15,743 matches
-
rece cu mine” în ciuda protestului meu public și a situației mele de persona non grata a regimului. „Eu sunt aici, i-a răspuns ambasadorul american, pe lângă domnul Ceaușescu!” Ivasiuc și eu am înțeles atunci că politica unui imperiu, precum cel american, trecea adesea peste „interesele minore” ale unei intelectualități naționale sau chiar ale unui stat oarecare, pierdut în Balcani! Cinism?! Nu, nu cred. Americanii își căutau aliați contra U. Sovietice și, o vreme, sunt convins, „l-au folosit” pe Ceaușescu, „pion
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ambasadorul american, pe lângă domnul Ceaușescu!” Ivasiuc și eu am înțeles atunci că politica unui imperiu, precum cel american, trecea adesea peste „interesele minore” ale unei intelectualități naționale sau chiar ale unui stat oarecare, pierdut în Balcani! Cinism?! Nu, nu cred. Americanii își căutau aliați contra U. Sovietice și, o vreme, sunt convins, „l-au folosit” pe Ceaușescu, „pion avansat” în pactul militar de la Varșovia, dar și în „lumea a treia”, amic cu Gaddafi, Arafat, Saddat, dar și cu șefii Izraelului etc.
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
uităm” cumva, iar dacă va veni - și va veni odată, probabil! -, cu atât mai bine, dar să nu facem din „el” steaua și axul visărilor noastre!? Și, în general, să încetăm de a mai privi cu jind sau stupefiat-admirativi spre americani sau francezi sau spre nu importă cine! Am învățat mult de la ei, e drept, mai ales de la vechile culturi occidentale, dar eu sunt încă o dată profund convins că am ajuns la reala, deplina maturitate națională și e cazul să ne
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
partidului și a sistemului susținut de Moscova! -, cât și prin susținerea acestuia, multă vreme, de către statele mari și puternice ale lumii, plus lumea a treia, până la căderea Imperiului Sovietic, o „putere-tampon” de care trebuiau să ție seama și rușii, și americanii. Și, lucrul probabil cel mai dificil de „înțeles”, „pasivitatea” a ceea ce numim azi societatea civilă, dar și a multora dintre vârfuri, politice, economice, administrative, culturale care, „în particular”, nu cruțau criticile și sarcasmele la adresa „nebunului” și a soției sale”, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Chiril în spatele lor; Dostoievski, stareții și bărboșii slavofili omniprezenți la și în jurul Sfântului Mormânt reapar la suprafață. Iată-ne iar pe timpul Fraților Karamazov. Mai mult de opt ruși din zece își afirmă credința în Dumnezeu, așa cum o fac și nouă americani din zece. 11% dintre americani se declară fără religie, ca și 16% dintre ruși, cel puțin așa susțin institutele specializate. Ironia istoriei: omul sovietic a produs în mod laborios americani mijlocii. Sfârșitul unei curse nebunești între cei doi uriași și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și bărboșii slavofili omniprezenți la și în jurul Sfântului Mormânt reapar la suprafață. Iată-ne iar pe timpul Fraților Karamazov. Mai mult de opt ruși din zece își afirmă credința în Dumnezeu, așa cum o fac și nouă americani din zece. 11% dintre americani se declară fără religie, ca și 16% dintre ruși, cel puțin așa susțin institutele specializate. Ironia istoriei: omul sovietic a produs în mod laborios americani mijlocii. Sfârșitul unei curse nebunești între cei doi uriași și după câteva zeci de milioane
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
își afirmă credința în Dumnezeu, așa cum o fac și nouă americani din zece. 11% dintre americani se declară fără religie, ca și 16% dintre ruși, cel puțin așa susțin institutele specializate. Ironia istoriei: omul sovietic a produs în mod laborios americani mijlocii. Sfârșitul unei curse nebunești între cei doi uriași și după câteva zeci de milioane de morți, se ajunge, de o parte și de cealaltă, la nivelul de cucernicie care va fi fost cel din secolul al XII-lea european
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Moscova în 1950. Dansuri folclorice și imagini ale șefului statului în supraimpresiune. Asta numiți dumneavoastră modernitate? N-o luați înaintea muzicii. Dacă democrația ar însemna doar legea numărului, eu unul aș avea mult de pierdut. Chiar ne fac să râdem, americanii. Voiau să democratizeze Orientul Mijlociu, și l-au islamizat și mai tare. Și în plus, voi aveți rețelele de securitate. Jocul democratic este posibil atunci când tabăra care pierde este asigurată, în cazul în care pierde alegerile, că nu își pierde și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
zeci de milioane, cele pentru evrei în milioane, iar pentru creștini în mii de dolari). Dar chiar așa stând lucrurile, trebuie oare să-l lăsăm să dispară fără zgomot? Eu nu cred așa ceva, chiar dacă europeanul (și cu atât mai mult americanul) e împărțit între intervenție, care-l compromite pe cel asistat, și indiferența care-l lasă pe acesta în voia soartei. Această piele de sagri care se tot micșorează merită ca cineva să vegheze la viitorul ei, și nu numai din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bucata". După ce adineaori abia și-a refulat dorința de a izbucni în imprecații, acum aproape că-i vine să mulțumească Washingtonului. De câte ori n-auzi aici astfel de exclamații de dragoste-ură! Îmi revine în minte butada unui amic vietnamez din Huê: "Americanii ștergeau de pe suprafața pământului satele noastre, omorau jumătate din locuitorii lor și, a doua zi, mai-mai că ne parașutau și cărucioare pentru supraviețuitorii invalizi". Necruțătorul și binevoitorul Imperiu suscită, oriunde ai merge, astfel de ironii pe jumătate sarcastice, jumătate amuzante
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ceruri, dar tot în Țara Sfântă, un om sfânt se ocupă mai mult de pământ decât de cer. Odată expediate salamalecurile, intrăm în subiect: Cu Siria, jocul nu-i încă încheiat, să știți. Se merge la schimb. Ziua în care americanii vor avea nevoie de ea pentru a ieși din Irak nu e chiar așa departe. La urma urmei, chestiunea înălțimilor Golan poate fi tranșată în două minute... Asta înseamnă, Preafericite, că într-o zi veți putea fi văzut la Damasc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de kilometri de aici, dar cele ale sunniților cu Arabia Saudită nu vă deranjează. Fiecare dintre facțiunile din această țară au cîte un naș în străinătate. Ultimul ca dată e iranian, nu-l vedeți decât pe el, dar ceilalți? Pe cel american, pe cel israelian, pe cel francez, pe cel saudit? Ca paiul din ochiul tău și bârna din ochiul altuia... Noi creștinii, reia generalul, putem, trebuie să impunem pluralismul revoluției islamice. Noi servim ca punte între Occident și Orient, este destinul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
crede" dar la "cruciadă" nimic). Nu mai are curs, în sensul lui propriu, decât în America de Nord, bastion al milenarismului evanghelic, unde întrebuințarea lui în sens figurat este de altfel o banalitate (cel de-al Doilea Război Mondial a fost, pentru americani, o cruciadă pentru libertate). Desigur, exterminarea sarazinilor nu ne-ar displăcea prea tare nici nouă, dar de departe, apăsând doar pe un buton, fără a ne urni de acasă, lăsând totul în urma noastră. Cucerirea piețelor, da, dar să plătești cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe manifestanți să dea înapoi. Hei, dumneata de colo, tăcerea voastră e mai rea ca gloanțele lor, mă apostrofează în engleză, cu voce joasă, alături de mine, o fată cu ochi negri, fără voal. Care voi? o întreb eu, surprins. Voi, americanii. Scuzați-mă, eu vin din Europa. Sunt francez. European? E și mai rău, îmi replică ea cu un scurt rânjet sec. Sunteți creștină? o întreb eu zâmbind cât pot mai drăguț. Da, și ce-i cu asta? După care, a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu răceală, arabul de la colț vă zâmbește. Ca european, iată-vă disprețuit de două ori în același timp. Acum înțeleg mai bine butada auzită la Tel-Aviv. Neamțul plătește și tace din gură. Europeanul bombăne, dar de fapt nu-i pasă; americanul trage o linie și discută". Între emisarul american care merge drept la țintă și delegatul european stând între două scaune și neterminându-și frazele, care-i mai demn de respect? Nu demult, un tip de la consulatul american ar fi replicat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sunt lucruri de care mă lovesc în fiecare zi, chiar aici în Palestina. Nu mai știi ce să faci... Între fasciștii din Hamas care nu mai visează decât legea coranică, Șaria, și colaboraționiștii din Autoritatea palestiniană care mănâncă din palma americanilor, îmi spune un profesor din Birzeit, de partea cui vreți să fiu? Mie nu-mi plac nici unii nici ceilalți. Numai că totul se întoarce împotriva noastră. Dacă suntem politicoși și drăguți, ieșim din scenă, iar oamenii gândesc cam așa: "Nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Lumea trăiește în zorii secolului al XXI-lea, dar aici e încă miezul nopții. Dincolo de imposibilitatea în care se află diplomații palestinieni de a semnala însingurarea în care au fost lăsați singurilor care ar avea mijloacele de a o atenua americanilor și europenilor (fără a mai reveni asupra faptului împlinit al creării Israelului care, ca în cazul oricărei națiuni noi, a fost un act de violență) palestinianul obișnuit are de ce să ajungă la exasperare. În oraș, o locuință construită fără aprobările
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mijloc cuminte de întreținere titluri, demnități și o rațiune de a fi. Europenii, pentru că au ales să-și cumpere, cu importantele ajutoare financiare și umanitare care-i exonerează de pasivitatea lor politică și de miopia voluntară, o aparentă ținută demnă. Americanii, la rându-le, tributari din punct de vedere mental mai mult Vechiului decât Noului Testament, pentru că legătura lor existențială cu Israelul este una de tip filial și deci acritic. Iluzia autoprotectoare și împărtășită rezultă astfel din interese opuse și asta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray[Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că se datorește în mare parte unui compatriot al nostru, Tristan Tzara, care s-a dus cu ea la Paris, a brevetat-o și a avut un succes teribil. După el, au venit André Breton și alții, franțuji, nemți și americani care au perfecționat metodele și au aprofundat descoperirea și revoluția"... (Jurnal, 1927) II A vedea în Sadoveanu doar un arhaizant, un îndatorat marilor cronicari și cărților populare, e o eroare; pelerinul printre arhetipuri nutrea (programatic) nostalgia cunoașterii totalizante, integraționiste, angajându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Copii. Două fetițe stau de vorbă cu Valeria. Una e la școală. Cealaltă încă nu (6 ani). Cea mărișoară mai bine îmbrăcată; a doua mai sărăcuț. Dorința lor e să se facă sanitare ori aviatoare, căci "va fi război", din pricina Americanilor și Nemților. Foarte drăgălașe și prietinoase. Oferă flori. Am să vă aduc și eu bomboane. Ba, zice cea mare: mai bine niște cărți cu povești. Cea mai mică: Un abecedar. Un grup de băieți, care sunt mai rezervați, mai timizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Se încearcă o aventură militară acolo unde n-au izbutit corupția, viclenia și trădarea. "Atacul contra Coreei e dirijat de fapt contra Chinei", afirmă Yves Farges, analizând faptele și referindu-se la istorie. Războiul pe care îl făceau în China americanii, secundați de Ciang-Kai-Șek, nu le-a adus rezultatele dorite. Surghiunind pe omul lor de paie la Taivan subt protecția flotei și aviației, americanii au început a reînarma pe japonezi și deslănțuiră războiul de pradă din Coreea. Dar războiul fără ieșire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
afirmă Yves Farges, analizând faptele și referindu-se la istorie. Războiul pe care îl făceau în China americanii, secundați de Ciang-Kai-Șek, nu le-a adus rezultatele dorite. Surghiunind pe omul lor de paie la Taivan subt protecția flotei și aviației, americanii au început a reînarma pe japonezi și deslănțuiră războiul de pradă din Coreea. Dar războiul fără ieșire în Coreea și insuccesele armatei americane riscă să delapideze "beneficiile de la Nagasaki și Hiroșima". Cele două bombe atomice aruncate asupra Japoniei au trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
contrazicere că, la diferite date, în diferite locuri din Coreea, au fost împrăștiate din avioane felurite specii de insecte (antomydee, pseudonemoptere, țânțari, muște negre, collombole), de pești și broaște. Insectele și peștii și broaștele purtau germenii tifosului și disenteriei. Purtarea americanilor în războiul Coreei și în China probează fără putință de contestație întrebuințarea bacteriilor. Diplomații americani și propagandiștii lor plătiți încearcă în chip cinic să nege evidența. Dar Yves Farges observă pertinamente: "Am cunoscut războaie care porneau fără declarații. Cu războiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
China, focarele de ciumă găsindu-se în limitele Mongoliei interioare, au fost lichidate în 1950. Afară de asta aceste regiuni se află la 100-1200 km departe de frontiera coreeană. E cu putință oare să fi adus ciuma voluntarii chinezi, cum pretind americanii? Nu e cu putință, deoarece voluntarii chinezi fuseseră supuși repetat vaccinării și nu puteau fi purtători ai unor maladii stânse de mult în China. Pe de altă parte, cazurile constatate în Coreea au izbucnit ici și colo, fără legătură și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
comuna Dioști din fostul județ Romanați, actualmente Olt. Aici am locuit câteva luni, așa că în primăvara anului 1947 am plecat către Moldova în județul Botoșani instalându-ne în satul Dungeni. Deoarece se făceau tot mai auzite zvonurile că vor veni americanii și vor elibera Basarabia, familia mea cu fratele mamei Derevenciuc Constantin și bunicul Bobutac, ne-am mutat cu toții la Mitoc pe malul Prutului pentru a fi mai aproape de “casă” (18 km), atunci când vor veni americanii. Tot așteptându-i pe aceștia
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]