13,997 matches
-
spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b> cu dogmatismul discursului anticomunist și cu rigurozitatea să morală.</b></spân></spân><b> </b><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">Faptul că </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">criticul </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">a ”trăit” </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">și a fost activ în</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> vremurile respective nu se întregește ca
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
greu să îl oprești odată pornit. Personajul Oliver Frljić e o figură în jurul căreia s-a creat o adevărată legendă, e inamicul poporului și spaima oricărui naționalist. Este probabil unul dintre cei mai detestați oameni din zona artelor spectacolului din cauza criticii aduse situației actuale a țărilor din fosta Iugoslavie. Felul în care își construiește spectacolele corespunde aceluiași radicalism practicat de cei care sunt împotriva lui, doar că radicalitatea lui Frljić nu depășește cu adevărat cadrul teatral, pe când amenințările cu moartea primite
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? -Partea a-II-a () [Corola-website/Science/296171_a_297500]
-
submineze pe Lary, să ne dea un indiciu că nu e nici el chiar atât de „mișto”, dar mie mi se pare un episod prea sumar, prea expediat, dovadă că toată lumea l-a trecut cu vederea; a doua - Puiu (și criticii) cred că nu e nici o problemă cu această glumă, e doar un moment de conectare între doi bărbați, și portetul lui Lary rămâne coerent. Există o analiză[4] a Cristinei Hermeziu cu care rezonez mult asupra a „cine râde la
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
Toni Erdmann</strong>, în schimb, deși nu este interesată în primul rând de România, are, cum observă și Gorzo și Lazăr, ambiții etnografice. În spatele primirii reci a filmului Soy Cuba la Havana, au stat și probleme de reprezentare, identificate de criticii locali, dar au contat cu siguranță relațiile complicate între cele două țări. În perioada imediat post-revoluționară, Cuba s-a trezit în contextul atacurilor repetate din partea S.U.A., dependentă complet din punct de vedere militar de U.R.S.S. Această dependență militară a
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
î.e.n în Roma, cu De Rerum Natura lui Titus Lucretius Carus și continuând până în prezent cu afirmarea noului ateism, reprezentat de autori și jurnaliști precum Sam Harris, Daniel C. Dennett, Richard Dawkins, Victor J. Stenger și Christopher Hitchens. Criticii consideră că religia este depășită, dăunătoare individului (îndoctrinarea copiilor, vindecarea prin credință, circumcizia), dăunătoare societății (războaie sfinte, terorism, risipa resurselor), împiedică progresul științific și încurajează acțiunile imorale (cum ar fi jertfa de sânge, discriminarea împotriva homosexualilor și femeilor). Prin sita
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
difuzarea lor în săli de cinematograf sau televiziuni, blu-ray, DVD-uri sau descărcându-l de pe internet (vizionare la cerere - "on demand" (en)). Un pasionat de film, care merge la cinematograf frecvent se numește "cinefil", iar valoarea filmului este stabilită de criticul de film, cu ocazia apariției producției de film sau în cazul prezentării lui la diferite festivaluri de film. Festivalurile de film sunt manifestări consacrate, unde jurii formate din cineaști și critici de prestigiu ai cinematografiilor mondiale, după niște criterii stricte
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
au ajutat mereu la diferențierea celor două proiecte individuale. De exemplu, aproape toți literații percep lucrările lui Charles Dickens ca fiind "literatură", iar unii critici sunt de părere că lucrările lui Jeffrey Archer sunt nedemne de apartenența la "literatura engleză". Criticii pot exclude lucrări din "literatură", pe motive de nivel slab sintactico-gramatical, povestii necursivă, necredibilă sau fără sens, sau personaje nepotrivite sau neconvingătoare. Și unele categorii de ficțiune precum romanele științifico-fantastice sau de dragoste pot fi excluse din "literatură". Odată cu apariția
Literatură () [Corola-website/Science/296566_a_297895]
-
fidelitatea lor față de legile civile (reprezentativă este, de exemplu, Acta martyrum Sicillitarum). Între principalele persecuții au fost cele de sub domnia lui Nero (64-67), Decius (249-251), Valerian (257-258) și Diocletian (303-311). Din a doua jumătate a secolului al II-lea, în fața criticii elitelor culturii păgâne, în special a filozofilor, a înflorit apologetica - adică, autoapărarea creștinismului pe plan cultural și moral (de exemplu, Iustin Martirul și Filozoful, Tertulian, Clement din Alexandria, Origene, Eusebiu din Cezareea ș.a.). Cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
un succes triumfal cu opera ""Manon Lescaut"", executată în premieră pe scena teatrului "Regio" din Torino. Tot în acest teatru, pe 1 februarie 1896, are loc premiera operei ""La Bohème"" (Boema), sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini. În concluzia cronicei sale, criticul muzical Carlo Bersezio scrie: ""La Bohème" (Boema) nu va lăsa probabil urme deosebite în teatrul nostru". Opera se va impune totuși mai târziu după o reprezentație la teatrul din Palermo și apoi pe scenele principalelor teatre de operă din Italia
Giacomo Puccini () [Corola-website/Science/298466_a_299795]
-
340 tipuri diferite de basme. Folcloristul rus Vladimir Propp în studiul „Morfologia basmului“ a aprofundat structura naratologica a basmelor populare rusești. Pornind de la clasificarea să formaliștii ruși au dezvoltat naratologia, o știință care studiază elementele din care sunt alcătuite narațiunile. Criticul român de literatură, George Călinescu, a studiat basmele în studiul sau „Estetică basmului“, cu rezultate mai mult decat meritorii. Bruno Bettelheim a descris modul în care schemele narative arhetipale pot fi raportate la invarianți psihici sau psihanalitici autorizând și o
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
află spre bunici acum, / Cutremurându-i, legânându-i încă, / Și mai adânc, la reci oglinzi de fum, / Spre o familie și mai adâncă." («Ezitarea»). Revolta "semnificantului" împotriva "semnificatului," ori a "semnificatului" împotriva "semnificantului" în poezia lui Adrian Păunescu este semnalată de criticul Eugen Simion chiar din „buchetul ultrasentimentelor”: «...pentru Adrian Păunescu lucrurile, ca și cuvintele, sunt prea strâmte. El crește repede și haina logicii normale rămâne prea mică pentru al imaginației sale trup. Energia interioară, condensată, este pe punctul de a arunca
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
celui care-o să fie; mai putem întâlni, în cuprinsul volumului [...], câteva asemenea oaze liniștite de sensibilitate discretă și lirism în cuprinsul unei poezii în general agitată de mari furtuni".» (TCar, 111 sq.); de asemenea, «cât privește predispoziția spre simboluri», criticul nota că «nu suntem șocați de gradul de absurditate al unor raportări, deși pentru logica obișnuită nu e tocmai cel mai normal lucru să declari că trăim într-o pasăre: " Într-o enormă pasăre suntem însămânțați, / Modul nostru de viață
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
în "Fântâna somnambulă" (1968) „capătul” păunescianului «lirism ezoteric, ermetic - prin imagismul torențial -, pătimaș și orgolios», dar și aspirația respectivului lirism «la o asumare a totalității», ori «o mitologie lirică bazată pe un abil joc al contrastelor» (SSra, I, 247 / 252). Criticul Ion Pop apreciază că «de la "Ultrasentimente" (1965), până la "Istoria unei secunde" (1971), Adrian Păunescu rămâne poetul care-și clamează patetic sentimentele și ideile, cu prezumția de a se afla mereu în fața unei mulțimi chemate să-l asculte, să-l aprobe
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
imaginii: Răceala dintre noi e-a gheții pe care patinează îngeri, sau: O, câmp pe care gâzii provizorii decapitară grâul sfânt al țării."..» (SUȘ, 77 sq.). În „tâlmăcirea” lirică nuanțată a sintagmei-titlu, de la volumul publicat de Adrian Păunescu în 1976, criticul Mircea Tomuș precizează: «"Pământul deocamdată"... înseamnă deci conștiința acut responsabilă că ne aflăm pe o anumită treaptă a devenirii noastre, că suntem datori cu cea mai realistă orientare, situare a noastră în spațiu, că, desigur, este bine să numărăm treptele
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
poate cu exagerată severitate, rosturile poeziei aici, jos, aproape de noi pe solul care este, uneori, și noroi. După cum, pământul deocamdată... înseamnă și prozaismul deocamdată, prelungirea și conștientizarea condiției originare a gestului poetic.» (TML, 141). Scriind despre "Rezervația de zimbri" (1982), criticul literar Petru Poantă aruncă o privire și asupra „coordonatelor” poeziei sociale păunesciene: «Declamator și proclamator, desfigurază „sfinții” însă fără a caricaturiza, ci printr-o paradoxală solemnitate a rostirii. Căci Adrian Păunescu este în fond aproape un fanatic îndrăgostit de viață
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
stă să fiarbă. Va fi apoi o liniște de prânz / Și câinii vor hăuli până departe, / În calul singur va urma un mânz / Și gărgărițe vor pleca pe Marte"...(„Câmp în univers”)» (PRad, 7 sq.). Cu privire la fenomenul poetic Adrian Păunescu, criticul / teoreticianul literar Eugen Negrici notează: «Din marginea unei foarte vechi mentalități estetice, care nu e încă perimată [...], i se reproșa lui Adrian Păunescu, pe la începutul carierei, lipsa de frână estetică, imposibilitatea disciplinării materiei poetice, însușirea fanfaronă de forme goale, apocalipsa
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
asemănare la scară planetară; căci văzută ca „spital de urgență” al sinelui, poezia devine și „spital de urgență” al "ens"-ului ce se regăsește în ea, al omenirii întregi [...]. Puterea de a dăinui a unui popor prin istorii - după cum subliniază criticul / istoricul literar Ion Pachia Tatomirescu - nu o constituie „banii”, ci constă în cultivarea „sfintei grădini” a limbii sale, a valorilor poeziei sale și ale tuturor artelor sale, în capodoperele / monumentele sale culturale, pe care le lasă moștenire urmașilor și, astfel
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
ofițerii de rang înalt în Vinnița. Vlasov a pretins mai târziu că în cele 10 zile în care s-a ascuns a ajuns să dezvolte convingeri antibolșevice, ajungând să creadă că Stalin este cel mai mare dușman al poporului rus. Criticii lui Vlasov, (precum mareșalul Chirill Merețkov și alți istorici militari sovietici sau ruși), susțin că generalul a decis să adopte o poziție progermană în închisoare din considerente care țineau mai degrabă de oportunism și carierism, dar și de frica represaliilor
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
sa îndelungată, Costin Murgescu a fost numit ca redactor al rubricilor economice ale ziarului România liberă. Ca o curiozitate, a fost coleg de redacție cu soția sa, Ecaterina Oproiu, care era redactoarea rubricilor culturale ale aceluiași ziar, și totodată dramaturgul, criticul de film, filmologul, scriitoarea și traducătoarea de mai târziu, fondatoarea și directoarea Revistei Cinema. Numit redactor al rubricilor economice ale ziarului România liberă, Costin Murgescu "a atacat dur, decis, dar profund argumentat," planul Valev (planul omului de știință sovietic Emil
Costin Murgescu () [Corola-website/Science/307189_a_308518]
-
A fost deținut în închisorile de la Jilava, Doftana și Caracal. În această epocă și-a început și activitatea literară ca prozator și dramaturg. A debutat în anul 1930, fiind unul dintre colaboratorii permanenți ai revistei "Korunk", condusă de către esteticianul și criticul literar Gaál Gábor. După preluarea puterii de către Partidul Comunist, István Nagy s-a situat în fruntea scriitorilor maghiari din România care au militat pentru crearea unui front unit al scriitorilor în jurul partidului, pentru o literatură socialistă. El a militat în
István Nagy () [Corola-website/Science/307240_a_308569]
-
colaborat scriitori de prestigiu ca: Tudor Arghezi, Gala Galaction, Paul Zarifopol, Camil Petrescu, Eugen Lovinescu, Benjamin Fundoianu, Felix Aderca, Ilarie Voronca, Ion Călugăru, pictorul și arhitectul Marcel Iancu ș.a. Ca scriitor, el a cultivat în special efectul comic în literatură. Criticul literar George Călinescu consideră perioada interbelică ca fiind perioada scrierilor cele mai valoroase ale lui Ludo, considerând ca cea mai bună carte a sa culegerea de nuvele umoristice „Hodje-Podje” (1928), care cuprinde câteva viziuni burlești de factură expresionistă, excelente ("În
I. Ludo () [Corola-website/Science/307269_a_308598]
-
Orientul Mijlociu" Rothbard detaliază ceea ce numește agresiunea Israelului împotriva arabilor din Orientul Mijlociu, politicile de confiscare și refuzul de a lăsa acești refugiați să se întoarcă și să revendice proprietățile luate de la ei. Rothbard a criticat, de asemenea, "Anti-anti-semitismul organizat" pe care criticii statului Israel trebuie să îl îndure. [85] Rothbard a criticat ca fiind terorism acțiunile Statelor Unite, ale Israelului, precum și ale oricărei națiuni care trece la represalii împotriva nevinovaților, deoarece nu pot identifica vinovații adevărați. El a apreciat că nici o răzbunare care
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
nevorbitor de limba română. A debutat discografic în 1992, bucurându-se de aprecierea publicului mare numai în ultimii ani 1990. Repertoriul său este impresionant ca vastitate și prin diversitatea stilistică. Cântărețul a abordat mai întâi genul lăutăresc (fiind apreciat de criticii străini ca un exponent al muzicii de jazz țigănesc contemporane). Din anul 1998, muzica lui Guță folosește tot mai frecvent ritmul de manea, interpretul devenind unul dintre principalii promotori ai genului. Se va autointitula „regele manelelor” în 2004. Manelele create
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
său este citat în primul volum al cărții "World Music: The Rough Guide" (1999), care tratează fenomenul muzicilor folclorice în Africa, Europa și Orientul Apropiat: „"un cântăreț foarte apreciat, [Guță] cântă muzică populară într-un stil contemporan (...) vocea este extraordinară"”. Criticul Kurt Keefner notează pe "site"-ul allmusic: „"Domnul Guță are într-adevăr o voce foarte interesantă și sprintenă. Timbrul ei, aspru și rotund în același timp, aduce cu acela al unui saxofon"”. Comentatorul compară o latură a interpretării lui Guță
Nicolae Guță () [Corola-website/Science/308540_a_309869]
-
Argumentul cel mai puternic în favoarea existenței unei relații literare între evanghelii este, pe lângă acordul pe alocuri literal între acestea, observarea unor tipare comune în ordinea relatării evenimentelor. Există mai multe scenarii care ar explicita interdependența evangheliilor. Cel mai popular printre criticii contemporani este ipoteza celor două surse, care susține prioritatea marcană și cunoașterea de către Matei și Luca a unui document ipotetic Q, conținând în principal ziceri dominicale. Prioritatea marcană e susținută și de unii care nu recunosc existența lui Q, preferând
Problema sinoptică () [Corola-website/Science/308624_a_309953]