărei membru fusese. A scris în ziarul naționalist "Dreapta" dar, după ce acesta l-a atacat pe Nicolae Iorga, l-a părăsit, invocând un conflict de opinii politice. În anul 1938, contrar spiritului generației sale, s-a declarat antifascist. După al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist, Stahl a fost implicat în proiecte ce aveau intenția să reînvie sociologia. A reușit abia după 1960, când a
Henri H. Stahl () [Corola-website/Science/297571_a_298900]
-
s-a situat în centrul unei alte dezbateri publice în 1999, în timpul bombardării Șerbiei de către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. Atunci a sustinut poziția ministrului de externe Andrei Pleșu de permitere a survolării teritoriului românesc de către avioanele NATO, împotriva majorității opiniei publice, care favoriza o poziție neutră a României. Majoritatea analiștilor de politica internațională sunt de părere că atitudinea României în această problemă a contribuit la aderarea la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord în 2004. În opinia criticilor lui Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
avioanele NATO, împotriva majorității opiniei publice, care favoriza o poziție neutră a României. Majoritatea analiștilor de politica internațională sunt de părere că atitudinea României în această problemă a contribuit la aderarea la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord în 2004. În opinia criticilor lui Gabriel Liiceanu, acesta împărtășește (alături de ceilalți membrii ai G.D.S-ului), o poziție elitista și neo-populistă. Lucrări publicate în străinătate: Lucrări colective: Articole În străinătate: (zus. mit Th. Kleininger) "Heideggers Rezeption în Rumänien", în: Concordia: Internaționale Zeitschrift für
Gabriel Liiceanu () [Corola-website/Science/297563_a_298892]
-
universală" (1973). Vladimir Streinu a îngrijit prima ediție critică a Operei lui Calistrat Hogaș, 2 vol. (1944, 1947) și o ediție anglo-română a capodoperei lui Shakespeare, "Tragedia lui Hamlet, prinț al Danemarcei" (1965). Criticul nostru și-a definit concepția și opiniile estetice de-a lungul celor cinci volume de "Pagini de critica literară" și, în special, în acela din 1938. El se pronunță împotriva metodelor istorice, sociologice, biografice și împotriva oricărei metode, ca fiind incapabile să explice și să decidă asupra
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
îl impresionează și pe autorul Paginilor de critica literară este extraordinarul geniu verbal arghezian, de o forță hugoliană, de o materialitate copleșitoare". O atenție deosebită e acordată poeziei de inspirație religioasă, cea ocultată sau deformată în anii dogmatismului realist socialist. Opinia lui Vladimir Streinu despre Arghezi e asa de înaltă încât îl așează alături de Paul Valéry, T.S. Eliot, Giuseppe Ungaretti, socotindu-l și el cel mai mare poet după Eminescu". Foarte receptiv a fost criticul și la poezia lui Bacovia, pe
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
bolnavă", cum o definește comentatorul într-o inspirată metaforă. De o înaltă apreciere s-a bucurat și Lucian Blaga, la care admira miracolul ca izvor al poeziei pe care poetul îl căuta în epoca miturilor și a legendelor creștine. După opinia și formula foarte personală a lui Vladimir Streinu, Blaga, pe care-l apropie de Rainer Maria Rilke, e un tip nou de creator în literatura română, nu un filosof și un poet, ci un lirosof, cu o doctrină a lirei
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
apărut în italiană, spaniolă, germană, franceză și alte limbi. Traducerea în românește a "Lecțiilor de lingvistică generală" a fost un eveniment reverberant în viața academică de la Chișinău și București. Lucrarea este una de referință în domeniu, apariția ei marchează, în opinia discipolului de la Cluj al lui Coșeriu, lingvistul Mircea Borcilă, "„un moment important în procesul istoric de recuperare a gândirii științifice a marelui savant și de emancipare a teoriei lingvistice românești”," dat fiind că "„în contextul numeroaselor cărți de același gen
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
un regim sau altul. Referindu-se la practicile de „purificare lingvistică” la care recurg autoritățile de la Chișinău, promovând ideea existenței unei limbi moldovenești, în cadrul conferinței științifice "Unitatea limbii române - cu privire specială la Basarabia și Bucovina", Eugen Coșeriu a reiterat opinia, pe care a susținut-o mereu, că "„a promova sub orice formă o limbă moldovenească, deosebită de limba româna este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greșeală naivă, ori o fraudă științifică. Din punct de vedere istoric și
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
unui autor de expresie română și parcurgând globul „în sandale de aur”, după cum îi plăcea autorului să spună. A fost tradus în 24 de limbi până în 1988, printre altele, existând o traducere și în limba japoneză. Cu toate acestea, în opinia mai multor critici, cărțile lui importante sunt romanele "Șatra", "Jocul cu moartea" și "Pădurea nebună" ("Dilîi-orman"; două cuvinte provenite din două limbi, care definesc aria sa natală, Diliorman sau Teleorman). Zaharia Stancu s-a născut în 1902 în localitatea Salcia
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
să se înscrie în armatele străine, cu excepția Gărzii Elvețiene de la Vatican. Structura sistemului elvețian de miliții stipulează că soldații își păstrează echipamentul militar, inclusiv toate armele, acasă. Unele organizații și partide politice consideră că această practică este una controversată dar opinia publică elvețiană îl susține. Serviciul militar obligatoriu este prestat de toți bărbații cetățeni elvețieni; femeile pot și ele presta serviciu militar voluntar. Bărbații primesc de regulă ordine de recrutare în armată la 19 ani. Circa două treimi din tinerii elvețieni
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
cu "Gargantua și Pantagruel". Este fratele romancierului Ionel Teodoreanu. Debutează cu versuri în săptămânalul Capitala al lui Ion Th. Florescu, apoi colaborează la mai multe reviste (Viața românească, Versuri și proză, Însemnări literare, Adevărul, Adevărul literar și artistic, Gândirea, Lumea, Opinia, Contimporanul, Lumea literară și artistică, Bilete de papagal, România literară, Jurnalul literar, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Vremea și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație mondială la Lumea lui George Călinescu și mai târziu la Magazin). Primul
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
publică peste 20 de poezii originale, studii critice, trei traduceri de poezie, patru nuvele, portrete literare, cronici teatrale etc. În același an i se tipărește și cel de-al treilea volum de versuri, "Amurg". În anul 1891 o parte din opiniile, atitudinile și descrierile unor personalități ale timpului le adună în volumul Profile literare, pe care îl va publica la Editura Benvenisti din Craiova. În perioada 17-29 noiembrie 1891 și 26 aprilie - 8 mai 1892 are cele mai intense colaborări literare
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
desăvârșeste taina botezului prin mirungere și primirea sfintei împărtășanii. După 1964, la insistențele prietenilor săi C. Noica și Al. Paleologu, reintră în viața literară prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici publicate în Secolul 20, Viața Românească, Steaua, Familia, Vatra, Orizont, Echinox, Opinia studențească etc. În urma acestor colaborări, vor rezulta mai multe volume de eseuri și critică literară: "Între viață și cărți" (1976), "Incertitudini literare" (1980, care primește Marele Premiu al Criticii literare). După moartea tatălui său (1967) începe să-și caute o
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
numele său, dar și cu pseudonimul "M.S. Cobuz", cu un alt scheci și un poem. Totuși, Sadoveanu nu era de acord cu agenda lui Densusianu, criticând mișcarea simbolistă românească la care adera revista. Începe să scrie pentru reviste non-simboliste precum "Opinia" și "Pagini Literare". În paralel, a fondat și tipărit manual pentru o scurtă perioadă un jurnal cunoscut sub numele de "Aurora" sau "Lumea". Sadoveanu pleacă la București în anul 1900, cu intenția de a studia dreptul la Universitatea din București
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
scriitorul avusese parte de manifestări de adversitate din partea oponenților "Sămănătorul"ui, în principal din partea criticului Henric Sanielevici. În recenziile sale din "Curentul Nou", volumele lui Sadoveanu erau considerate ca promovând acte imorale precum adulterul și violul, criticul exprimându-și totodată opinia că programul lui Iorga de didacticism moral era unul ipocrit. După cum avea să-și amintească mai târziu, Sadoveanu însuși era deranjat de unele aprecieri critice în legătură cu opera sa, menționând că decanul "Sămănătorist" l-a considerat odată egalul lui Vasile Pop
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
fost unul din cei mai mari critici ai lui Sadoveanu. Totuși, Sadoveanu a fost bine primit de adversarii lui Lovinescu: Perpessicius și editorul "Contimporanului" Ion Vinea, care, în căutarea autenticității literare, credea în reducerea decalajului dintre avangardism și folclor. Această opinie a fost împărtășită și de istoricul literar suedez Tom Sandqvist, care vedea în opera lui Sadoveanu ca puncte de legătură cu modernismul interesul lui în elemente păgâne și elemente absurde ale folclorului local. Într-o dispută despre specificul național, și
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
eroic”. El a mai adăugat că: „simplu, în sensul că acești oameni sunt mișcați de câteva dispozitive [care] coincid cu instincte fundamentale ale omenirii, [ei] sunt, în general, misterioși.” În aceeași notă, Sadoveanu creează, de asemenea, înțelepți populari, ale căror opinii cu privire la viata sunt de o natură umanistă naturii, și de multe ori descris în contrast cu principiile raționalismului raționalist ale culturii occidentale. Comentând pe baza acestui aspect, prietenul lui Sadoveanu, George Topîrceanu, credea că opera lui Sadoveanu a depășit noțiunile mai intelectuale
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
această caracteristică de la scriitorul francez Émile Zola sau de la Alexandru Vlahuță). Pentru Călinescu, această alegere a fost una cu „efecte dăunătoare” pentru opera lui Sadoveanu, considerând că "Dureri înăbușite" este „poate cea mai slabă” dintre colecțiile sale de povestiri. În opinia lui Lovinescu, înclinațiile lui Sadoveanu asupra naturalismului nu însemna că poveștile sale trebuie să fie obiective. Lucrările redau momente dramatice ale existenței individuale. În "Lupul", un animal este urmărit și prins de un grup de țărani; personajul eponim din "Ion
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
pe țărani de glie. Implicarea lui Sadoveanu în politică a fost marcată de schimbări bruște în convingeri, trecând în timpul carierei de politician de la doctrinele de dreapta la cele de stânga de mai multe ori în viață. În strânsă legătură cu opiniile sale tradiționaliste cu privire la literatura de specialitate, dar în contrast cu apartenența sa politică la cabinetul Partidul Conservator și cel Liberal, Sadoveanu s-a alăturat grupurilor naționaliste de diferite doctrine, asociindu-se atât cu Nicolae Iorga în 1906, cât și cu grupul de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
din operele sare într-o manieră postmodernistă sau ironică. Printre ei se numără Dan Lungu, care, conform criticului Andrei Terian, a făcut aluzie la narațiunea-cadru din "Hanu Ancuței" pentru conceperea romanului " Paradisul găinilor" din 2004. În 2001, un sondaj de opinie realizat printre literați de revista "Observator Cultural" a enumerat șase dintre romanele sale ca făcând parte din cele mai bune 150 de romane românești. Mai multe opere ale lui Mihail Sadoveanu au circulat și în străinătate. Acest fenomen a început
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
din plămânul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică."” La 1 septembrie 1944, la Valea Mare, a încetat din viață la vârsta de 59 de ani. După câteva luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu din București. O altă opinie sugerează că Liviu Rebreanu s-ar fi aflat în seara de 23 august 1944 într-o mașină alături de generalul Manolescu și Rică Georgescu fiind împușcat de un soldat care asigura un baraj: La 1 noiembrie 1908 a debutat în presa
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
că e vorba despre chestiuni de filosofie,antropologie, hermeneutică, postmodernism, statut al minorităților, morală socială, anticomunism sau colaboratori ai fostei Securități, vocea lui se aude limpede și ferm în cetate. Este vocea unui om care își asumă foarte responsabil toate opiniile. Iar cuvintele lui țintesc puncte nevralgice ale mentalului contemporan”" Cele mai importante scrieri ale sale sunt: Într-un interviu cu Vlad Mixich, Patapievici descrie ca în “Zbor in bătaia săgeții” și “Cerul vazut prin lentilă” țin de fondul lexical ante-89
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
cutumele regatului său și existau multe organisme independente, ca Adunarea Clerului, care dețineau drepturi și privilegii asupra cărora regele nu putea interveni, fiind garantate de lege. Regele emitea legi după ce își consulta consilierii chiar dacă nu era obligat să le accepte opiniile. Miniștrii dețineau o putere considerabilă. Controlorul general era cel mai important dintre ei pentru că se ocupa de finanțele regelui. Nu exista un cabinet în care miniștrii să se întrunească pentru a lua decizii în comun. Nu exista un prim-ministru
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]