12,132 matches
-
fapta". Convins de caracterul obiectiv al legilor naturii, este adeptul teoriei evoluționiste, subliniind ideea unității lumii. În acest sens, el considera că munca este forța transformatoare a societății și culturii, pe care ea le poate dezvolta în ascensiune continuă. Iluministul german a dezvoltat unele idei profunde privind necesitatea înlăturării despotismului feudal, eliminării instituțiilor vechi și principiilor conservatoare depășite. La fel, el susține ideea evoluției istorice a omenirii care are loc în chip de "spirală". Astfel, istoria la Goethe ar fi o
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
de transport și a posibilității superioare de protejare a convoielor atât pe mare cât și din aer. Boulogne a fost folosit începând cu decembrie ca punct de comandă pentru mișcarea trupelor britanice dinspre sau înspre Anglia. Pe 10 mai 1940, germanii au declanșat "Fall Gelb", ofensiva împotriva Franței, Belgiei și Tărilor de Jos. În doar câteva zile, blindatele germane au reușit să străpungă centrul frontului francez la Sedan și să înainteze în forță spre vest, de-al lungul văii râului Somme
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
retragerea soldaților a căror prezență nu a mai fost considerată necesară pe continent prin porturile Boulogne și Calais iar, pe 17 mai, generalul Douglas Brownrigg a mutat cartierul general al spatelui frontului de la Arras la Boulogne fără informarea părții franceze. Germanii au cucerit orașul Abbeville de la vărsarea râului Somme pe 21 mai, izolând trupele aliate din nordul Franței și Belgiei de grosul forțelor de la sud de râu. Apărarea orașului și portului Boulogne cădea în responsabilitatea Marine nationale, care a asigurat efectivele
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
sosite din anglia pe 20 mai. Apărarea terestră era asigurată de două tunuri de câmp de 75 mm, două tunuri antitanc de 25 mm și de două tancuri (unul fiind neoperațional). Pe 20 mai, elementele înaintate 4 ale Corpului XIX german comandat de generalul Heinz Guderian au ajuns în dreptul orașului Abbeville. În acel moment, păstrarea controlului asupra porturilor de la Canalului Mânecii, care puteau fi folosite pentru aprovizionare și eventuala evacuare a trupelor, devenise vitală. În dimineața zilei de 21 mai, Dutfoy le-
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
oraș se mai aflau cam 1.500 de miliari ai Corpului auxiliar de drumuri și soldați belgieni și francezi ai unor unități de instrucție, cu toții fiind insuficient instruiți pentru acțiuni de luptă. Contraatacul franco-britanic de la Arras i-a făcut pe germani să concentreze acțiunile ofensive în nord, spre porturile de la Canalul Mânecii, și nu în sud, peste râul Somme. În seara zilei de 21 mai, "Oberkommando des Heeres" (OKH) a orodnat "Panzergruppe Kleist" să înainteze spre nord ca să cucerească Boulogne și Calais
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
comandate. Această companie, care avea în rândurile sale curieri, șoferi și radiotelegrafiști, a pus pe poziție două tunuri de 75 mm și două tunuri antitanc de 25 mm oebtry apărarea intersecției spre [[Nesles]]. Copania franceză a reușit să oprească înaintarea germanilor aproape două ore, după care a fost ocolită prin flanc. Această coloană de tancuri germane a înaintat până la periferia orașului Boulogne, de unde a început bombardarea pozițiilor gărzilor irlandeze și inițierea unor atacuri de tatonare a defensivei. În primele ore ale
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
două ore, după care a fost ocolită prin flanc. Această coloană de tancuri germane a înaintat până la periferia orașului Boulogne, de unde a început bombardarea pozițiilor gărzilor irlandeze și inițierea unor atacuri de tatonare a defensivei. În primele ore ale dimineții, germanii au atacat gărzile galeze și pozițiile defensive de pe litoral din direcți nord-est. Generalul Brownrigg, care era singurul care putea asigura legăturile radio ale trupelor comandate de Fox-Pitt cu Anglia, și-a părăsit cartierul general fără șă-și informeze subordonații în jurul orei
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
iar toate mijloacele de comunicații fuseseră întrerupe de francezii lui Lanquetot. [[File:Boulogne-sur-Mer - Porte Gayolle.jpg|thumb|Una dintre porțile cetății medievale, care a fost apărată de soldații Diviziei a 21-a de infanterie]] În seara zilei de 24 mai, germanii au atacat de două ori orașul la ora 18:00 și respectiv 20:00. Atacurile au fost respinse, iar mai multe tancuri germane au fost distruse. Vasele de război franceze au continuat să sprijine cu foc de artilerie defensiva terestră
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
radurile Luftwaffe pentru ca, în cele din urmă, "Chacal" să fie scufundat de artileria germană. În timpul nopții, cam 100 de soldați fracezi au încercat fără succes să străpungă liniile germane și să ajungă la Dunkerque. În dimineața zilei de 25 mai, germanii au luat cu asalt citadela. Soldații au folosit scări ca să escaladeze zidurile și, sprijiniți de tirurile turnuirlor de 88mm, au atacat cu grenade și [[Aruncător de flăcări|aruncătoare de flăcări]] pozițiile defensivei franceze. La ora 08:30, Lanquetot a hotărât
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
În afară de galezi, aici își găsiseră adăpost 120 de infanteriști francezi, 200 trupe auxiliare, 120 de geniști și 150 de civili. Printre militari, în special în rândul geniștilor, se aflau soldați care nu erau înarmați. Când depozitele au intrat sub focul germanilor, Windsor Lewis și-a mutat oamenii în gara feroviară a portului ("Gare Maritime") și a ordonat ridicarea unor baricade din saci de nisip. Din acest adăpost, militarii aliați au reușit în seara zilei de 24 mai să respingă asaltul amfibiu
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
Lewis și-a mutat oamenii în gara feroviară a portului ("Gare Maritime") și a ordonat ridicarea unor baricade din saci de nisip. Din acest adăpost, militarii aliați au reușit în seara zilei de 24 mai să respingă asaltul amfibiu al germanilor, în ciuda sprijinului acordat de tirul Panzerelor. Pe 25 mai, în jurul orei 13:00, după ce au rămas fără muniție și și-au dat seama că nu va mai organizată o acțiune de evacuare care să îi vizeze, militarii aliați au capitulat
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
de tirul Panzerelor. Pe 25 mai, în jurul orei 13:00, după ce au rămas fără muniție și și-au dat seama că nu va mai organizată o acțiune de evacuare care să îi vizeze, militarii aliați au capitulat. În acest timp, germanii reușiseră să ia aproximativ 5.000 de prizonieri aliați, majoritatea francezi la Boulogne. Brigada a 20-a de gardă s-a retras în dimineața zilei de 23 mai spre periferia orașului Boulogne, după ce respinseseră atacurile germanilor de la ora 7:30
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
capitulat. În acest timp, germanii reușiseră să ia aproximativ 5.000 de prizonieri aliați, majoritatea francezi la Boulogne. Brigada a 20-a de gardă s-a retras în dimineața zilei de 23 mai spre periferia orașului Boulogne, după ce respinseseră atacurile germanilor de la ora 7:30. Lanquetot a raportat superiorilor săi că britanicii se retrăgeau în mare grabă, aparent fără să fie conștienți de violența atacurilor care aveau să urmeze în tipul deplasării. Comunicațiile dintre Fox-Pitt și cartierul general francez din Citadelă
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
Kleist|Ewald von Kleist]], comandantul "Panzergruppe von Kleist", a fost criticată în jurnalul de acțiuni a Corpului, deoarece Divizia a 10-a Panzer a fost ținută în rezervă în timpul atacurilor împotriva orașelor Boulogne și Calais. Rezultatul a fost acelă că germanii nu au atacat simultan din mai multe direcții pozițiile aliate. Dacă atacul blindatelor germane nu ar fi fost întârziat, pregătirile de evacuare a Brigăzii a 20-a de gardă ar fi fost înrerupte. Pe de altă parte, flancul [[Grupul de
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
este prea geroasă. Buretele a fost descris pentru prima dată de savantul austriac Nikolaus Joseph von Jacquin în volumul 2 al lucrării sale "Flora Austriacae, sive plantarum selectarum" din 1774 sub denumirea "Agaricus ostreatus". Bazând pe studiile lui Jacquin, micologul german Paul Kummer i-a dat numele lui curent în opera sa "Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen" (Ghid pentru
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
Zilei Bastiliei. 86 de oameni au fost uciși atunci. 12 oameni au fost uciși în atentat. Printre victime se numără și șoferul polonez în vârstă de 37 de ani, Łukasz Robert Urban. Bărbatul era căsătorit și avea un copil. Șase germani se numără printre persoanele care au murit în piață. Alte 49 de persoane au fost rănite. Potrivit ministrului de Interne, Thomas de Maizière, 18 dintre răniți sunt în stare gravă. Potrivit presei germane, bărbatul arestat și suspectat pentru atac este
Atentatul din Berlin (2016) () [Corola-website/Science/337315_a_338644]
-
(de asemenea cunoscut sub numele de Henri sau Heinrich Trenk; 1818-1892) a fost un pictor român născut în Elveția, cunoscut pentru sale peisajele romantice și asocierea lui cu scriitorul și arheologul Alexandru Odobescu. Născut la familia unui etnic german din Zug, Trenk a studiat la "Kunstakademie" din Düsseldorf, în Regatul Prusiei, provincia Rin. El a ajuns pentru prima dată în Transilvania în jurul anului 1846, și s-a mutat la Țara Românească în anul 1851, unde a rămas până la moartea
Henric Trenk () [Corola-website/Science/337362_a_338691]
-
Istanbul și, înainte de a învăța limba arabă literară, a studiat turca și franceza. Studiul în Europa avea să joace un rol important în conturarea ideilor sale referitoare la conceptul de naționalism, acestea fiindu-i influențate, îndeosebi, de cele ale romanticilor germani. El a ocupat funcții importante în învățământ, atât în Siria, pe parcursul perioadei de independență (1918-1920), cât și în Irak. și-a petrecut ultima parte a vieții în Egipt, iar în anul 1967, a murit, la Cairo, unde ocupase funcția de
Sati’ al-Ḥusri () [Corola-website/Science/337405_a_338734]
-
Un film de propagandă este un film care a fost făcut cu scopul de a convinge pe oameni să creadă în anumite lucruri. Film nazist menit să îi convingă pe germani să fie de acord cu programul T4, adică omorârea oamenilor cu boli mintale sau fizice, în special a celor cu boli ereditare. Povestea se centrează asupra vieții unei tinere căsătorite cu un doctor. Femeia este diagnosticată cu scleroză. În urma unui
Film de propagandă () [Corola-website/Science/337431_a_338760]
-
rusești cucerind Dorpatul în mai, Narva în iulie, și au asediat Revalul. Întărite cu 1200 de "", 100 de tunari și aprovizionate cu muniții din Germania, forțele livone au reușit să recucerească Wesenberg (Rakvere) împreună cu alte cetăți mai puțin importante. Deși germanii au efectuat raiduri în teritoriul rusesc, Dorpat, Narva și multe alte cetăți mai mici au rămas în mâinile rușilor. Înaintarea inițială a acestora l-a avut în frunte pe , , cu alți doi locotenenți tătari în fruntea unei forțe în care
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Ultimatumul german din 1939 a fost un ultimatum verbal prezentat lui Juozas Urbšys, ministrul de externe al Lituaniei, de către Joachim von Ribbentrop, ministrul de externe al Germaniei Naziste, la 20 martie 1939. Germanii au cerut Lituaniei retrocedarea (denumită și teritoriul Memel), care fusese desprinsă din Germania după Primul Război Mondial, altfel amenințând cu invadarea Lituaniei de către Wehrmacht. După ani de tensiune crescândă între Lituania și Germania, de intensificare a propagandei naziste în regiune
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
spre Klaipėda cuprindea cuirasatul "Admiral Graf Spee", crucișătoarele ', ' și ', două escadrile de distrugătoare, trei flotile de torpiloare și o flotilă de tendere. La acea dată, marina lituaniană avea un singur vas de război, "", un modificat de 580 de tone. Deși germanii sărbătoreau redobândirea orașului, politicienii europeni își exprimau temerile că următorul pe lista lui Hitler va fi Orașul Liber Danzig. Acceptarea necondiționată de către președintele Antanas Smetona a unui al doilea ultimatum în mai puțin de un an a devenit o mare
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
păsărilor. După Primul Război Mondial, și toată jumătatea nordică a cordonului litoral a devenit parte a conform tratatului de la Versailles din 1919 și a fost anexată de Lituania în 1923. Oficial rebotezat Nida, satul a rămas însă locuit predominant de germani — frontiera cu jumătatea de cordon aparținând Prusiei Orientale se afla la doar câțiva kilometri spre sud. În 1929, scriitorul laureat al Premiului Nobel Thomas Mann a vizitat Nida când se afla în vacanță la în apropiere și s-a hotărât
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
alte zone din actuala regiune Kaliningrad, asimilarea teritoriului și colonizarea cu ruși s-a realizat concomitent cu înlocuirea toponimelor germane istorice cu altele rusești în toată porțiunea cordonului litoral controlată de Rusia. După dezmembrarea Uniunii Sovietice, turismul a înflorit; mulți germani, mai ales urmași ai celor ce au locuit aici, au început să aleagă cordonul litoral al Curlandei (mai ales Nida, întrucât călătoria în Lituania este nerestricționată pentru cetățenii germani) drept destinație de vacanță. Deși astăzi, , denumiți și Kuršininkai, sunt un
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
vacanță. Deși astăzi, , denumiți și Kuršininkai, sunt un grup etnic de origine ce trăiește pe cordonul litoral al Curlandei, în 1649 așezările lor se întindeau de la Memel (Klaipėda) până la Danzig (Gdańsk). Kuršininkai au fost în cele din urmă asimilați de germani, cu excepția câtorva care încă își mai păstrează identitatea în cordonul litoral al Curlandei. Kuršininkai au fost considerați letoni pe considerente lingvistice până după Primul Război Mondial, când Letonia a obținut independența față de Imperiul Rus. Pe aceste baze, Letonia a și
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]