19,920 matches
-
un "reacționar", căci acționează invers decât țăranii care aspiră să devină "moderni", plecând la oraș. Pe piatra de mormânt a lui Tomas scrie: "După o îndelungată rătăcire, întoarcerea"437. Dacă ar fi scris în România, Kundera ar fi putut fi acuzat de "neosămănătorism". Nici vorbă de așa ceva. Rătăcire e în labirint, unde totul se repetă, gol, la infinit, ca devenire oarbă. Întoarcerea e cea a lui Nietzsche, sub povara destinului, ca devenire întru ființă. De precizat că nu e la mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
doar în interiorul căsătoriei sacre. Ethosul postmodern a împins până la exces cele două forme de erezii erotice, amenințând cu destrămarea familiei, adică sporind entropia socială. Ba a nutrit și alte erezii precum feminismul (intuit de Nietzsche, care, de aceea, a fost acuzat de "misoginism") și mitul celui de al treilea sex, care se vrea întemeietor al unei noi civilizații, de tip "gay". Toate, însă, duc la kitsch prin exaltarea pasiunii sau a optimismului rațiunii. Denis de Rougemont observă că orientalii au evitat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Paleologu Matta, Calicantus: scene din viața lui Cristal, Editura Augusta, Timișoara, 2005, p. 195. 406 Ibidem, p. 200. 407 Ibidem, p. 204. 408 Ibidem, p. 236, 409 Christos Yannaras, Heidegger și Areopagitul, Editura Anastasia, București, 1996. Teologii occidentali l-au acuzat pe Heidegger de "neo-misticism" și de "neoromantism" ce aparține mai mult poeziei decât filosofiei. Dar adevărul e că acești teologi păcătuiau prin ignorarea diferenței dintre esența divină și lucrările divine, dogmă fundamentală în teologia palamită. Dintre gânditorii occidentali moderni, înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în care opereaz] s-a schimbat. Deși contextul ține în mare m]sur] de moral] (e bine s] r]zbuni uciderea f]r] motiv a altcuiva), logica aplic]rii principiului moral este complet amoral]. Nu fac aceast] remarc] pentru a acuză populația Nuer de confuzie în gândire, ci pentru a ilustra universalitatea enigmelor morale provocate de aplicarea aparent inevitabil] a unor combinații de principii orientate diferit (în cazul acesta, etică și logica amoral]) pentru a rezolva probleme morale. Ne-am obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
va sta absolut nemișcat], riscă secționarea unei artere sau distrugerea permanent] a osului, rezultatul putând fi fatal. Dac] acuzatorul nu înfige sulița în exact acea porțiune a coapsei care poate fi r]nit] f]r] consecințe grave, el va fi acuzat de crim]. Fiecare participant trebuie s] r]spund] aștept]rilor celuilalt, respectând astfel, în mod simbolic, morală public]. Am sublinat faptul c] înțelesul social și deci aici semnificația moral] a comportamentului sunt determinate de contextul cultural. Integritatea sistemului de înțelesuri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
soția sau copiii că sclavi pe o perioad] de patru ani. Luarea în c]s]torie a unei soții f]r] contract nu avea bâz] legal]. Violarea unei fecioare de rang aristocratic promise deja se sfârșea cu moartea violatorului. Soțiile acuzate de infidelitate erau aruncate într-un râu în care se presupunea c] zeul acestuia le va decide nevinov]ția sau vinov]ția. Acuzațiile false erau pedepsite aspru, iar cine f]cea pe nedrept acuzația de crim] era osândit la moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
funcțiile claselor, transformându-le treptat într-o instituție discriminatorie bazat] pe privilegiul nașterii. Brahmanii profit] cel mai mult de pe urma acestui sistem și dețin sursă puterii. Se dezvolt] o moral] care susține viața, dar rigid autoritar]. Din aceast] cauz], Max Weber acuză Vedele c] „nu conțin o etic] rațional]” (Weber, 1958, pp. 261, 337). 3. În ciuda existenței unei opinii generale c] Vedele ar fi, per ansamblu, ritualiste, ele conțin totuși imnuri care laud] anumite virtuți umaniste și idealuri morale, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viat] potrivit ființelor umane, care coincideau cu p]rți ale înv]ț]turii morale creștine. Aceast] coincident] a ajuns mai tarziu o tem] în ap]rărea filosofiei și a studiului scriitorilor p]gani, pe care scolastica o oferea când era acuzat] c] cercet]rile sale primejduiau credință. Descoperirea din filosofia grec] care îi interesa pe P]rinți era cea a gândirii practice (rațio practică) sau a „gândirii corecte” (recta rațio în latin], orthos logos în greac]). Atât Platon, cât și Aristotel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
kantiene s-au cristalizat într-un curent independent cunoscut că „etică lui Kant”. Unii susțin c] aceste critici nu se aplic] eticii kantiene, alții cred c] ele constituie motive suficiente pentru respingerea poziției lui Kant. 1) Formalismul. Cea mai cunoscut] acuz] adus] eticii kantiene este învinuirea c] imperativul categoric nu are de fapt substanț], este trivial sau pur formal și nu formuleaz] nici un principiu al datoriei. Acuză a fost susținut] de c]tre Hegel, J.S. Mill și de c]tre mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ele constituie motive suficiente pentru respingerea poziției lui Kant. 1) Formalismul. Cea mai cunoscut] acuz] adus] eticii kantiene este învinuirea c] imperativul categoric nu are de fapt substanț], este trivial sau pur formal și nu formuleaz] nici un principiu al datoriei. Acuză a fost susținut] de c]tre Hegel, J.S. Mill și de c]tre mulți autori contemporani. Din perspectiv] kantian], condiția pentru maximele universale este că principiile noastre fundamentale s] poat] fi adoptate de toat] lumea. Condiția poate p]rea f
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care agenții le adopt]. Aceste constrângeri ne permit identificarea principiilor obligației mai specifice, dar nedeterminate. (Pentru o teorie diferit] a universaliz]rii, vezi capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) 2) Rigiditatea. Dincolo de lipsă de substanț] și de formalism, etică kantian] mai este acuzat] și c] duce la reguli rigide care nu iau în considerare diferențele dintre cazuri. Totuși, principiile universale nu impun tratament uniform; ele pot impune chiar tratamente diferențiate. Principii precum „impozitarea trebuie s] fie stabilit] proporțional cu capacitatea de plat]” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teoria este doar un set de constrângeri, cerință esențial] este de a g]și acele acțiuni care se încadreaz] în aceste constrângeri. Problemă surselor multiple de obligație apare doar atunci când este imposibil] identificarea acestor acțiuni. Kant nu ofer] nici o soluție; acuză adus] virtuții de c]tre avocații eticii (de exemplu, Bernard Williams, Martha Nussbaum), conform c]reia Kant nu menționeaz] nimic despre regretul exprimat la inc]lcarea sau neglijarea unui angajament moral, este îndrept]țiț]. 5) Sursă inclinațiilor. Un alt curent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de vedere, problema este mai profund] și conduce la acuzația mai grav] c] etică kantian] nu ofer] o explicație pntru acțiunile incorecte din punct de vedere moral. 6) Nici o explicație pentru acțiunile incorecte din punct de vedere moral. Kant este acuzat și c] recunoaște numai acțiunile libere complet autonome - adic] realizate pe baza unui princpiu universal - și acțiunile care reflect] dorințele și inclinațiile naturale. El nu include deci în teoria să acțiunile libere, imputabile, dar greșite. Kant cred totuși c] poate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fundament. Aceast] obiecție explic] în mare parte atractivitatea contractualismului hobbesian, deoarece pare s] ofere un r]spuns acceptabil scepticului moral (deși face acest lucru sacrificând pretenția la statutul de moral] real]). Totuși, contractualismul kantian nu este mai vulnerabil la aceast] acuz] decât orice alt] teorie moral]. Kantienii folosesc o abordare particular] de determinare a principiilor morale, dar aproape toate filosofiile tradiționale occidentale împ]rt]șesc asumpția potrivit c]reia exist] principii care genereaz] obligații și pe care toți indivizii au datoria
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ultimul secol, în „Studii etice” (p. 107). „Din câte știu eu, aceasta înseamn] s] faci posibil], s] justifici și chiar s] încurajezi o neîncetat] practic] a cazuisticii; iar aceasta, trebuie ad]ugat, reprezint] moartea moralei.” Dar dac] acest tip de acuz] a fost adus în ultimul secol, el a fost și refuzat, în special de c]tre scriitori că John Austin și Henry Sidgwick. Ei au ap]rât utilitarismul clasic, teoria moral] a consecințelor potrivit c]reia singură valoare este cea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
experiment nu este acceptabil decât în cazul în care este suficient de important pentru a justifica folosirea unei ființe umane retardate (1975, pp. 77-78). Singer nu susține c] ființele umane retardate ar trebui folosite în experimente, deși unii l-au acuzat de acest lucru. Ceea ce el încearc] s] demonstreze aici este c] ar fi greșit s] decidem s] facem experimente pe animale și nu pe oameni cu abilit]ți similare de a-si înțelege situația numai pe baza faptului c] animalele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] își sporeasc] profitul”. Autorul i-a numit pe oamenii de afaceri care ap]rău ideea responsabilit]ții sociale „marionete inconștiente a acelor forțe intelectuale care au subminat și conținu] s] submineze bazele unei societ]ți libere” și i-a acuzat c] „predic] un socialism pur si nediluat”. Argumentul lui Friedman este c] managerii unei corporații sunt angajații acționarilor și, în aceast] calitate, ei au „responsabilitatea fiduciar]” de a maximaliza profitul acestora. Donațiile de bani pentru acte caritabile sau pentru alte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
produse cele mai bune consecințe. De exemplu, presupunând c] un membru al unui grup rasial sau religios a comis o crim] teribil] împotriva unui membru al unui alt grup, în cazul în care unul dintre membrii primului grup nu este acuzat de crim], membrii celui de-al doilea grup vor încerca s] își fac] singuri dreptate. Astfel, dac] vinovatul nu este g]sit, unul dintre membrii nevinovați va fi pedepsit, mai ales c] este foarte ușor s] fie fabricate dovezi împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
g]sit, unul dintre membrii nevinovați va fi pedepsit, mai ales c] este foarte ușor s] fie fabricate dovezi împotriva unei persoane nevinovate. Utilitariști ar r]spunde la aceast] obiecție prin evidențierea faptului c], pe termen lung, consecințele negative ale acuz]rii și pedepsirii unei persoane nevinovate vor domina indiferent de consecințele pozitive produse pe termen scurt. Adev]rul și încrederea în instituția justiției vor fi distruse. Persoanele nevinovate vor înțelege ins] c], în unele ocazii, vor fi sacrificate pentru binele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vor fi uciși, dar în absență pedepsei capitale și în lumina experienței avute pan] în prezent exist] o mic] probabilitate a apariției mai multor victime nevinovate ale crimelor (Conway, 1974). În orice caz, exist] riscul pentru câteva persoane s] fie acuzate în mod greșit de crim] și s] fie executate în momentul în care exist] pedeapsă capital]. Acest argument trebuie adus în categoria celor împotriva pedepsei capitale. În ultimii ani au fost f]cute mai multe încerc]ri de a înlocui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]torului și toți aceștia ar trebui s] devin] subiecți ai tratamentului care s] îi împiedice s] repete faptele anterioare. Pentru o condamnare este suficient că o persoan] s] fi comis ceva interzis de lege. Nu este necesar ca cei acuzați s] fie vinovați. Dup] condamnare, acuzații așteapt] sentința. În acest moment poate fi luat în calcul statutul mental al f]ptașului în momentul comiterii infracțiunii, ins] numai pentru a se descoperi formă potrivit] de tratament. Tratamentul este menit s] previn
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
erau irelevante, în mod surprinz]tor ele nu erau atât de importante în comparație cu alți factori de natur] evident politic] sau chiar personal], cum era nevoia că președintele Kennedy s]-si recâștige prestigiul, s]-și demonstreze curajul și s] elimine perspectiva acuz]rii, asemenea necesit]ții evit]rii înfrângerii Partidului Democrat în apropiatele alegeri pentru Congres. Kennedy a crezut c] necesitatea politic] îndrept]tea ceea ce el însuși socotea că un foarte mare risc (între o treime și o jum]țațe) al unui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sugereze c] avem o capacitate moral] care scoate la iveal] adev]rul moral cam în același mod în care ochii ne dezv]luie adev]ruri despre ceea ce ne înconjoar]. Dac] am gândi așa, ar exista o tendinț] de a-i acuză de orbire moral] pe cei care, din punct de vedere moral, nu sunt de acord cu noi; dup] cum vedem, capacitatea lor moral] nu funcționeaz] așa cum trebuie, din moment ce p]rerile lor sunt diferite de ale noastre. Dar pentru c] nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de tip „se cuvine” o împ]rt]șesc cu imperativele) poate fi încercat] aici numai la modul cel mai schematic. Un act de vorbire este prescriptiv dac], pentru a fi de acord cu el, este obligatorie, pentru a nu fi acuzați de nesinceriatate, realizarea acțiunii specificate în actul vorbirii sau, dac] solicit] pe altcineva pentru a o realiza, s] fie dispus s] o fac]. Astfel prescriptivismul într] în clasa teoriilor etice cunoscute că „internaliste”: acelea care susțin c] a accepta o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viziunea materialist] asupra istoriei, prin expunerea leg]turii dintre ideologia moral] și interesele de clas], „distruge complet morală”, indiferent de conținutul său de apartenență ei la vreo clas] (MEW 3, p. 404; CW 5, p. 419). Cand un critic imaginar acuz]: „comunismul elimin] complet morală și religia în loc s] le formuleze altfel”, Manifestul Comunist nu r]spunde nu negând c] aceast] acuzație este adev]rât], ci observând c] la fel cum revoluția comunist] va implica o separare radical] de toate relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]