121,069 matches
-
exoplanetele cu adâncimea medie slabă sânt mai adaptate la viață. Cu cât o planetă este mai masivă, cu atâta gravitatea este mai mare și mai puțin bazinele sânt adânce ; sânt deci mai primitoare pentru viață. Tectonica plăcilor, așa că prezența de corpuri mari de apă pe o planetă, trebuie să mențină un nivel constant de dioxid de carbon (CO) în atmosferă. Acest procesus pare să fie frecvent pe planete active geologic de tip pământesc având o viteză de rotație suficientă. Pentru corpurile
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
corpuri mari de apă pe o planetă, trebuie să mențină un nivel constant de dioxid de carbon (CO) în atmosferă. Acest procesus pare să fie frecvent pe planete active geologic de tip pământesc având o viteză de rotație suficientă. Pentru corpurile planetare mai masive, trebuie mai mult timp ca să genereze căldură internă, factor esențial pentru tectonica plăcilor. Dar, o masă excesivă poate să incetească tectonica plăcilor în motiv de creșterea de presiune și de viscositate la mantaua, care încurcă alunecarea la
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
factor esențial pentru tectonica plăcilor. Dar, o masă excesivă poate să incetească tectonica plăcilor în motiv de creșterea de presiune și de viscositate la mantaua, care încurcă alunecarea la litosferă. Studile sugeră că tectonica plăcilor poate să pună în loc pe corpurile având o masă cumprinsă între 1 și , cu o masă optimă de în jur de . Prezența de o magnetosferă destulă de puternică în jurul de o lună sau de o planetă evită ca suprafața să fie expusă la vântul solar și
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
cercetat diverse aspecte ale vieții cotidiene în timpul celui de-al Doilea Templu în Iudeea antică, efectuând între altele un studiu asupra greutăților de piatră folosite ca măsurători mai ales la Ierusalimul antic. În anul 1995 Reich a devenit membru al corpului didactic al Universității din Haifa, mai întâi în calitate de conferențiar de arheologie clasică, din 2002 ca profesor extraordinar și din 2006 ca profesor titular. Între anii 2002-2005 Ronny Reich a fost decanul facultății de arheologie. În anul 2010 le a fost
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
a dat unei lucrări pe care a publicat în 1980. Kittler constată o autonomie a tehnologiei și, prin urmare, nu este de acord cu abordarea mass-mediei ca "extensii a omului" de către Marshall McLuhan: „Mass-media nu este un pseudopod pentru extinderea corpului uman. Ea urmează logica de creștere care lasă o istorie scrisă în urma ei”. (Kittler în "Geschichte der Kommunikationsmedien". În: Jörg Huber, Alois Martin Müller (editori): "Raum und Verfahren".) În consecință, el consideră că literatura scrisă se va manifesta prin scrierea
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
Olt-Lotru", constituit anterior în cadrul dispozitivului de acoperire. Constituirea diviziei s-a făcut prin resubordonarea unor unități din organica Diviziei 2 Infanterie, Diviziei 5 Infanterie, precum și prin intrarea în organica sa a Regimentului 1 Grăniceri. Divizia a făcut parte din organica Corpului I Armată. La intrarea în război, Divizia 23 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Matei Castriș. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în perioada 25 august/7 septembrie 1916 - 8/21 decembrie 1916. La 8
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
Divizia 23 Infanterie sub comanda generalului Matei Castriș. Divizia 23 Infanterie nu era prevăzută a se înființa în planul de mobilizare. După începerea războiului, Marele Cartier General a decis, la 25 august/7 septembrie 1916, constituirea sa, în subordinea a Corpului I Armată, alături de Divizia 13 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de divizie Ioan Popovici, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer <br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> Forța
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
Castriș. Divizia 23 Infanterie nu era prevăzută a se înființa în planul de mobilizare. După începerea războiului, Marele Cartier General a decis, la 25 august/7 septembrie 1916, constituirea sa, în subordinea a Corpului I Armată, alături de Divizia 13 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de divizie Ioan Popovici, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer <br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> Forța combativă a diviziei era de 17 batalioane
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
lumea aceasta care nu sunt Atman, negând în acest fel Anatman. Prin acest proces gradual el neagă rațiunea și transcende toate experiențele lumești care sunt negate până ce nu mai rămâne nimic în afară de Sine. El atinge uniunea cu Absolutul prin negarea corpului, a numelui, a formei, a intelectului, a simțurilor și a tuturor atributelor limitative și descoperă că ceea ce rămâne este adevăratul „eu”. L. C. Beckett, în cartea sa, "Neți Neți", explică faptul că această expresie exprimă ceva indescriptibil, adică esență a ceva
Neti neti () [Corola-website/Science/337110_a_338439]
-
sau țânțarul obișnuit, țânțarul domestic ("Culex pipiens") ca și musca, este unul dintre reprezentanții cei mai banali ai numeroaselor specii de culicide. Are o lungimea este de 3-6 mm, cu corpul zvelt, este acoperit cu solzi fini, aurii, pe corp și pe picioare, cu trompa îndreptată înainte, palpii maxilari sunt cu mult mai scurți decât trompa la femelă, lungi cât trompa la mascul. Aripile nu sunt pătate. Marginea anterioară a tergitelor
Țânțarul comun () [Corola-website/Science/337111_a_338440]
-
sau țânțarul obișnuit, țânțarul domestic ("Culex pipiens") ca și musca, este unul dintre reprezentanții cei mai banali ai numeroaselor specii de culicide. Are o lungimea este de 3-6 mm, cu corpul zvelt, este acoperit cu solzi fini, aurii, pe corp și pe picioare, cu trompa îndreptată înainte, palpii maxilari sunt cu mult mai scurți decât trompa la femelă, lungi cât trompa la mascul. Aripile nu sunt pătate. Marginea anterioară a tergitelor este brună, picioarele brune. Adultul în timpul repausului se așază
Țânțarul comun () [Corola-website/Science/337111_a_338440]
-
și independente (la 22 ianuarie 1917) și după căderea țarului în Revoluția din Februarie a consolidat forțele poloneze, favorizând și pozițiile neutre sau favorabile Antantei. În decembrie 1917, o brigadă a conduse de au intrat în Varșovia pentru a forma corpul de ofițeri al noii armate poloneze. La 21 aprilie, Consiliul de Stat a adoptat o proclamație în favoarea armatei poloneze () și l-a numit pe colonelul Sikorski pentru a supraveghea procesul de recrutare. Relația dintre Puterile Centrale și a devenit din ce în ce mai
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
proclamație în favoarea armatei poloneze () și l-a numit pe colonelul Sikorski pentru a supraveghea procesul de recrutare. Relația dintre Puterile Centrale și a devenit din ce în ce mai dificilă, mai ales după ce puterile au interzis prezența supușilor austrieci în rândul Legiunilor (acum denumite Corpul Auxiliar Polonez, "Polski Korpus Posilkowy"), cu scopul de a-i devia spre armata austriacă regulată. Piłsudski s-a abținut de la votul asupra armatei poloneze, iar pe 2 iulie a demisionat împreună cu doi consilieri de stat de stânga. Noul jurământ al
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
ministru. După criza jurământului din 1917, acțiunile de recrutare în armata poloneză au primit sprijin insuficient au dat rezultate neglijabile, ajungând la doar 5.000 de oameni. În mai 1918, forța a fost consolidată de către generalul care și-a mutat corpul său de polonezi — adunat din fosta armată țaristă — în Polonia. În luna august, legionarii arestați pentru refuzul de a depune jurământul au fost eliberați și câțiva s-au oferit din nou voluntari pentru armata poloneză. În august 1918, Achille Ratti
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
noului stat ucrainean, mulți polonezi au privit aceasta ca pe „a Patra Împărțire a Poloniei”, ceea ce a dus la o „grevă generală politică” la Varșovia, pe 14 februarie și la demisia administrației lui mai târziu în aceeași lună. Părți ale corpului auxiliar polonez de sub comanda lui au protestat față de rapt părăsind frontul austro-rus și plecând în Ucraina, pentru a se întâlni cu detașamentele poloneze care dezertaseră din armata țaristă. După o aprigă la Kaniów în mai, resturile acestor trupe au fost
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
fac ca identitatea între cele două să fie puțin probabilă. Un mister minor se referă la o pată a lui Jupiter ilustrată pe o pictură de din 1711, expusă la Vatican. Parte a unei serii de ilustrații în care diferite corpuri cerești (amplificate) slujesc drept decoruri pentru diverse scene italiene, toate supravegheate de către astronomul pentru precizie, pictura lui Creti este în primul rând cunoscută pentru că reprezintă MPR ca fiind roșie. Nicio caracteristică a lui Jupiter nu a fost descrisă oficial ca
Marea Pată Roșie () [Corola-website/Science/337133_a_338462]
-
La începutul anului 1918, Armata României avea practic aceeași organizare de război ca în anul 1917, care cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc. În plus, la începutul anului 1918 Marele Cartier General a decis gruparea cele 10 regimente de vânători în două mari unități de
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
București, fiind remobilizat la 26 octombrie/9 noiembrie 1918. În perioada cât acesta a fost desființat, comanda forțelor române a fost asigurată de Marele Stat Major, condus de generalul Constantin Christescu. Începând cu data de 5 decembrie 1916 generalul de corp de armată Constantin Prezan a fost numit șef al Marelui Cartier General, înlocuindu-l pe generalul Dumitru Iliescu. Primele obiective și realizări ale noului șef al Marelui Cartier General au fost redislocarea comandamentelor, unităților și marilor unități în teritoriul dintre
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
reglementarea relațiilor cu conducerea militară rusă referitoare la transporturile feroviare, relațiile de comandament, zonele de responsabilitate, precum și crearea cadrului de colaborare cu Misiunea Militară Franceză. În prima parte a anului 1918 - până la demobilizare, Armata 1 a fost organizată pe două corpuri de armată (III și V) cu un total de 5 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de divizie Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Armata 1 În prima parte a anului 1918 - până la demobilizare, Armata
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
un total de 5 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de divizie Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Armata 1 În prima parte a anului 1918 - până la demobilizare, Armata 2 a fost organizată pe două corpuri de armată (II și IV) cu un total de 5 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de corp de armată Alexandru Averescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea: Armata 2
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
era următoarea:<br> Armata 1 În prima parte a anului 1918 - până la demobilizare, Armata 2 a fost organizată pe două corpuri de armată (II și IV) cu un total de 5 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de corp de armată Alexandru Averescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea: Armata 2
Ordinea de bătaie a Armatei României (1918) () [Corola-website/Science/337143_a_338472]
-
Un ecorșeu (din ) este o figură desenată, pictată sau sculptată care arată mușchii corpului în mod normal, fără piele, ca o figură de studiu pentru anatomiști sau ca un exercițiu de antrenament. Arhitectul și teoreticianul renascentist Leon Battista Alberti recomanda ca atunci când pictorii intenționează să descrie un nud, aceștia ar trebui să deseneze în
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
secolul al 19-lea. Renașterea pornită din Italia în perioada anilor 1450 și 1600, a dus la revitalizara caracteristicilor culturilor antice (greacă și romană) în artă, ceea ce a dus și la impulsionarea studiilor de anatomie umană. Practica de a diseca corpul uman a fost interzisă timp de multe secole, datorită convingerii că trupul și sufletul sunt de nedespărțit. După ce a fost ales papă Bonifaciu al VIII-lea, practicile de disecție au fost din nou permise pentru observații. Mulți pictori și artiști
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
convingerii că trupul și sufletul sunt de nedespărțit. După ce a fost ales papă Bonifaciu al VIII-lea, practicile de disecție au fost din nou permise pentru observații. Mulți pictori și artiști au efectuat disecții ei înșiși, efectuând observații atente ale corpului uman. Printre ei au fost Leonardo da Vinci și Andreas Vesalius, doi dintre cei mai influenți artiști în ilustrații anatomice. Leonardo da Vinci, în special, a fost foarte detaliat în studiile sale, astfel încât a fost recunoscut sub numele de „artist-anatomist
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]
-
creări unei noi științe și anume anatomia reprezentativă. Studiile anatomice ale lui Leonardo au contribuit la explorarea artistică a mișcării mușchilor, articulațiilor și oaselor. Scopul lui a fost de a analiza și de a înțelege instrumentele din spatele postúrilor și gesturilor corpului uman. Imaginile plastice pentru studiul anatomic au devenit populare printre academiile medicale din Europa în secolele 17 și 18, mai ales că atunci a existat o lipsă de corpuri disponibile pentru disecții. Studenții la medicină s-au bazat pe aceste
Ecorșeu () [Corola-website/Science/337154_a_338483]