12,120 matches
-
izbucnit un incendiu foarte puternic care a mistuit aproape întregul oraș, iar în acest incendiu a ars și acoperișul bisericii franciscane. Biserica a fost refăcută în stil rococo, în anul următor. Mănăstirea este edificată în același stil cu biserica. Are parter și etaj. La 26 septembrie 1782 a fost sfințită și a primit hramul „Sfinta Treime". În biserică este montată o orgă cu marca Angster (1895), având două manuale și 16 registre. Aceasta a fost realizată la Pécs de "Angster Jozsef
Biserica Franciscană din Făgăraș () [Corola-website/Science/335731_a_337060]
-
Sub tribune se află un velodrom din parchet, lung de 250 de metri și lat de 8. Arena este de formă eliptică și are două niveluri. Publicului îi este asigurată o vizibilitate bună atât din tribunele superioare, cât și de la parter. În funcție de tipul de eveniment găzduit pot fi realizate mai multe configurații ale sălii. Sala a avut inițial 13.400 de locuri și o capacitate suplimentară în mijloc de 1.780 de locuri pe scaune sau până la 5.000 de locuri
Palatul Sporturilor din Antwerpen () [Corola-website/Science/335791_a_337120]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Galați. Casa are următoarele nivele: subsol parțial, parter și două etaje. Structura de rezistență este din zidărie de cărămidă, bolțile sunt tot din cărămidă iar planșeele din lemn și metal. Principala particularitate a imobilului constă în deschiderile mari, în zona de acces. Inițial avea la parter spații comerciale
Casa Simion Gheorghiu () [Corola-website/Science/332677_a_334006]
-
subsol parțial, parter și două etaje. Structura de rezistență este din zidărie de cărămidă, bolțile sunt tot din cărămidă iar planșeele din lemn și metal. Principala particularitate a imobilului constă în deschiderile mari, în zona de acces. Inițial avea la parter spații comerciale. Actuala clădire a fost construită pe terenul cumpărat în 1914 de Simion Gheorghiu pe strada Domnească, colț cu Gamulea, de la familia Alexandrescu. Mai târziu, Simion Gheorghiu a vândut casa unui anume Demostene Hagimatias și s-a mutat la
Casa Simion Gheorghiu () [Corola-website/Science/332677_a_334006]
-
pe strada Domnească, colț cu Gamulea, de la familia Alexandrescu. Mai târziu, Simion Gheorghiu a vândut casa unui anume Demostene Hagimatias și s-a mutat la București. Prin anii 1960, clădirea a trecut în proprietatea statului. Pe vremuri, clădirea avea la parter spații comerciale: Braseria Palace, Gioconda, Drogheria Forența.
Casa Simion Gheorghiu () [Corola-website/Science/332677_a_334006]
-
de sud o altă aripă. Întrare principală ets printr-un rezalit cu gang carosabil terminat în arc de cerc cu cărămidpă așezată pe cant. Clădiurea este din cărămidă, ancadramentele sunt din piatră cu baghete gotice intersectate la ferestrele etajului. Ferestrele parterului sunt terminate în arc turtit cu ancadramente din cărămidă dispuse pe cant. La cornișe sunt frize cu elemente geometrice., în timp ce colțurile rezalitului sunt marcate la cornișă prin elemente din piatră.Strașina este dispusă pe grinzi apoarente.Traveea curentă se repetă
Seminarul teologic „Sf. Gheorghe” () [Corola-website/Science/332705_a_334034]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Galați. Clădirea este formată dintr-un corp principal și două aripi secundare ce închid între ele o curte interioară. Compoziția arhitectonică este alcătuită din două registre: primul cuprinde încăperile parterului și mezzaninului, iar al doilea, etajul, cu sălile de recepție, sala de consiliu și cabinetele oficiale. Fațada principală, lipsită de perspectivă frontală, are în partea centrală a primului registru trei arcade cu o deschidere amplă, de factură romanică. Decorația registrului
Palatul Administrativ Galați () [Corola-website/Science/332703_a_334032]
-
acestei arte, (...) prin cele câteva exemple luate în mod obișnuit drept modele de arhitectură specific românească, precum erau: biserica episcopală din Curtea de Argeș, biserica Trei Ierarhi din Iași și biserica Stavrapoleos din București. Corpul clădirii se compune dintr-un subsol ridicat, parter și etaj. La subsol se găsesc birourile întreprinderii, precum și încăperile centralei termice, ale bucătăriei, depozitele etc. La parter se află, grupate în jurul unui hol central de formă octogonală: vestibule, biblioteca, salonul, salonașul, sala de mâncare cu oficiul anexă și camera
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
biserica episcopală din Curtea de Argeș, biserica Trei Ierarhi din Iași și biserica Stavrapoleos din București. Corpul clădirii se compune dintr-un subsol ridicat, parter și etaj. La subsol se găsesc birourile întreprinderii, precum și încăperile centralei termice, ale bucătăriei, depozitele etc. La parter se află, grupate în jurul unui hol central de formă octogonală: vestibule, biblioteca, salonul, salonașul, sala de mâncare cu oficiul anexă și camera de culcare pentru părinți și copii, având anexe - încăperile de toaletă. La etaj se găsesc sălile de studio
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
clasice și neobizantine. Deși inițial construită ca o locuință, are centrat în interiorul ei un amplu hol de onoare, pe două niveluri, cu rol de sală de bal sau banchet. În forma sa originală, casa avea un spațiu destinat orchestrei. La parter, în jurul acestei săli centrale, sunt construite patru spații care funcționau ca saloane de primire (sufragerii). Etajul întâi păstrează în linii mari aceeași dispunere a spațiilor de la parter, accesul făcându-se pe o scară în spirală. Etajul al doilea a fost
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
sau banchet. În forma sa originală, casa avea un spațiu destinat orchestrei. La parter, în jurul acestei săli centrale, sunt construite patru spații care funcționau ca saloane de primire (sufragerii). Etajul întâi păstrează în linii mari aceeași dispunere a spațiilor de la parter, accesul făcându-se pe o scară în spirală. Etajul al doilea a fost destinat probabil, dormitoarelor, iar mansarda unor spații de servicii. În Lista Monumentelor Istorice, casa figurează ca aparținând Elenei Lupescu, marea iubire a Regelui Carol al II-lea
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
o supantă (posibil destinată orchestrei) și de galerii deschise pe laturile lungi, accesibile printr-o scară îngustă cu o singură rampă în formă de „L”. Scara și spațiile principale în cele trei travee dinspre fațadă, cu un rezalit semicilindric pe parter, formează o terasă la primul etaj. O altă scară leagă nivelurile „nobile” (parterul cu etajele I și II). Câteva ferestre sunt unicat (fereastra Art Nouveau în formă de potcoavă din fațada laterală și ușa-fereastră triforă, cu balcon pe console, a
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
printr-o scară îngustă cu o singură rampă în formă de „L”. Scara și spațiile principale în cele trei travee dinspre fațadă, cu un rezalit semicilindric pe parter, formează o terasă la primul etaj. O altă scară leagă nivelurile „nobile” (parterul cu etajele I și II). Câteva ferestre sunt unicat (fereastra Art Nouveau în formă de potcoavă din fațada laterală și ușa-fereastră triforă, cu balcon pe console, a foișorului). În față există o terasă și o curte denivelată, în trepte, pietruită
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
Alimentarele erau în România comunistă magazine aflate în proprietatea statului, având ca destinație comerțul cu amănuntul de produse alimentare. În anii '70 au fost construite mii de astfel de stabilimente în orașe, de obicei la parterul blocurilor. După căderea comunismului, alimentarele au fost transformate în societăți comerciale cu capital de stat, căzând în cele din urmă pradă speculanților imobiliari. Cuvântul desemnează și în prezent magazinele mixte de comerț cu amănuntul. În cursul anilor '80, din cauza eșecului
Alimentară () [Corola-website/Science/332906_a_334235]
-
partea de nord-est). Peste un interval construit cu case particulare și curți gospodărești, amplasate în cartiere parcelate regulate, se află complexul edilitar al Uzinei de televizoare Alfa și blocuri de locuit cu 8-15 etaje, cu magazine și prestări servicii la parter. În această zonă a Chișinăului a fost construită Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel". Strada poartă denumirea municipiului Alba Iulia din România cu importante semnificații pentru istoria poporului român. Este o veche așezare dacică, cunoscută și ca oraș roman (Apulum
Strada Alba Iulia din Chișinău () [Corola-website/Science/332944_a_334273]
-
sunt: Pentru protejare, cea mai simplă soluție este mutarea patului sau a biroului de pe zona nocivă într-un alt loc, sau amplasarea în spațiile locuite a unei cantități de cristale (cuarț), sau așchii de marmură. Altă metodă este amplasarea la parterul clădirilor, sub pardoseală, a două plăci metalice, de preferință din oțel galvanizat cu dimensiunile de 0,9 - 1,2 m lățime și 1,8 - 2,4 m lungime, așezate în unghi drept una față de alta.
Rețea Hartmann () [Corola-website/Science/333562_a_334891]
-
1538, aparent cu ajutorul lui Jacopo Sansovino. În partea superioară a clădirii a fost amplasată o friza deschisă de o sută de mici oculi ovali deasupra cărora se află un crenel alb cu scop decorativ. În prezent, clădirea adăpostește magazine la parter și birouri la etajele superioare. Construcția Procurațiilor Noi, după proiectul lui Vincenzo Scamozzi, a început în 1583 pe zona în care se aflau azilul Orseolo și câteva clădiri (așa cum se vede în pictură lui Bellini), ajungând până la Campanila Sân Marco
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
Pietro Basejo, cu ajutorul lui Filippo Calendario. De asemenea, ca parte a acestei restructurări, capelă Sf. Nicolae a fost extinsă și decorată cu momente din timpul papei Alexandru al III-lea, realizate poate de Guariento sau de un oarecare Paolo, la parter a fost făcută o cușcă de lei și celule noi și în 1332 au fost introduse fântâni în curtea interioară. Un document privind realizarea unui leu marcian sugerează că accesul monumental în palat în această perioadă era asemănător cu cel
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
Jacopo Palmă cel Tânăr, Francesco Bassano și Antonio Aliense: toate șantierele au fost închise în secolul al XVI-lea. La sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului următor au avut loc alte două lucrări de renovare; s-a reamenajat parterul și s-au construit închisorile noi (Prigioni Nuove), lucrările fiind încredințate lui Bartolomeo Manopola, care a construit latura nordică a curții și a completat decorațiunile Arcului Foscari, respectiv lui Antonio da Ponte și Antonio Conțin, care au finalizat nouă clădire
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
de clopotniță. Nivelurile superioare ale clopotniței erau accesibile printr-o scară spiralată adăpostită de un turnuleț aflat pe latura vestică a bisericii. Clopotnița este, de altfel, singura din Țara Bârsei fortificată în această perioadă, datorită proximității zidului de incintă. Inițial, parterul era deschis printr-un portic boltit în cruce pe nervuri cu profil cistercian, iar intrarea în biserică se făcea pe sub un portal cu arc frânt. În secolul al XV-lea, când turnul a fost fortificat, porticul s-a zidit și
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
mai există astăzi în Europa, după Teatrul Malibran din Veneția și Teatrul Manoel din La Valletta. El poate găzdui 3.285 de spectatori și are șase etaje de loje dispuse în formă de potcoava, o vastă lojă regală și un parter lung de aproximativ 35 de metri. a fost construit la inițiativa regelui Carol de Bourbon după un proiect al lui Giovanni Antonio Medrano și inaugurat la 4 noiembrie 1737 cu opera "Achille în Sciro" de Domenico Sarro (livret de Pietro
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
K. Sienkiewicz au reușit să cumpere palatul în care se află astăzi biblioteca: o construcție din secolul al XVII-lea, situată pe Quai d'Orléans, pe insula Saint-Louis, în inima Parisului. Biblioteca ocupa, în acea perioadă, doar 11 încăperi la parter. La începutul activității sale, fondul Bibliotecii Poloneze se completa din contul colecțiilor personale, cele mai valoroase fiind colecțiile de cărți ale lui Adam Sienkiewicz, Julian Niemcewicz și Karol Kniaziewicz. În 1848, fondul bibliotecii număra peste 20 000 de volume. După
Biblioteca Poloneză din Paris () [Corola-website/Science/333326_a_334655]
-
ei Alfred de Musset. Biografia lui George Sand, la secțiunea "Dragoste și geniu", prezintă detaliile romantice ale șederii lor în această cameră. În această perioadă, a fost deschis faimosul restaurant, cunoscut inițial sub numele de Caffè Brigiacco, printre magazinele de la parter. Cum era condus de doi frați greci care aveau o simpatie pentru vestimentația orientala, el a devenit cunoscut mai târziu că "Caffè Orientale". În secolul al XIX-lea, accesul la plajă privată a fost o caracteristică a hotelului, în timp ce oaspeții
Palatul Dandolo () [Corola-website/Science/333421_a_334750]
-
1900. Pe locul fostei ospătării a fost construită, în anul 1906, clădirea actuală a Pavilionului 6. Proiectul clădirii, realizat de arhitecții Guido Hoepfner și Géza György, a fost selecționat în urma organizării unui concurs. Pavilionul 6, având o structură cu subsol, parter, mezanin și trei etaje, dotată la vremea respectivă cu lift hidraulic, a fost ultima și, totodată, cea mai impunătoare construcție din Ansamblul de arhitectură balneară „Piața Hercules”. Fațada clădirii, cu multe detalii expresive, prezintă basoreliefuri cu oferta stațiunii la începutul
Pavilionul 6 din Băile Herculane () [Corola-website/Science/334697_a_336026]
-
un obiectiv turistic pentru vilegiaturiștii de pe malurile lacului Balaton. În interiorul clădirilor se află o galerie de artă care găzduiește diferite expoziții în timpul lunilor de vară. Mănăstirea în stil baroc are chilii simple și austere, potrivit normelor de viață monahală. La parterul aripii de sud se află refectoriul (sala de mese), iar la etajul superior o bibliotecă. Refectoriul are tavanul din stuc decorat cu picturi murale ce-i reprezintă pe sfinții benedictini și pe conducătorii maghiari din Casa de Árpád. Mobila originală
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]