13,416 matches
-
simți cam prost! limbajul surdo-muților mereu cu mîna la gură, "Semințe" în rulaj, oamenii nu mor, se sinucid, valul de viață moartă ce a cuprins lumea, "Ambulanța Prahova" sediul central, hai să-nchidem ușa! ușor, ușor, cu milă, că mă doare sufletu'! mai este și altă mașină, blondă 1,95 m, rămîi în picioare, încapi cu toca pe cap, autobuzul în depășire burduf, nici o geană de zi, oricum obiectele sînt o inovație, mirosul de gaz energia, cîte pretexte să mai nască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o singură dată. De murit, la fel. Însă, viața pe care o avem Poate fi “nenumărată” Prin multitudinea “minunilor” Pe care ni le creăm. ................................. (Uneori vei simți.....) Nu pot să merg mai departe Dar știu că sunt în stare Mă doare inima din piept Important e că “nu sare” Au, chiar doare rău... Nu te aude nimeni Începi să plângi... Gata, s-a dus of-ul. Acum simți că ai învins. Știi că poți mai mult Obții foarte puțin Stăruie în
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
o avem Poate fi “nenumărată” Prin multitudinea “minunilor” Pe care ni le creăm. ................................. (Uneori vei simți.....) Nu pot să merg mai departe Dar știu că sunt în stare Mă doare inima din piept Important e că “nu sare” Au, chiar doare rău... Nu te aude nimeni Începi să plângi... Gata, s-a dus of-ul. Acum simți că ai învins. Știi că poți mai mult Obții foarte puțin Stăruie în dorințe Și o să obții “mai mult”. (Dacă faci diferența de nuanță
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
mai punem o cărămidă la temelia “relației”. Fals! Încetează să te mai autoflagelezi de dragul lui, vei ajunge până la urmă să te sufoci de atâtea sacrificii, care în sinea lui vor fi de fapt slăbiciuni. Păstrează-ți poziția verticală chiar dacă îl doare uneori comportamentul tău, în schimb ajută la continuitatea relației de cuplu. Explorează și alte tărâmuri, dacă cel pe care ești este “secetos”, și oricât ai lucra la el roade nu o să dea în veci. Felul în care bărbatul te privește
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
și de alta se întind coastele aceleași ființe. Astăzi mai mult de cât ori când jumătate din ființa noastră este torturată. Pe coastele de dincolo simțim lovituri, se văd vânătăi și răni adânci, se aude sângele gâlgâind... Trosnește și ne doare. Ne doare, căci loviturile se dau ființei noastre care se revoltă la fite-ce lovitură (Delavrancea, 192-, pp. 16-17). Nu ne putem decât imagina, printr-un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut astfel de cuvinte în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
alta se întind coastele aceleași ființe. Astăzi mai mult de cât ori când jumătate din ființa noastră este torturată. Pe coastele de dincolo simțim lovituri, se văd vânătăi și răni adânci, se aude sângele gâlgâind... Trosnește și ne doare. Ne doare, căci loviturile se dau ființei noastre care se revoltă la fite-ce lovitură (Delavrancea, 192-, pp. 16-17). Nu ne putem decât imagina, printr-un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut astfel de cuvinte în mintea impresionabilă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
către soluționare a fost de a muta resorturile libertății din instincte în inteligență. Scopul tuturor filozofiilor și tehnicilor de meditație este eliberarea de suferință. Plecați, tinerilor, ca să ajungeți înțelepți și, fiind înțelepți, să rămâneți tineri. În Europa, munca încleștează și doare. Azi știm că lumea veche s-a schimbat, că mesajul lui Hristos a fost victorios. Seva poeziei este sentimentul profund al inepuizabilului. Dacă am ști să medităm, am obține seninătatea către care tinde orice om, împăcarea cu lumea care este
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3026]
-
am cinstit pe agricultorii harnici. Am cules spice în urma secerătorilor; băteam fasolea pe țoale mari, întinse la pământ apoi culegeam cu mare atenție toate boabele împrăștiate. Acum, când văd cum pământul este batjocorit, pământul bun pe care îl avem, mă doare inima. Nu pot să înțeleg cum conducătorii țării sunt atât de nepricepuți și iresponsabili în ceea ce privește soarta agriculturii și nu numai. În schimbul de studenți pe care Universitatea „Al. I. Cuza” l-a realizat peste 25 de ani cu Universitatea „Fr. Schiller
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Apărută în 1790, cartea lui Goethe „Die Metamorphose der Pflanzen”, a rămas oarecum necunoscută în lumea botaniștilor. Mai corect ar fi să spunem că a rămas fără ecou; lipsa ecoului, deci lipsa înțelegerii gândirii sale profunde și novatoare l-a durut, așa cum vom vedea, mult pe genialul autor. Până la urmă a fost recunoscut meritul său de lansare a termenilor de metamorfoză la plante și de morfologia plantelor. O altă teorie, însă mai ermetică, lansată de Goethe a fost aceea de creștere
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
fiul lui Eric Cel Roșu. Noi, pleșcarii, deși ne dădeam coate ca proștii, profitam de generozitatea pădurarului, os de viking și beam ca purceii. În ce anturaj mă aflam, că mi-i și acum rușine, deși parcă, parcă mi-i dor de un bis!! Dacă această pățanie ar fi unicat, mai treacă, meargă. Numai că am avut istorii și mai și cînd am fost la o bere cu "Un regalist convingător" (p. 268), împreună cu alți confrați puși pe șotii. Am asistat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încurcă, dar viteazul merge decis. Deodată apare berbecul, cu ochii de jar. Gata să șarjeze. Topuz este împietrit. Bestia pornește și-l lovește. Cade jos. O durere ascuțită și apoi pace. Se trezește cînd noaptea tocmai își făcea bagajele. Îl dor oasele! Are vînătăi și pantalonii sînt uzi. Doamne, ce-a fost asta? Dar oare pot vorbi? Țipă: hă, hăăă. Pot vorbi. Slavă Domnului! Dar ce-a fost toată povestea asta?! O poveste ciudată, își răspunde tot el. Cu uratul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă tem. Cinu' Costică mă scoate. Ehe, este mare profesor acolo! Să te ajute Dumnezeu. Doamne ajută! spune bătrînul făcîndu-și cruce. Eu n-am avut pînă acum nici un proces. Mi-a fost scris la bătrînețe să umblu pe drumuri. Mă doare inima după cazan. Era din aramă, îl aveam de la niște țigani din Basarabia. Acum te-au prins prima dată? M-a mai prins șeful de post. Era om bun. Se așeza pe scăunel și împreună tot gustam pînă ne îmbătam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar printre dinți tot rămîneau resturi albe, galbene sau chiar negre. Bineînțeles, cu efect olfactiv asigurat. Codoașa Colentina era ageră la minte și citea în mintea celor săraci cu duhul cum am citi noi abecedarul. Spune-i babei ce te doare, îl încurajează pe Donose. Bietul om oftează, se frămîntă, dă ochii peste cap și nu știe cum să înceapă. Pune aici la babă 200 lei și deșartă-ți necazul. Dar ai să poți? Baba poate orice. Te scapă de orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de fapte, de paralele, de comparații, nu mai contenea... Trebuia hîrtie, nu glumă... Aveam un top întreg, cade Ponor în plasă. Și... l-ai umplut? Ei, doar nu era imprimantă omul, intervine un confrate. Scriam, domnule, că începuse să mă doară mîna. Scriai și pe o parte și pe cealaltă a colii? Lasă-l în pace. Mai bine toarnă și la mine. Dar le usuci, coane... sugativă, nu alta! Ponor este aprins și nu remarcă ce vorbesc confrații. Este puțin derutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mare sînteți... Da, sînt. Am un necaz, nu mă puteți ajuta? Cu ce? Mă gîndeam c-o fi șomer și vrea serviciu, cine știe? Omul însă mă surprinde total. Ajutați-mă cu un ban. Sînt bolnav, pentru medicamente. Ce te doare? Capul, burta, ficatul... Văleu, hai să-ți cumpăr medicamente, adă repede rețeta. N-am rețetă. Am eu bani de doctor? Atunci? Dom' primar, un ajutor. N-am serviciu, n-am șomaj, mor de foame. Dar vrei să muncești? Da. Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Asta nu pot să știu, răspunde grăbit. Cei doi pornesc cu teamă spre Strunga Dracului. Ce nume tîmpit, spune Guță. Cine știe ce de-a morți o fi luat Scaraoțchi de prin locul ăla blestemat... Merg atenți și cu puțin spor. Îi dor picioarele și ar fi vrut acasă. Pietrele sînt alunecoase. Ajung la strungă. O punte, cu două balustrade putrede, era mai știrbă decît baba cloanța. Pe sub punte curge iadul. Puhoiul face urît al naibii cînd i se opune un bolovan sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doar de la ei, ca să dea celor necăjiți. Dar ar fi oare și necăjiți? Nu prea cred, pentru că cei 300 de milionari ar împărți bogățiile lor furate cu cei care trag mîța de coadă și sînt șomeri. Șomeri am spus?! Mă doare capul. Un om așa cum este el acum, nu poate să-și imagineze ceea ce nu a trăit niciunul dintre semenii lui. De asta mă doare capul! Mă încurc în extrapolări și speculații. Nu numai că Dumnezeu nu ne-a creat mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lor furate cu cei care trag mîța de coadă și sînt șomeri. Șomeri am spus?! Mă doare capul. Un om așa cum este el acum, nu poate să-și imagineze ceea ce nu a trăit niciunul dintre semenii lui. De asta mă doare capul! Mă încurc în extrapolări și speculații. Nu numai că Dumnezeu nu ne-a creat mintea după modelul Său, dar pe Robert Mugescu nu l-a creat nici după chipul și asemănarea Sa. Am o ciudă pe măgarul ăsta... Acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
iaaa... Fir-ai al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui un glonte, să-l rătăcești? Te uiți la ceas și oftezi. Este ora unu. Maneaua îți intră în oase, care, din cauza nervilor, te dor. Geamurile zăngănesc, bubuiturile tobelor rezonează cu cușca toracică. Mii de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor de manele! Cînd ora șase vine, se așterne liniștea. Jigodia îmbogățită este doborîtă de răgete, zbierete, băutură, cărne turi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bietul copil reușește, în sfîrșit, să treacă strada. Eh, fiecare țară are oamenii săi, oftez resemnat. În tren este o căldură plăcută, fotoliile sînt comode și picioarele au un suport odihnitor. Săgeata noastră Albastră constituie un exercițiu de rezistență, te dor oasele chiar dacă nu ai reumatism. Pînă încălzești scaunul metalic, pe care cu puțin noroc îl poți ocupa, faci deja un sfert de drum, gîndesc eu cîrcotaș despre ce și cum este pe la noi. Așa-i omul, tot timpul se întoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dur decît colții mei. Cum să-l las? Cîinilor, fiți creștini! Parcă vă poate ajunge osul ăsta la toți? Dă osul, buldogule! Dacă nu-l dai, te facem praf! O rup la fugă. Strîngeam atît de tare osul, încît mă dureau fălcile. S-a făcut o hărmălaie de nedescris. Unii îmi ațineau calea, alții aruncau (de, era un vis!) cu pietre și ciomege după mine. Deodată m-am oprit ferm, furios. Urlu la haita înfuriată și aceasta, puțin derutată, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
boturile căscate. Ciudat însă. Nici un cîine nu a apucat osul. Am crezut că are mai multă carne pe el, se plîng pretendenții. Visul se termină, redevin om și adorm liniștit, resemnat. Mă trezesc odihnit. Doar dinții și fălcile mă cam dureau puțin. La cafea, îi spun soției: Nevastă, dă-l dracului de os amărît, l-am înapoiat ministrului și președintelui și mă simt alt om! Este atît de bine să fii alt om! P.S.: Aviz amatorilor! Osul din Cuba așteaptă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
șaptezeci și patru de ani. - Mărite Spirit. Pentru că tot vorbim de fapte care nu sunt la locul lor, rogu-te să-mi dai voie să-ți citesc o scrisoare a logofătului al treilea Mihai. - De ce tocmai această scrisoare? - Pentru că mă doare sufletul, mărite Spirit. Ascultă numai ce spune acest logofăt la 25 iunie 1691 (7199): „Am făcut această scrisoare la mâna svinții sale părintelui Leontii egumenul de la Galata ca să se știe pentru un locșor de casă ce au lăsat svinția sa
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din toată legea țărăi.” Unde se aflau acele mori, mărite Spirit? - Apoi acele mori se găseau pe pârâul Nicolinei,mai jos de mănăstirea Hlincea. Nu cumva îți era dor de o nouă gâlceavă, dragule neliniștit? - Mărturisesc că nu mi-i dor de vreo gâlceavă între fețe bisericești. Când aud de așa ceva, nu știu cum, dar mi-i cam peste mână. Le prefer pe cele sfinte, în locul celor lumești...Nu-ți place nu-ți place, dar curios știu sigur că ești. - Ce să fac
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Teatrul Național Iași. - Mi se pare, mărite Spirit, că am spus ce era de spus despre această mănăstire. Așa că ar trebui să mă gândesc unde să mai mergem. - Iar eu am să-ți răspund cu o întrebare. Nu ți-i dor de verdele crud al primăverii și de cântul păsărilor? - O întrebare mai potrivită nici că se putea.Atunci, te rog să-mi spui la care mănăstire te-ai gândit. - La „Mănăstirea dfintre vii”, cum mai este cunoscută mănăstirea Sfântul Atanasie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]