12,250 matches
-
de producție - În comerț (mai ales cel al bumbacului și al opiumului etc.), În industrie - marile familii parse (Wadia, Tata) reușesc să dobândească poziții de prim rang În plan internațional, aducând astfel mai multă influență și prosperitate Întregii comunități. Legătura strânsă pe care parsii au reușit să o stabilească cu administrația imperială a Indiei britanice, căreia i-a oferit cadre bine specializate, a constituit un dezavantaj În perioada care a urmat cuceririi independenței de către India, față de care aceștia au avut, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca o conservare a unei tradiții religioase comune sau ca elemente Împrumutate de slavi din alte culturi. O serie de cercetări aprofundate, care pornesc de la Meillet (1926) și merg până la Benveniste (1967) și Jakobson (1970), au pus În evidență o strânsă legătură În privința inovațiilor cu lexicul religios iranian; vom cita situațiile cele mai clare luând, de aici Înainte, rusa ca unic exponent al slavei și omițând celelalte limbi slave: 1) slava și iraniana au eliminat numele indo-european al cerului (ca obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În lumea galică, unde acestea Își găsesc credincioșii mai ales În masele populare și În trupele Înrolate În armata romană. Ne este ușor să presupunem că larga răspândire a cultului Matroanelor chiar În timpul stabilirii puterii romane În Galia este În strânsă legătură, pe de o parte, cu disprețul și interdicțiile care lovesc religia oficială, iar de cealaltă parte, cu faptul că indigenii resimțeau ca pe ceva străin religia noilor stăpâni. În această stare de gol existențial - pe de o parte, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prezenta revelația biblică ca revelare a lui Dumnezeu în istorie avea drept primă consecință să creeze o legătură strânsă între teologie și istoriografie. Legătura există și cu siguranță continuă să existe. Un lucru se schimbă totuși: legătura este mai puțin strânsă, mai puțin directă și mai complexă decât mai înainte. III. Cartea lui Iosue și spiritul fericirilor Cititorul creștin nu preferă prea mult lectura Cărților lui Iosue și Judecătorilor. Ba mai mult, se scandalizează pentru că sunt cărți violente în care Dumnezeu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
înfrângerea câtorva state arameene care devin vasale Asiriei, iar cele trei mari cetăți feniciene, cu cele trei porturi, Biblos, Tir și Sidon, sunt obligate să-i plătească tribut. Pe de altă parte, între Israel și porturile feniciene s-au stabilit strânse raporturi comerciale. Israel vindea produse agricole precum grâul, vinul și uleiul, lâna și inul. Fenicia, care făcea comerț cu toată Mediterană, între altele și cu Egiptul, furniza produse rare precum metalele prețioase și fildeșul, și probabil și arme. Arheologia arată
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
să învețe să fie creativ în activitatea didactică. Dacă profesorul nu face el însuși dovada creativității, îi va fi foarte dificil să dezvolte această caracteristică la elevi. Pe baza constatării că între creativitatea elevilor și cea a profesorilor există o strânsă legătură, E. P. Torrance a organizat cursuri în cadrul cărora profesorii să fie învățați să gândească creativ. În activitatea de predare-învățare, profesorul creativ folosește strategii menite să cultive flexibilitatea intelectuală. Torrance crede că încurajarea copiilor în a pune întrebări reprezintă un aspect
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
scriitoricesc are loc în 1932, cu poeme publicate în „Junimea literară” din Cernăuți, P. fiind susținut de profesorul Leca Morariu, sub îndrumarea căruia și-a elaborat teza de licență Viața și opera lui Emanoil Grigorovitza. În cercul „Junimii literare” stabilește strânse relații de prietenie cu Traian Chelariu și cu profesorul Ion I. Nistor, directorul publicației; de asemenea, cu sociologul Traian Brăileanu, în casa căruia se inițiază în 1935 revista „Iconar”. Mai colaborează cu versuri la „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Buna Vestire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
în limitele condiționării mele; că eu sunt liber față de suprema mea condiționare, de însuși faptul de a fi în nemijlocirea lui. A mă hotărî știind ce este frica înseamnă a putea să-mi pun în discuție eul meu, ființa mea strânsă, prin frică, în propriul ei contur. În frică îmi negociez ființa; o pierd ca ființă pur și simplu, ca să o pot câștiga ca ființă liberă. Curajul este mersul prin frică înspre faptul de a fi liber: ceva este mai important
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
impresiilor lui de călătorie care va fi publicat mai tîrziu 54. Și-a manifestat interesul față de un poet contemporan, Giosué Carducci, care și-a început cariera ca revoluționar antireligios, devenit ulterior naționalist și glorificînd domnia Casei de Savoia. Carducci avea strînse legături cu primul-ministru naționalist Crispi și cu Regina Margareta și mai tîrziu l-a inspirat în mare măsură pe Mussolini. După ce s-a întors din Italia, Iorga a frecventat cercurile intelectuale de la București, în care a fost introdus de socrul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Oare ce a făcut ca această stare de toleranță să fie atît de mult tergiversată? Poate pentru că de obicei miza era extrem de mică. Erau uneori în joc mize financiare sau politice meschine, dar cauza principală era în general ego-ul. O strînsă prietenie l-a legat pe Iorga de Ion Bogdan, un profesor de slavistică de la Brașov (care îi va deveni cumnat), pe care îl considera un european înzestrat cu o gîndire ordonată și limpede. Vorbea batjocoritor despre felul în care colegilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ungariei, sentimentele lui Iorga erau cele ale multor intelectuali români: întrucît atît Ungaria cît și România erau locuite de națiuni nonslave și nonguvernamentale înconjurate de popoare slave și germanice, lui Iorga i-ar fi plăcut instituirea unei colaborări ungaro-române mai strînse, dar bazată pe statu-quo. După părerea lui, Ungaria era aliatul logic al României, dar această colaborare era zădărnicită de atitudinea ungurilor. Apoi repeta vechea zicală: "Fiecare popor trebuie să trăiască în cadrul granițelor lui etnice". Iar, în final: Urmărind realizarea visului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
grijă în evidență în articol. Hamangiu (ministrul justiției și tot un apropiat al lui Iorga) urma să fie atacat tot în presă pe baza cîtorva tranzacții îndoielnice cu Banca Blank. Iar articolele trebuiau să sublinieze de mai multe ori relațiile strînse ale acestor oameni cu Iorga. Cea de a doua notă scrisă de Argetoianu este tot nedatată, dar familia Iorga l-a asigurat pe autorul acestei cărți că ambele note datează dintr-o perioadă în care Argetoianu nega cu înverșunare că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de a treia era reprezentată de cei a căror motivație era antisemitismul, iar cea de a patra de cei care erau în căutarea unui ideal. Iorga a înțeles faptul că o carieră constituie o importantă forță de motivație aflată în strînsă legătură cu șomajul intelectual și cu dorința fierbinte de a duce un trai onorabil. În ceea ce privește mesianismul, el respingea ideea că ortodoxismul trebuie transformat în politică de stat, așa cum era folosit catolicismul în Occident, deoarece în ortodoxism nu existau franciscani. Din cauza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
februarie 1937 118 Idem, 4 iulie și 2 august 1934 119 Idem, 11 și 12 octombrie și 27 noiembrie 1934 120 Memorii, vol. 7, pp. 229-230. Afirmația aceasta corespunde adevărului în privința vizitei lui Gamillscheg din 1934. Iorga avusese pînă atunci strînse legături profesionale cu Gamillscheg; acum însă, nu numai că evita orice contact, dar reușea să fie intenționat nepoliticos. Replica naziștilor nu a întîrziat. Lui Gusti i s-a decernat, în 1935, titlul de Kudo, de către Universitatea din Leipzig. Atunci cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
promis să renunțe la tarifele de import protecționiste, facilitând intrarea pe piață a produselor americane și din alte țări. Ca și Împrumutul britanic, acest acord promova interesele americane: un comerț internațional mai liber, schimburi valutare libere și stabile, o mai strânsă cooperare internațională. În practică, banii s-au dus Într-un an, iar singura moștenire pe termen mediu a fost o antipatie populară sporită (și speculată abil de partidele de stânga) față de potența economică americană. Așadar abordarea bilaterală de către Washington a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să i se alăture”12. Dar nu s-a Întâmplat așa. Iar forma finală a Comunității Economice Europene a avut o anumită logică. De-a lungul anilor ’50, țările Europei de Vest continentale au stabilit relații comerciale bilaterale tot mai strânse. Iar fiecare dintre ele făcea schimburi comerciale Îndeosebi cu Germania de Vest, astfel Încât revirimentul economic european depindea tot mai mult de piețele și produsele Republicii Federale. În plus, fiecare stat european postbelic era acum profund implicat În economie - prin planificare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai târziu Irlanda, Islanda și Finlanda - erau În majoritate prospere, mărginașe și adepte fervente ale comerțului liber. Agricultura lor, cu excepția Portugaliei, era la scară redusă, Însă foarte eficientă și orientată spre piața externă. Din aceste motive, precum și din cauza legăturilor lor strânse cu Londra (Îndeosebi În cazul țărilor scandinave), ele nu aveau mare nevoie de CEE. Dar EFTA era (și rămâne) o organizație minimalistă, nu atât o alternativă reală, cât o reacție la defectele Bruxelles-ului. Ea a constituit Întotdeauna o zonă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau episcop nu a mai Îndrăznit să amenințe catolicii cu consecințe grave dacă nu votau cu partidul corect; legătura dintre autoritățile bisericești și partidele catolice sau creștin-democrate din Olanda, Belgia, RFG, Austria și Italia a Încetat să mai fie foarte strânsă 8. Chiar În Spania lui Franco, unde ierarhia catolică locală se bucurase de puteri și privilegii neobișnuite, Conciliul Vatican II a provocat schimbări dramatice. Până la jumătatea anilor ’60, conducătorul spaniol condamnase orice manifestare care contravenea fățiș credinței sau practicii religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Lambrakis a dat naștere unei suspiciuni generale 3. șase luni mai târziu, Karamanlis a pierdut alegerile; Uniunea de Centru a lui Ghiorghios Papandreu, partid de centru sprijinit de o clasă de mijloc urbană În plină expansiune, a obținut o victorie strânsă. Anul următor, Într-o nouă rundă de alegeri, partidul lui Papandreu și aliații săi au câștigat teren, obținând majoritatea absolută a voturilor exprimate: de la 42% din voturi, ei au urcat la 52,7%. Noua majoritate parlamentară a solicitat o anchetă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comerț liber cu Comunitatea, decizie reconfirmată după 22 de ani cu un număr de voturi aproape neschimbat 23. Apartenența Marii Britanii la Comunitatea Europeană va fi controversată mai târziu, când prim-ministrul Margaret Thatcher se va opune proiectelor de integrare mai strânsă și va cere ca Marea Britanie să primească Înapoi contribuțiile „excedentare” la bugetul comunitar. Dar, În anii ’70, Londra avea propriile sale probleme și, deși aderarea a provocat o creștere a prețurilor, era mulțumită de includerea Într-o zonă comercială care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atrăgătoare (și cumva „inevitabilă”) pentru cei aflați În afara sa. Pentru cetățenii statelor membre Însă, caracteristica fundamentală a Uniunii Europene În acei ani nu era modul În care era condusă (cei mai mulți ignorau cu desăvârșire detaliile), nici proiectele liderilor pentru o mai strânsă integrare, ci sumele care circulau prin vistierie și modul În care acești bani erau repartizați. În forma sa originală, Tratatul de la Roma menționa o singură agenție al cărei mandat era să identifice acele regiuni din statele membre care aveau nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să urmeze o cale independentă (și cu atât mai puțin să revină la prioritățile ei din Europa Centrală) era exclusă din discuție. Kohl trebuia să se dedice proiectului european sub coordonare franco-germană, iar Germania era sortită unei uniuni tot mai strânse - ai cărei termeni, În special moneda europeană comună, urmau să fie consfințiți printr-un nou tratat (negociat anul următor În orașul olandez Maastricht)5. Germanii au acceptat destul de rapid toate condițiile francezilor (deși manevrele diplomatice maladroites ale francezilor au răcit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și nemulțumit cu protestele de rigoare, dar cu puține regrete reale. Era mai Înțelept să construiască o relație strategică cu o nouă Germanie prietenoasă și recunoscătoare decât să și-o facă dușman; din perspectiva sovietică, o Germanie unită, prinsă (și strânsă) ferm În Îmbrățișarea Vestului nu era deloc un rezultat rău. Republica Democrată Germană nu era foarte iubită. Dar unii au regretat-o. Pe lângă intelectuali vest-germani ca Günter Grass și Jürgen Habermas, care se temeau pentru sufletul unei Germanii 8 reunite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
temeliile sistemului european. Nu doar În România sau Polonia sau (mai ales) Rusia, unde putea fi considerată o pagubă colaterală În tranziția spre capitalism, ci chiar În inima democratică a continentului. În Italia, unde creștin-democrații au avut după război relații strânse și profitabile cu bancherii, oamenii de afaceri, antreprenorii, mai-marii orașelor, funcționarii de stat și - se zvonea insistent - Mafia, o nouă generație de tineri magistrați a Început să Înlăture curajos crusta de tăcere publică. Paradoxal, primul a căzut Partidul Socialist Italian
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
simbolice, cu Încărcătură afectivă, ale istoriei militare. În acea perioadă, un spectator al meciurilor de fotbal Anglia-Germania, de exemplu, sau Germania-Olanda (ca să nu mai vorbim de Polonia-Rusia) nu Își făcea iluzii cu privire la Tratatul de la Roma și la „uniunea tot mai strânsă”. Referința istorică indiscutabilă a confruntărilor fotbalistice era al doilea război mondial. În primele decenii postbelice, jucătorii din țări europene diferite nu se cunoșteau Între ei și, de obicei, nu se Întâlneau În afara terenului de joc: În 1957, atacantul galez John
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]