13,755 matches
-
încât mi-a scăpat un pic de votcă pe piept. — Ce-ți veni? N-am mai pus mâna pe o minge de cel puțin cincisprezece ani. De ce mi-ai pus o asemenea întrebare? — Am impresia că te-am văzut la televizor. Eu nu mă uit decât la baseball și la știri. — N-aveam cum să apar la știri. — Atunci în vreo reclamă? — Nici vorbă. Atunci semeni leit cu cineva... Dar eu nu te văd deloc muncind la calculator, ca să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că era vorba despre aceeași specie de unicorn cu cea căreia îi aparținea craniul primit de la bătrân. Acestuia îi lipsea doar ciotul de corn despre care vorbise profesorul, dar în rest, asemănarea era perfectă. Am aruncat o privire craniului de pe televizor. Așa cum era, acoperit cu un tricou, aducea cu o pisică adormită. Am ezitat câteva momente dacă să-i spun sau nu despre craniul meu, dar am decis să păstrez secretul. Secretul e secret și gata. E bine să-l știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi situația, cert e că de-atunci încoace nu l-a mai văzut absolut nimeni. M-am mai uitat o dată la fotografie și am închis cartea. Am pus-o lângă pat și m-am gândit câteva clipe la craniul de pe televizor. O fi același sau a fost descoperit în altă parte? O fi chiar un unicorn special? Cel mai simplu ar fi fost să-l întreb pe bătrân. Să-l întreb de unde-l are și de ce mi l-a făcut mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dacă îți prisosește mâncarea, dă-mi un telefon și vin imediat. După ce-a plecat, luând cu ea cele trei cărți de la bibliotecă, am avut o senzație de gol. Parcă era prea multă liniște în cameră. M-am așezat în fața televizorului și am descoperit craniul. Am rămas cu privirile ațintite la el. N-aveam nici o dovadă că fusese adus de pe câmpul de bătălie din Ucraina, dar a început, din nu știu ce motive, să mă frământe gândul că era chiar craniul descoperit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-ți explicăm, fie că nu, lucrurile distruse nu se mai repară. Așa că mai bine ne-ai spune la ce ții cel mai mult din apartamentul ăsta. Vrem să ne arătăm respectul cuvenit față de obiectele respective. — Bine, fie, am zis resemnat. Televizorul și videoul. Sunt scumpe și abia mi le-am cumpărat. Și apoi raftul pe care am sticlele cu whisky. — Altceva? — Haina de piele, costumul din trei piese și jacheta cu guler de blană - model american. — Altceva? M-am gândit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am mai văzut în viața mea asemenea mișcări. Grozav individul! Le-a apucat apoi cu ambele mâini, ca pe o bâtă de baseball, și a intrat în dormitor. M-am întins puțin ca să văd ce face. S-a oprit în fața televizorului, le-a ridicat deasupra umărului și a izbit cu ele ecranul. Țăndări s-a făcut într-o clipită. Și mii de scântei. Televizorul meu cumpărat cu trei luni în urmă a plesnit precum un pepene copt. — Stai puțin! am strigat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și a intrat în dormitor. M-am întins puțin ca să văd ce face. S-a oprit în fața televizorului, le-a ridicat deasupra umărului și a izbit cu ele ecranul. Țăndări s-a făcut într-o clipită. Și mii de scântei. Televizorul meu cumpărat cu trei luni în urmă a plesnit precum un pepene copt. — Stai puțin! am strigat eu, ridicându-mă. Pitic a dat cu pumnul în masă ca să mă țintuiască locului. Matahală a ridicat apoi videoul și l-a izbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în urmă a plesnit precum un pepene copt. — Stai puțin! am strigat eu, ridicându-mă. Pitic a dat cu pumnul în masă ca să mă țintuiască locului. Matahală a ridicat apoi videoul și l-a izbit de câteva ori de colțul televizorului. I-au sărit toate butoanele, a făcut scurtcircuit și o dâră de fum alb s-a ridicat în aer precum sufletul unui mort. Ca să se asigure că n-a mai rămas nimic din video, a trântit carcasa de dușumea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un roman științifico-fantastic că în foarte scurt timp lumea se va îngropa în propriile ei gunoaie, în propriile ei ruine. Afirmația era valabilă pentru cum arăta apartamentul meu în momentul de față. Pe jos, o jale de neimaginat: îmbrăcăminte sfâșiată, televizorul și videoul făcute bucăți, ghivece de flori sparte, lampadarul rupt, casete și discuri călcate-n picioare, sosul de roșii dezghețat, cablul microfonului rupt, lenjeria de corp plină de noroi și de tot felul de pete de la lucrurile vărsate... Chiar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a făcut tot ce-a făcut numai din obsesie. Este puțin mai dotat decât alții și priceput într-o mulțime de domenii. De la astronomie până la genetică. Nu mai e nimeni ca el. Mulți fac pe nebunii prin ziare și pe la televizor, dar toți sunt niște farsori. Bunicul e un geniu. — Pe cei din jur nu-i interesează că-i geniu. Îl pot face repede praf și se folosesc de talentul lui. Așa s-a întâmplat și acum. Fie că ești geniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trei ani în urmă la obiceiul de a le citi. Nu mai știu de ce, dar oricum, nu mai simțisem nevoia. Cred că viața mea începuse să o ia pe o pantă care nu mai avea nici o legătură cu presa și televizorul. Pătrunsesem într-o lume a cifrelor pe care trebuia să le permutez și nu mai găseam loc și pentru altceva în capul meu. Îmi petreceam timpul liber singur, citind cărți vechi, uitându-mă la video - în general la filme de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de pe jos strânsă, sticlele sparte și cioburile dispăruseră. Cărțile și discurile erau la loc pe rafturi, hainele în dulap pe umerașe. În dormitor, bucătărie și baie era o curățenie exemplară. Uitându-mă mai atent, am văzut și consecințele distrugerilor: tubul televizorului care explodase arăta ca un tunel al timpului scurtcircuitat. Frigiderul era mort și gol. În bufet mai rămăseseră doar câteva farfurii și pahare. Ceasul de pe perete se oprise și nu funcționa nici un aparat electric. Hainele sfâșiate dispăruseră, iar cu cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
femei la coadă. Una, care arăta a gospodină, avea spre patruzeci de ani, iar celelalte două, studente de la un cămin din apropiere. Gospodina stătea pe un scaun pliant și-și privea rufele învârtindu-se în uscător de parcă se uita la televizor. Fetele se uitau peste Japan Journalist. Toate trei au ridicat privirile când am intrat, dar s-au întors imediat la treburile lor. M-am așezat să-mi aștept rândul, cu sacoșa Lufthansa pe genunchi. Fetele n-aveau în mână decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fac remarca în gând. De la magazinul de închiriat casete video de alături, am mai împrumutat eu casete de câteva ori. Proprietarii - soț și soție - erau cam de aceeași vârstă cu mine. Ea putea fi considerată o femeie frumoasă. Pe ecranul televizorului de la intrare rula Bătăușul de stradă al lui Walter Hill. Charles Bronson juca rolul unui boxer cu pumnii goi, iar James Coburn, pe cel de manager. Am intrat, m-am așezat pe canapea și i-am rugat să dea puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de fier Am tras mașina în fața bibliotecii la cinci și douăzeci și cinci. Pentru că îmi mai rămăsese timp la dispoziție, am ieșit din mașină și am hoinărit pe străzi. M-am uitat puțin la o partidă de golf transmisă în direct la televizorul unei cafenele, după care am intrat într-un salon cu jocuri mecanice pe video. Scopul celui pe care mi l-am ales era să distrug tancurile care treceau râul. La început am câștigat, dar pe măsură ce înainta jocul, tancurile inamice s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pantaloni bej din bumbac și o cămașă maro în carouri. Mi-am înnodat și eu cravata și mi-am îmbrăcat sacoul. — Ce faci cu unicornul? întrebă ea. — Ți-l fac cadou. Pune-l undeva la vedere. — Oare stă bine pe televizor? Am luat craniul care nu mai emana lumină și l-am așezat pe televizorul din colțul camerei. — Cum ți se pare? întrebă ea. — E foarte bine, am zis. — Oare o să mai sclipească? — O să sclipească cu siguranță. Am luat-o în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eu cravata și mi-am îmbrăcat sacoul. — Ce faci cu unicornul? întrebă ea. — Ți-l fac cadou. Pune-l undeva la vedere. — Oare stă bine pe televizor? Am luat craniul care nu mai emana lumină și l-am așezat pe televizorul din colțul camerei. — Cum ți se pare? întrebă ea. — E foarte bine, am zis. — Oare o să mai sclipească? — O să sclipească cu siguranță. Am luat-o în brațe, încercând să-i absorb toată căldura și s-o păstrez pentru mine. 38
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
frigider, video și ce-mi mai trebuie. Nu te deranjează dacă am să schimb cuvertura, cearșafurile și perdelele cu unele roz, nu-i așa? — Absolut deloc. — Pot să mă abonez și la un ziar? Aș vrea să știu programul de la televizor. — Poți să faci ce dorești, dar ai grijă! Locul e cam periculos. S-ar putea să te viziteze cei din Sistem sau Simbolatorii. Nu mi-e frică de ei. Îi interesează doar bunicul și persoana ta. Cu mine n-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
l-a invitat în modestul fiat doar pe Casian . Și culmea, acesta și-.a lăsat camarazii în stradă și a plecat cu profesorul! Pag. 256, 257 - O altă variantă: “Eliberarea a venit pe 22 decembrie, imediat după începerea transmisiei la televizor . (Chestia cu televizorul denotă că la ora 12,09 eroul domnului Simirad se găsea acasă, bine mersi!. Eliberarea, (dacă așa ceva a fost), s-a întâmplat în noaptea de 21 spre 22 dec). Casian Maria Spiridon își amintește că preț de
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
în modestul fiat doar pe Casian . Și culmea, acesta și-.a lăsat camarazii în stradă și a plecat cu profesorul! Pag. 256, 257 - O altă variantă: “Eliberarea a venit pe 22 decembrie, imediat după începerea transmisiei la televizor . (Chestia cu televizorul denotă că la ora 12,09 eroul domnului Simirad se găsea acasă, bine mersi!. Eliberarea, (dacă așa ceva a fost), s-a întâmplat în noaptea de 21 spre 22 dec). Casian Maria Spiridon își amintește că preț de 10 minute, cât
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
XIX-lea. Din acel moment, literatura Îsi urmează ineluctabil calea de produs de nișă. Apariția noilor medii electronice Îi accelerează declinul, dar, pe de altă parte, Într-o primă etapă, cel puțin, Îi vine În ajutor troian ajutor! dînd-o la televizor, pe internet sau la cinema. Literatura este aproape de a fi ajuns un simplu semn publicitar: nu trebuie să citești Paulo Coelho sau Dan Brown pentru a ști ce scriu ei, numele lor sînt simpli semnificanți sociali. Nu trebuie să-l
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
semn publicitar: nu trebuie să citești Paulo Coelho sau Dan Brown pentru a ști ce scriu ei, numele lor sînt simpli semnificanți sociali. Nu trebuie să-l citești ce scrie Bebe Mihăescu despre cuplul conjugal, Îl vezi și auzi la televizor. Coelho, Brown, Mihăescu sau Cărtărescu sînt mărci, un fel de Levi's, Sony sau Murfatlar pe care le afișezi ca blazon identitar. Pe de altă parte, o carte semnată Patapievici sau Pleșu se cumpără adesea ca În loc de Patapievici sau Pleșu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acute care Încearcă zadarnic un sol În care să se Înrădăcineze. În cel mai bun roman al său, La Télévision, 1997, naratorul este un cercetător, familist, aflat cu o bursă de studiu la Berlin, bîntuit ca de un vampir de televizor și monstruosul său tub catodic prin care circulă insidiosul venin televizual. Umorul cinic echenozian se Îndulcește la Toussaint și devine umor de situație, aparent inofensiv, dar grăitor pentru incapacitatea de adaptare Într-o societate vampirizantă. În vreme ce Patrick Deville lucrează la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la țintă de un profesionist, asemenea unui personaj din prima sa carte, Le Méridien de Greenwich (1979). Prea comode pentru a fi tragice, personajele sale au Întotdeauna o scamă pe sacou de Înlăturat, un pahar de vin de terminat, un televizor de aprins sau un avion de luat pentru a nu cădea pradă derelicțiunii care le dă târcoale. Viața de zi cu zi Înseamnă, pentru personajul echenozian, o permanentă evadare din raza de acțiune a nonsensului, tentativa sisifică de a nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu o cruzime și o inteligență ireproșabile, autor de romane polițiste ironia soartei. Milo vine, conform Înțelegerii, să-i ceară mâna soției sale - și duelul Începe. Cititorul crede că a Început povestea, când de fapt Începuse doar filmul pe ecranul televizorului, pe care nenumărate interludii metaficționale Îl vor opri, punându-l În ramă, anticipându-l, desfăcându-l și disecându-l ca un fan criminal pe cadavrul idolului proaspăt ucis. Căci, dintru Început, suntem avertizați că avec la logique tout devient clair
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]