120,922 matches
-
se îndreaptă lateral, spre una din marginile proglotului, unde se deschide într-o înfundătură a papilei genitale, numită "atriu genital". Partea terminală a canalului deferent se diferențiază într-un organ de împerechere musculos, exertil, numit "cir", situat în "punga cirului". "Aparatul genital femel." "Ovarul", format din doi lobi mari, este situat în regiunea posterioară a proglotului. El se continuă cu "oviductul", care se deschide într-un "ootip". Aici se deschide și conductul "glandei vitelogene", care este unică și situată înspre marginea
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
copleșitor. Pentru cucerirea Fortului Eben-Emael s-a folosit pentru prima oară planoarele în faza inițială a atacului și a fost prima utilizare a încărcăturilor cumulative din acest război. Planoarele comandate de Rudolf Witzig au aterizat pe acoperișul fortului și, fiind aparate de zbor complet silenționase, au luat apărătorii prin surprindere. Parașutiștii au reușit să distrugă sau să scoată din uz cupolele tunurilor. Parașutiștii au folosit în afară de explosivi și aruncătoare de flăcări împotriva cuiburilor de mitralieră. Belgienii au reușit să distrugă unul
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
tipuri de miceliu: primar, secundar și terțiar. Miceliul primar este format din hife haploidale, este saprofit, slab dezvoltat și de scurtă durată. În urma copulării miceliilor primare are loc plasmogamia, rezultând un miceliu secundar, binucleat. Miceliul secundar reprezintă dikariofaza și constituie aparatul vegetativ de lungă durată a bazidiomicetelor. Pe miceliul secundar iau naștere bazidiile cu bazidiospori, în urma unui proces asemănător formării ascelor la ascomicete. Miceliul terțiar reprezintă miceliul de fructificare a ciupercilor bazidiomicete și este alcătuit tot din celulele binucleate, care iau
Basidiomycètes () [Corola-website/Science/333763_a_335092]
-
Nucu Rădulescu. Marele merit, al primei echipe de realizatori de la Radio Nova 22, a fost acela că, datorită calității programelor, dar și a dotării tehnice care permitea o transmisie fără cusur, i-a determinat pe mulți bucureșteni să-și cumpere aparate de radio care să fie dotate cu bandă de recepție vest (87,5 - 108 Mhz), aceștia devenind astfel ascultătorii fideli ai programelor Radio Nova 22. Din păcate, așa cum se întâmplă adeseori, echipa de realizatori de programe s-a scindat din
Radio Nova 22 () [Corola-website/Science/333781_a_335110]
-
Sivčev, fiind un succesor a avionului de vânătoare IK-1/IK-2. Acesta a fost privit ca un avion în general eficace, mai ușor de mânuit decât avioanele contemporane Messerschmitt Bf 109E și Hawker Hurricane Mk.I. În 1941 peste douăzeci de aparate erau în serviciul Forțelor Aeriene Regale Iugoslave.
Rogožarski IK-3 () [Corola-website/Science/333790_a_335119]
-
aduce pierderi importante Fighter Command și au pregătit un al doilea atac general împotriva RAF pentru 13 august. Până pe 13 august, "Luftwaffe" ajunsese la o capacitate de luptă ridicată. După ce tehnicienii germani au reușit să îmbunătățească duratele de funcționare ale aparatelor de zbor, "Luftwaffe" a declanșat un atac amplu cu numele de cod "Adlertag" (Ziua Vulturului), la care a participat aproximativ 71% din numărul total al bombardierelor, 85% din unitățile de avioane Bf 109 și 83% din unitățile de avioane Bf
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
informații germane au sugerat că la 17 august 1940 forțele RAF au fost reduse până la cel mult 300 de avioane în stare de funcționare. Au fost luate în considerație victoriile revendicate de piloții germani și capacitatea estimată de înlocuire a aparatelor de zbor distruse a industriei aeronautice britanice. În realitate, britanicii dispuneau de 855 de avioane gata de luptă, 289 de avioane în rezervă și 84 în unitățile de instruire. Aceasta a însemnat că britanicii dispuneau de fapt de două ori
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
vânătore pentru distrugerea aeroporturilor britanice. Kesselring era de asemenea susținătorul folosirii tacticii vânătorii libere a avioanelor organizate în "Jagdgeschwader" (grupuri de escadrile). Avioanele de vânătoare cu un singur motor Messerschmitt Bf 109 urmau să fie trimise înaintea bombardierelor pentru forțarea aparatelor defensivei britanice să se implice în lupte aeriene de mare amploare care, cel puțin din punct de vedere teoretic, aveau să asigure distrugerea forțelor de apărare RAF. Kesselring și-a modificat de această dată metodele operaționale. După ce s-a sfătuit
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
specific. Tehnologia radar a acelor vremuri nu asigura o identificare fără greșeală. Sistemul radar britanic avea dificultăți în detectarea formațiilor care zburau la mai mult de 25.000 de picioare (7,6 km) și nu putea oferi informații despre numărul aparatelor aflate în zbor. De asemenea, doar operatorii cu experiență puteau să identifice corect după câteva minute direcția de deplasare a formațiilor care zburau în zigzag. Stațiile radar urmăreau în majoritatea cazurilor spațiul aerian de deasupra mării, doar câteva fiind destinate
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
lungime. Avioanele care atacau la altitudine mică ar fi intrat în această „perdea” de cabluri. În momentul în care cablul se agăța de avionul inamic, se deschidea o parașută la cel de-al doilea capăt al cablului, ceea ce făcea ca aparatul de zbor să fie de necontrolat. Acest dispozitiv a fost folosit pentru prima oară pe 18 august 1940. Pe lângă aceste parașute cu cabluri, au mai fost folosite baloane de baraj de care au fost atașate cabluri tăietoare, capabile să smulgă
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Hill urma să fie atacat la joasă înălțime de 60 de bombardiere Heinkel He 111 decolate de pe aeroportul din Amiens. Obiectivul bombardierelor decolate de pe bazele din nordul Parisului era RAF Kenley. "Kampfgeschwader" (grupul de bombardiere) era format din 48 de aparate Dornier Do 17 și Junkers Ju 88. Forța care ataca Kenley era mai puțin numeroasă decât cea care avea ca obiectiv Biggin Hill, iar bombardierele Ju 88 și Do 17 transportau doar două treimi din încărcătura de bombe ale avioanelor
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fuzibile reglate pentru lansare de la 50 de picioare (15 m) sau mai mult. Echipajele acestor bombardiere executaseră până atunci misiuni de bombardament de la înălțimi de două ori mai mari, ceea ce făcea ca gradul de pericol să fie mult sporit pentru aparatele de zbor. Atacul bombardierelo Do 17 urma să fie parte a unei mișcări duble de învăluire a aeroportului. Avioanele Ju 88s din II./ KG 76 urmau să bombardeze în picaj clădirile și hangarele la început de la mare altitudine. Cinci minute
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
până la țintă și viteza redusă a bombardierelor Ju 87 presupunea că avioanele de vânătoare au suficient timp să ajungă din urmă "Stukasurile". La 13:59, stația radar Poling a identificat formațiunile germane și a raportat efective de aproximativ 80 de aparate de zbor. În spatele lor au fost identificate formațiuni de 9 până la 20 de avioane, considerate aparate de vânătoare. Analiștii britanici au considerat că Luftwaffe ataca cu 150 de avioane în total, o cifră de două ori mai mică decât în
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
timp să ajungă din urmă "Stukasurile". La 13:59, stația radar Poling a identificat formațiunile germane și a raportat efective de aproximativ 80 de aparate de zbor. În spatele lor au fost identificate formațiuni de 9 până la 20 de avioane, considerate aparate de vânătoare. Analiștii britanici au considerat că Luftwaffe ataca cu 150 de avioane în total, o cifră de două ori mai mică decât în realitate. Grupurile RAF 10 și 11 au alertat unitățile din subordine și camerele operaționale de la Uxbridge
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
muniție și realimentare cu benzină și nu au putut să participe la lupte. În timp ce avionele britanice se poziționau pentru lupte aeriene, vânătorii germani Bf 109 din JG 52, care erau parte a valului ințial de atac din fața bombardierelor, au identificat aparatele RAF la sol pe aeroportul RAF Manston. Douăsprezece Bf 109 din cadrul "II./JG 52" conduse de căpitanul Wolfgang Ewald au atacat avioanele engleze în timp ce se alimentau. După două atacuri, germanii au distrus, conform rapoartelor de mai târziu, 10 avioane de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
atace dinspre nord-vest cu vântul din față pentru a-și mări acuratețea bombardamentului. De obicei, Ju 87 atacau în linie de șir normală (cu avionul comandantului în frunte), dar Bode a ales să atace în grupuri mici de câte trei aparate, pentru ca să împartă focul artileriei antiaeriene britanice între mai multe ține. Pentru ca să prevină atacul antiaerienei britanice, piloții săi au deschis focul cu mitralierele de la bord în timp ce intraseră în picaj la un unghi de 80 de grade. Grupurile de Ju 87 au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de membri ai echiapajelor uciși, șase răniți și șase prizonieri, dintr-un total de 56 de oameni. Aceste pierderi au făcut ca numărul total al bombardierelor în picaj Ju 87 pierdute în această campanie să se ridice la 59 de aparate distruse și 33 avariate. Pierderile au fost greu de suportat de germani. Cu excepția unor atacuri sporadice din acel an împotriva unor convoaie navale, Stukasurile nu au mai jucat un rol important în Bătălia Angliei. Printre piloții morți s-a numărat
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
acel an împotriva unor convoaie navale, Stukasurile nu au mai jucat un rol important în Bătălia Angliei. Printre piloții morți s-a numărat "Gruppenkommandeur" "Hauptmann" Herbert Meisel. Dintre avioanele de escortă Bf 109 ale JG 27 germanii au pierdut șase aparate. Doi piloți au fost salvați. Alte surse dau cifra de opt Bf 109 distruse. JG 27 a revendicat 14 victorii, dar se pare că aceată cifră este exagerată. Doar șapte aparate de zbor au fost în final acceptate de responsabilii
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Bf 109 ale JG 27 germanii au pierdut șase aparate. Doi piloți au fost salvați. Alte surse dau cifra de opt Bf 109 distruse. JG 27 a revendicat 14 victorii, dar se pare că aceată cifră este exagerată. Doar șapte aparate de zbor au fost în final acceptate de responsabilii Luftwaffe. Pierderile RAF în luptele aeriene s-au ridicat la cinci avioane de vânătoare distruse și patru avariate. Escadrila 43 a avut un avion Hurricane avariat, escadrila 152 Squadron a avut
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
s-au înregistrat distrugeri materiale sau piereri umane și se pare că atacul de la Dieppe nici măcar nu a fost sesizat. Pe drumul de întoarcere, bombardierele s-au intersectat cu două avioane de recunoaștere Spitfire ale „Photographic Reconnaissance Unit” (PRU). Aceste aparate erau neînarmate, nu dispuneau de echipament radio și de orice alt echipament considerat neesențial pentru misiunile de recunoaștere. Avioanele erau echipate în schimb cu rezervoare suplimentare de combustibil. Pentru creșterea vitezei, avioanele erau acoperite cu o vopsea specială, iar suprafața
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
misiunile de recunoaștere. Avioanele erau echipate în schimb cu rezervoare suplimentare de combustibil. Pentru creșterea vitezei, avioanele erau acoperite cu o vopsea specială, iar suprafața era atent lustruită pentru reducerea frecării. Avioanele Spitfire erau în acele timpuri cele mai rapide aparate de zbor din doatarea britanicilor sau germanilor, fiind capabile să atingă 640 km/h. Misiunile lor se desfășurau la altitudini de peste 10.000 m și de cele mai multe ori zborul lor rămânea nedetectat. Ei au fotografiat porturile și aeroporturile și s-
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Dornier la Deal. Escorta era asigurată de 140 avioane de vânătoare Bf 109 Bf 110 din cadrul JG 3, JG 26, JG 51, JG 54 și ZG 26. Operatorii de radar britanici au estimat corect puterea formațiilor germane la 250 de aparate de zbor. Pentru respingerea atacului, controlorii de la centrul Uxbridge au trimis în aer 13 escadrile. De la Watnall au mai fost trimise în misiune încă patru escadrile. În total, britanicii aveau în aer 47 de avioane 47 Spitfire și 97 Hurricane
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
în realitate. Pentru atacul de pe 18 august, propaganda britanică a pretins că au fost doborâte 144 de avioane germane, de două ori mai mult decât cifrele reale. Pe de altă parte, germanii au afirmat că au pierdut doar 36 de aparate de zbor, adică de două ori mai puțin decât arată cifrele reale (între 69 și 71 de avioane). Propaganda germană a pretins că au fost distruse 147 de avioane britanice, de douăori mai mult decât pierderile actuale. În același timp
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
și 71 de avioane). Propaganda germană a pretins că au fost distruse 147 de avioane britanice, de douăori mai mult decât pierderile actuale. În același timp, britanicii au admis pierderea a doar 23 de avioane, cifra reală fiind de 67-68 aparate de zbor. Există surse care afirmă că RAF a pierdut doar 27-37 de avioane în timpul luptelor aeriene, cu 29 de avioane distruse la sol, iar dintre toate acestea numai 8 avioane de vânătoare. Siegfried Bethke, pilot de vânătoare german, avea
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
declare mai târziu că pierderile proprii erau mereu minimalizate, Înaltul Comandament German mințind tot timpul populația cu privire la amploarea pierderilor. După cu a afirmat Bethke, avioanele care se prăbușiseră în Canalul Mânecii nu au fost niciodată numărate în rapoartele oficiale. Unul dintre aparatele de zbor din unitatea sa fusese lovit de 88 de proiectile și a trebuit să fie demontat și trimis pe bucăți în Germania. Bethke consideră că acest aparat nu a fost trecut pe lista pierderilor. În timpul zilei de 18 august
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]