15,319 matches
-
din Mitul eternei reîntoarceri): „De exemplu, se pot compara descrierea spațiului sacru, așa cum o găsim în Tratatul de istoria religiilor al lui Mircea Eliade, și descrierea, foarte incompletă în schimb, care se găsește în a noastră Religionsphänomenologie. În analiza spațiului sacru nu se pot neglija marile religii ale umanității. A face altfel ar însemna să împărtășești moștenirea nefastă a metodei comparative, care prea des s-a concentrat asupra religiilor popoarelor zise «necivilizate», adăugând în mod sporadic câteva ilustrări luate de la civilizațiile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Apostle and the Heavenly Book, UUÅ, 1950:7; IV. The King and the Tree of Life in Ancient Near Eastern Religion, UUÅ, 1951:1; V. Muhammad, the Apostle of God, and His Ascension, UUÅ, 1955:1), monografii despre patternul regelui sacru și al salvatorului în aria Orientului Apropiat Antic, aparține deja bibliografiei de bază a ceea ce s-a numit „Myth and Ritual School” -, cf. Nostalgia originilor, mai ales pp. 57-59, și Carl-Martin Edsman, „Zum sakralen Königtum in der Forschung der letzten
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aparține deja bibliografiei de bază a ceea ce s-a numit „Myth and Ritual School” -, cf. Nostalgia originilor, mai ales pp. 57-59, și Carl-Martin Edsman, „Zum sakralen Königtum in der Forschung der letzten hundert Jahre”, în The Sacral Kingship - La regalità sacra, Leiden, 1959 (= Studies in the History of Religions, Supplements to Numen, vol. 4). Alături de Wikander și H.S. Nyberg, Widengren a contribuit la configurarea unei poziții specifice a școlii uppsaliene în materie de iranistică,prin susținerea teoriei „marilor zei” iranieni (vezi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Mortuary Ceramics”, Bulletin of the Museum of Far Eastern Antiquites, Stockholm, 1 (1929), pp. 71-121. 3. Pasajul privește diferența dintre arhaicitatea unor idei și perioada (în general, mult tardivă) a redactării propriu-zise a acestora într-un corpus cu funcție de carte sacră. În cazul Iranului, Wikander plasează, solidar cu opiniile fostului său profesor H.S. Nyberg (Die Religionen des alten Irans, Leipzig, 1938), redactarea Avestei în perioada sasanidă, cca 500-600 d.Hr., chiar dacă multe pasaje ale acesteia (YaÍt) pot fi datate prin conținutul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
imaginară, modelată de dorințe subiective. Poate că cea mai simplă formă de a prezenta concepția despre simboluri a lui Eliade este de a spune că el ne-a redat vârsta de aur productivă, într-o versiune nouă, considerabil mai realistă. Sacrul și profanul se exclud reciproc, dar științele profane nu au reușit să explice categoriile sacrului. Bunăoară, nici un contact cultural atestat istoric, nici o asociere de idei nu ne-au oferit semnificația simbolică, originală și extrem de plină de consecințe, a treptelor și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
despre simboluri a lui Eliade este de a spune că el ne-a redat vârsta de aur productivă, într-o versiune nouă, considerabil mai realistă. Sacrul și profanul se exclud reciproc, dar științele profane nu au reușit să explice categoriile sacrului. Bunăoară, nici un contact cultural atestat istoric, nici o asociere de idei nu ne-au oferit semnificația simbolică, originală și extrem de plină de consecințe, a treptelor și scării. Dar istoria religiilor (religionshistoria) poate, printr-o anevoioasă lucrare de reconstrucție, să ajungă la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de carte-, deși poate respinge cu aceeași energie relativismele fenomenologiei religiei (religionsfenomenologiska). Fără îndoială, s-a întâmplat și acest lucru. Un entuziast admirator american - și sunt destul de mulți - a dedicat, acum doi ani, o carte temei „Mircea Eliade și dialectica sacrului”, în care îl critică pe Eliade pentru că nu a evidențiat cu suficientă claritate specificul creștinismului, că a lăsat ca viziunea asupra istoriei - doctrina întrupării - să se confunde cu concepția indiană a sacrului. Cartea lui Thomas Altizer are multe pagini personale
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ani, o carte temei „Mircea Eliade și dialectica sacrului”, în care îl critică pe Eliade pentru că nu a evidențiat cu suficientă claritate specificul creștinismului, că a lăsat ca viziunea asupra istoriei - doctrina întrupării - să se confunde cu concepția indiană a sacrului. Cartea lui Thomas Altizer are multe pagini personale și deosebite, dar aici ar fi trebuit să corecteze anumite aspecte. Nu vom încerca să ne aventurăm în iureșul exegetic la care este expus Eliade în această carte. Neîndoios, interesul său pentru
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
privească în jurul sau înapoia sa, nici să-și facă procese de conștiință, cântărindu-și propria slăbiciune sau reprezentându-și dificultatea extremă a cursei și a obstacolelor aproape insurmontabile: de ce nu sunt eu Pindar sau Nietzsche pentru a vă insufla entuziasmul sacru, dorința de a vă depăși pe dvs. înșivă - și spiritul dansatorului, acel spirit de ușurință care îți permite să dansezi chiar stând în cap, care dă încredere în sine și dispreț desăvârșit față de ființele josnice care ne înconjoară și care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Hartman nu și-a distribuit încă teza, întrucât a vrut să tipărească mai întâi corecturi și adăugiri. Cu siguranță veți primi un exemplar. Congresul de la Roma 1955 ne pricinuiește deja încurcături. V-am propus pentru o conferință generală despre regalitatea sacră, dar, din păcate, nu știu dacă această propunere va fi acceptată, căci propunerile sunt, evident, mai numeroase decât orele pe care le avem la dispoziție, chiar dacă eu însumi mă retrag! Cu toată simpatiaș,ț Geo Widengren Postfațătc "Postfață" Exploatarea hârtiilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
unei culturi naționale și împuternicirea noastră. Și atunci ce putea să fie mai de folos și să corespundă acestor țeluri decît sentimentul naționalist: sentimentul naționalist pentru o țară ca noi, mică, înconjurată de dușmani, este o obligație, o datorie sfîntă, sacră, fiindcă ea reprezintă armătura poporului. Pentru popoare mari, cum este Rusia, popoare hrăpărețe, naționalismul lor este un pericol față de noi. Naționalismul lor este un egoism prin care caută să cultive spiritul de acaparare a altor popoare, de dominație și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care nu numai unii adulții din jurul meu, dar și unii dintre colegii de vârsta mea păreau blagosloviți de natură, prin naștere. Calitate ce le conferea un ascendent incontestabil, care, uneori, prin hipersensibilitatea mea și reflexul meu spre „fantasmagorie”, lua forme sacre aproape. Azi Îmi dau cont că la unii colegi care-mi impuneau era pur și simplu vorba de o precocitate spectaculoasă care s-a „stins” după câțiva ani, iar la maturi cred că-mi impuneau mai ales unii bărbați care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
frumoasă, că nu-i alta mai frumoasă și iscusită zăbavă... Îmi pare rău că n-am trecut pe la tine deloc, adică am trecut dar dormeai, poate ți-au spus ceilalți bolnavi . Îți doresc multă sănătate, să ai putere să Îndeplinești sacra misiune pe care singur ți-ai ales-o. Îi felicit din suflet pe factorii de conducere suceveni care te apreciază cu căldură și stimă. Mult succes, Mihai (P.S.) Irinel Îți mulțumește pentru rândurile scrise. Dl. Tempeanu mi-a scris, Întrebându
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
care nu i-am zărit de la sosire. Ucrainenii. Uite-l și pe „moscovitul” Chingiz Abdullayev, și-a schimbat din nou costumul. Chingiz ne impresionează, dar ne și intimidează, cu garderoba sa extrem de scumpă. Sunt prezenți la recepție și câțiva „monștri sacri” ai literaturii ruse contemporane: Evgheni Evtușenko, Bella Ahmadulina, Fazil Iskander. Acesta din urmă ține cuvântarea de răspuns la discursul ambasadorului francez. Îl ascult cu atenție. Vorbește lent, de parcă și-ar găsi cu greu cuvintele, dar are și destule formulări memorabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
practic”, de incapacitate de a deosebi un fals de un real prieten sau, uneori, chiar de a nu mai crede pur și simplu că individul uman, chiar și încărcat de calități de orice tip, nu e capabil de acel vechi, sacru și „legendar” sentiment al prieteniei decât... în „anumite cazuri”, sub presiune socială puternică sau sub cea a intereselor de orice fel! Spuneam la începutul acestor confesiuni că ceea ce m-a izbit, ce m-a impresionat la Nichita, dincolo de intelectul sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Dar... când ocupația străină se întinde pe câteva decenii și, mai ales, când ea nu se „mulțumește” cu stricta posesiune a rezervelor și bogățiilor naționale și cu „liniștea publică”, ci vrea să „transforme oamenii și instituțiile de bază, dărâmând statuile sacre și însăși Tradiția”, atunci o națiune nu are de ales decât ori să lupte, fugind în munți, cum se pare am mai făcut-o prin secole, „boicotând istoria” cum o spune Blaga, ori... să-i înfrunte! Și, mă rog frumos
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
valorii, au produs veritabile acte de creație ce nu se opuneau „doar regimului” în mult discutata „rezistență prin cultură”, ci ambiționau să se alăture marelui patrimoniu cultural al valorilor. Acelea care edifică, dar și legitimează o națiune. Tradiția luptătoare și sacră, cea care ne dă dreptul de a fi în Istorie, de a vorbi în numele Omului și al demnității sale. Aceasta e și justificarea, în primul rând, a paginilor de față, și nu apărarea propriei persoane; cărțile mele o fac mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și rar! - și a persoanei creatorului. Și insist: „în fața persoanei creatorului”, care, atunci când el este înzestrat cu acel har rar, zeesc, și când el își asumă vocația, una dintre cele mai dificile, supraumane uneori, se apropie de un oficiant al sacrului, de unul dintre acei preoți ce stau în mijlocul mulțimii și spre care se îndreaptă ochii și cugetele mai ales în vremuri grele, barbare, de care poporul nostru nu prea a fost scutit! Spre cine să se îndrepte?!... Sigur, a putea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu obosea, din amvon, în biserica plină, să sublinieze apartenența nostră la o țară latină și dreptul nostru istoric asupra teritoriului, iar, într-un rând, abordând tema „steagului bisericii”, să ceară celor care poartă un „streag străin” să părăsească incinta sacră - și, într-adevăr, două lepre, două cozi de topor intraseră în biserică purtând la revere culorile roșu-alb-verde și au trebuit să iasă deoarece toată suflarea s-a întors tăcută spre ei -, nu a trecut multă vreme și doi înalți jăndari
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și o bună parte a clasei conducătoare! Fapt extraordinar în lumea comunistă postbelică, Ceaușescu a încercat și a reușit să clatine și să distrugă nu numai bazele tradiționale ale poporului român, Țăranul, Biserica, Cultura, Tradiția, în ce avea ea mai sacru (și prin caricaturizarea marilor Domni!Ă, dar și propriile „sale și ale lor” structuri: partidul, armata și, se pare, chiar și securitatea, care, după cum s-a văzut, nu a ezitat să-i grăbească pieirea, deși el a investit multe fonduri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
raportor al Consiliului de Stat. A publicat: lucrări literare (Zăpada arsă, 1977), de artă (Viața și moartea imaginii, o istorie a privirii în Occident, 1992), de filosofie și de istorie a religiei (Critica rațiunii politice, sau inconștientul religios, 1981; Focul sacru, funcțiile religiosului, 2003) și de mediologie (Curs de mediologie generală, 1991; Introducere în mediologie, 1999). Régis Debray, Un Candide en Terre sainte (c) 2008, Editions Gallimard, Paris (c) 2009, Institutul European Iași, pentru prezenta ediție în limba română www. euroinst
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
curgere lină, o tonalitate suavă pe măsură. Prin amploare și suflu, această a doua versiune, prescurtată, a Revelației, pare o povestioară atunci când o comparăm cu marea istorie, rocambolescă și bogată în culori, cu măcelurile sale, cu erotismul său, cu monștrii sacri, regii truculenți și profeții săi săriți de pe fix, cu un Iehova intervenționist, teribil de incorect (și care ar compărea, în zilele noastre, în fața tribunalului corecțional, pentru incitare la ură rasială și apologia crimelor de război). Din punct de vedere romanesc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai multă consistență modelelor sale de virtute decât dau cei patru evangheliști modelului lor. Niciodată nu s-au știut mai puține lucruri despre un magistru. Niciodată un înviat din morți n-a fost mai sărac în culoare, niciodată o istorie sacră n-a dispus de mai puțină geografie. Să mergi pe urmele lui Iisus... Pe unde anume? Din cele patru povestiri se degajă o singură convergență: El și-a făcut intrarea prin Iordan și a ieșit prin Ierusalim. Între aceste două
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
s-o evite în circumscripția sa. "Reducând pe cât se poate diferențele de nivel de trai și efectul discriminărilor", îmi răspunde. În acest oraș în care tulburarea ordinii publice rămâne un fenomen rar, se zice că populația ar fi refuzat uniunea sacră în timpul războiului din vară cu Libanul. Ar fi fost totuși, în împrejurimi, de patru ori mai multe victime printre civilii arabi decât printre concetățenii lor evrei. Mulți îi suspectează, in petto, de a se fi situat în cealaltă tabără. Dovada
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Este un oraș în stare de război, pentru că e cetatea unui Dumnezeu mereu în picioare, în umbră, a unui Atotputernic de pe metereze, și care nu se mulțumește să impresioneze: partizanii săi se luptă între ei pentru fiecare centimetru din perimetrul sacru. El nu este (sau încă nu) un oraș-muzeu, un Luna Park sau un Jesus Resort. Desigur, e un bun obiect de studiat, dar nu și un loc al delectării. Orășel neînsemnat, la origini, copleșit apoi de eternitate, el a îmbrăcat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]