121,069 matches
-
a fost corpul legislativ al Iugoslaviei. În perioada interbelică în Regatul Iugoslaviei a fost cunoscut că Adunarea Națională ("Narodna skupština"), în vreme ce în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia purta numele de Adunarea Federală ("Savezna skupština/Савезна скупштина"). A fost corpul legislativ oficial al statului iugoslav
Parlamentul Iugoslaviei () [Corola-website/Science/336543_a_337872]
-
a fost corpul legislativ al Iugoslaviei. În perioada interbelică în Regatul Iugoslaviei a fost cunoscut că Adunarea Națională ("Narodna skupština"), în vreme ce în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia purta numele de Adunarea Federală ("Savezna skupština/Савезна скупштина"). A fost corpul legislativ oficial al statului iugoslav, care a existat între 1918 și 1992 iar sediul său era găzduit în clădirea în care se află în prezent Adunarea Națională a Șerbiei. Primul corp parlamentar al statului a fost Reprezentanta Națională Temporară care
Parlamentul Iugoslaviei () [Corola-website/Science/336543_a_337872]
-
de Adunarea Federală ("Savezna skupština/Савезна скупштина"). A fost corpul legislativ oficial al statului iugoslav, care a existat între 1918 și 1992 iar sediul său era găzduit în clădirea în care se află în prezent Adunarea Națională a Șerbiei. Primul corp parlamentar al statului a fost Reprezentanta Națională Temporară care a existat până s-au desfășurat primele alegeri la 28 noiembrie 1920. Parlamentul nou înființat a fost cunoscut că Adunarea Constituanta. Adunarea a adoptat controversată Constituție Vidovdan pe 28 iunie 1921
Parlamentul Iugoslaviei () [Corola-website/Science/336543_a_337872]
-
mică, în axul bisericii. Pronaosul, fără ferestre, are planșeul drept. Naosul are patru ferestre și o boltire cilindrică, cu o deschidere mai mică decât nava. Două uși asigură accesul spre altarul pentagonal, cu trei ferestre. Șarpanta este într-un singur corp pe toată biserica, cu înveliș de șiță. Pe peretele de S în exterior, este aplicat un apărător învelit cu șiță, cu spațiu gol pentru ferestre și o inscripție gravată în zid. Turnul de deasupra pronaosului este mic, de secțiune octogonală
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Moisei () [Corola-website/Science/336576_a_337905]
-
(sau Memoriul-Manifest de la Darnița) reprezintă un document memorabil al foștilor prizonieri de război din Armata Austro-Ungară aflați în Rusia, constituiți în primul Corp al Voluntarilor Români din Rusia. Acest memoriu a readus în fața Marilor Puteri dorința poporului român de a trăi unit într-un singur stat, independent și suveran și reprezintă prima declarație de acest tip, ca preambul al Marii Uniri de la Alba
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
regimului țarist. În original, documentul a fost redactat în 4 exemplare, 2 în limba română și 2 în limba rusă. Documentul este un exemplu tipic al discursului românesc din perioada luptei pentru întregirea statului. Rațiunea și obiectivul unic al constituirii Corpului de Voluntari din Rusia a fost postulate ca fiind unirea poporului și teritoriului românesc din Imperiu, cu România. O incursiune în istoria luptei de emancipare națională a românilor transilvăneni, a fost inclusă dat fiind că documentul a fost adresat unor
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
și voință ale românilor transilvăneni, de a se uni cu România. Ideile cuprinse în Memoriul-Manifest reprezintă argumentarea voluntariatului românesc dedicat întregirii naționale și de aceea s-au regăsit în documentele ulterioare elaborate atât de primul, cât și de al doilea Corp al Voluntarilor români din Rusia. Această declarație a fost dealtfel tipărită, alături de informații privind voluntarii de la Darnița, pe foi volante, lansate de aviația aliată asupra pozițiilor trupelor austro-ungare din Italia.
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
moartea lui Brillat-Savarin. Traducerea cea mai importantă în limba engleză a fost făcută de scriitorul și criticul culinar M. F. K. Fisher, care a remarcat: „mă consider binecuvântat printre traducători”. Traducerea ei a fost publicată pentru prima dată în 1949. Corpul lucrării, deși de multe ori prolix sau excesiv și uneori dubios - aforistic și axiomatic, a rămas extrem de important și a fost în mod repetat reanalizat în anii scurși de la moartea sa. Într-o serie de meditații care seamănă cu eseurile
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
România Mare - Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria a reprezentat organul de presă al primului Corp de Voluntari Români din Rusia, apărând în perioada iulie-decembrie 1917. În linii mari, a urmat evoluția primului Corp de Voluntari, excepția fiind reprezentată de existența unui interval de timp între apariția ideei înființării unui astfel de organ de presă (toamna
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
România Mare - Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria a reprezentat organul de presă al primului Corp de Voluntari Români din Rusia, apărând în perioada iulie-decembrie 1917. În linii mari, a urmat evoluția primului Corp de Voluntari, excepția fiind reprezentată de existența unui interval de timp între apariția ideei înființării unui astfel de organ de presă (toamna anului 1916 - moment al debutului inițiativelor de organizare a prizonierilor pe baze naționale) și apariția efectivă (iulie 1917
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
anterioară câștigată la diferite publicații din Transilvania și Bucovina). La câteva zile după primirea entuziastă făcută la Iași primului detașament de voluntari, generalul Constantin Coandă si locotenent-colonelul Pietraru au solicitat în scris guvernului român sprijinul pentru publicarea unui periodic al Corpului de Voluntari. Ca efect, Ministerul român de Interne a delegat un grup de publiciștii (Avram Imbroane, Sever Bocu - fost redactor al Tribunei arădene și ulterior director al gazetei voluntarilor, Gheorghe Popp, Filaret Doboș și Iosif Schiopu.) și tipografii (Vasile Macrea
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
Banciu, iar numele a avut caracter simbolic. Publicația a avut un ritm de apariție săptămânal, apărând până în decembrie 1917 un total de 23 de numere. Primul număr a apărut pe 20 iulie 1917. Ziarul a fost trimis atât voluntarilor din Corpul de la Kiev, fiind difuzat în lagăre pe grupuri (10-20 de exemplare la 100-200 de oameni), cât și unor diverse personalități române aflate pe teritoriul rus, precum și la Iași membrilor guvernului, conducătorilor armatei, diferitelor personalități politice și cultural-științifice și liderilor refugiaților
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
a luptelor de la Mărășești. Gazeta a fost o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de câtre alte periodice (Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei, Vestitorul, Țara Noastră). După dizolvarea Primului Corp de Voluntari, ziarul fost în continuare editat de către Sever Bocu - fugit la Paris, drept "„Foaie a voluntarilor si soldatilor români în Franta si Italia”".
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
de lângă București, alte lacuri din București, diferite lacuri și bălți din Ardeal și unele lacurile litorale ale Mării Negre (lacul Mangalia etc.). Femelele măsoară 4-5 cm, pe când masculii, mai puțin numeroși, sunt de talie mică, respectiv 2,5-3,5 cm. Are corpul gros, alungit și ușor comprimat lateral. Capul este turtit dorso-ventral cu botul ușor alungit, ochi mari și gura largă așezată oblic și cu dinți mici pe maxilare. Înotătoarea dorsală este inserată în jumătatea posterioară a corpului, în urma înotătoarelor ventrale, care
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
5-3,5 cm. Are corpul gros, alungit și ușor comprimat lateral. Capul este turtit dorso-ventral cu botul ușor alungit, ochi mari și gura largă așezată oblic și cu dinți mici pe maxilare. Înotătoarea dorsală este inserată în jumătatea posterioară a corpului, în urma înotătoarelor ventrale, care au poziție abdominală. Înotătoarea caudală este rotunjită. Corpul este acoperit cu solzi verzi-măslinii, ceva mai închis pe spate și alburiu pe abdomen. Masculul are un organ copulator (numit gonopodiu), rezultat din transformarea înotătoarei anale și prin
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
este turtit dorso-ventral cu botul ușor alungit, ochi mari și gura largă așezată oblic și cu dinți mici pe maxilare. Înotătoarea dorsală este inserată în jumătatea posterioară a corpului, în urma înotătoarelor ventrale, care au poziție abdominală. Înotătoarea caudală este rotunjită. Corpul este acoperit cu solzi verzi-măslinii, ceva mai închis pe spate și alburiu pe abdomen. Masculul are un organ copulator (numit gonopodiu), rezultat din transformarea înotătoarei anale și prin alungirea radiilor 3-5 ale acestei înotătoare. Este un pește carnivor și anume
Gambuzie () [Corola-website/Science/336606_a_337935]
-
mod independent de interceptările radio. Evenimentele următoare au fost critice pentru viitorul curs al războiului. Pe 5 septembrie, Maunoury a atacat flancul drept (vestic) al lui Kluck, marcând începutul Primei Bătălii de pe Marna. Kluck a parat atacul cu ajutorul a două corpuri de armată împrumutate pe care le-a plasat în spațiul dintre Armata I-a și Armata a II-a. Un atac surpriză lansat pe 8 septembrie de Armata a V-a Franceză a generalului Franchet D ' Esperey (care-l înlocuise
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
Armata a II-a. Un atac surpriză lansat pe 8 septembrie de Armata a V-a Franceză a generalului Franchet D ' Esperey (care-l înlocuise pe Lanrezac) împotriva Armatei a II-a a lui Bülow a mărit breșa pe care Corpul Expediționar Britanic a căutat să o exploateze. Von Kluck i-a telegrafiat lui von Moltke, în noaptea de 8 septembrie, spunându-i că o victorie decisivă va avea loc în ziua următoare. În schimb, pe 9 septembrie, un reprezentant al
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
acel moment von Kluck reușise să-și depășească cea mai mare parte a problemelor cu care se confrunta. Ian Senior respinge ca un „mit” pretenția din istoria oficială germană că von Kluck ar fi triumfat pe 9 septembrie. În fapt Corpul Expediționar Britanic trecuse deja Marna, iar atacul lui Quast împotriva Armatei a VI-a a lui Maunoury eșuase, sugerându-se că acest lucru poate fi motivul pentru care Kluck a evitat întâlnirea directă cu Hentsch. Germanii s-au retras în
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
(sau burqini; , portmanteau rezultat din combinația cuvintelor burka și bikini) este un tip de costum de baie pentru femei. Designul își propune să respecte îndemnul Coranic pentru femeile musulmane de a se îmbrăca modest. Costumul acoperă întregul corp, exceptând fața, mâinile și picioarele, fiind în același timp suficient de ușor pentru a permite înotul. arată mai degrabă ca un costum de scafandru dotat cu glugă, dar mai lejer, și este realizat din materiale obișnuite pentru un costum de
Burkini () [Corola-website/Science/336663_a_337992]
-
post pentru tot restul vieții sale. Pe parcursul carierei sale a publicat o serie de tratate de astronomie și geografie. O mare parte din activitatea sa științifică a dedicat-o efemeridelor din Viena. El a făcut o serie de măsurători ale corpurilor cerești, care au fost publicate din 1787 până în 1806. Craterul Triesnecker de pe Lună este numit după el.
Franz de Paula Triesnecker () [Corola-website/Science/336673_a_338002]
-
experiment este ușor sesizabilă în încheierea raportului său: Mi se pare că succesul experimentului face necesară adoptarea ipotezei lui Fresnel, sau cel puțin a legii pe care el a găsit-o pentru expresia modificării vitezei luminii prin efectul mișcării unui corp; pentru că, deși faptul că această lege a fost găsită ca fiind adevărată poate fi o dovadă foarte puternică în favoarea ipotezei căreia îi este doar o consecință, probabil, concepția lui Fresnel ar părea atât de extraordinară, și, în unele privințe atât
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
a explicat mai general coeficientul lui Fresnel pe baza pe conceptului de timp local. Cu toate acestea, teoria lui Lorentz avea aceeași problemă fundamentală ca și Fresnel: eterul staționar contrazicea experimentul Michelson-Morley. Astfel, în 1892 Lorentz a propus ideea că corpurile în mișcare se contractă în direcția de mișcare (denumită ipoteza contracției FitzGerald-Lorentz, întrucât ajunsese deja în 1889 la această concluzie). Ecuațiile pe care el le-a folosit pentru a descrie aceste efecte au fost dezvoltate în continuare de el până în
Experimentul Fizeau () [Corola-website/Science/336665_a_337994]
-
statul-major general din Viena, unde la comandamentul armatei s-a ocupat de reforma instituțiilor de învățământ militar, în anii 1851-1852 elaborând un plan de reformă valabil până în 1868. Colonel din 1854, în 1859 a fost mutat la statul-major general al Corpului 4 de armată de la Liov, iar apoi, ca general-maior, la Corpul 8 de armată, iar în final la statul-major general al Armatei a 2-a din Italia. În 1859, după bătălia de la Solferino, a fost decorat cu Ordinul Coroana de
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
de reforma instituțiilor de învățământ militar, în anii 1851-1852 elaborând un plan de reformă valabil până în 1868. Colonel din 1854, în 1859 a fost mutat la statul-major general al Corpului 4 de armată de la Liov, iar apoi, ca general-maior, la Corpul 8 de armată, iar în final la statul-major general al Armatei a 2-a din Italia. În 1859, după bătălia de la Solferino, a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a II-a. În același an a fost înnobilat
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]