13,013 matches
-
cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran ("promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare"). Cu această ocazie, regele promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge "în mâinile noastre", atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. Referința din textul documentului din 1377 cu privire la o "nouă cetate de piatră", permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. Această cetate
Castelul Bran () [Corola-website/Science/302060_a_303389]
-
în galeriile colecționarilor, în orice salon sau în orice încăpere în care există un tablou. O poți afla în Franța, în Europa, în America. Această poveste este opera sa, pânzele sale străbătute de lumină, în care te întâmpină apa, iarba, arborii, norii, seninuri înalte și apusuri obosite, presentimentul sau nostalgia soarelui, blândețea lunii și a stelelor, reflexele argintii ale nopții și ale tăcerii. Fiecare din aceste pânze vorbește pentru Corot, ne spune:" "În acea zi, în acea dimineață, în seara sau
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
vor face alte mărturisiri:" "Sunt de cele mai multe ori fete umile, femei umile. Le-am întâlnit pe stradă... în costumele lor de slujnice și am recunoscut în ele toate frumusețile vieții. Am văzut desfășurându-se în carnea lor poemul orelor. Misterul arborilor li se odihnea în plete; în ochi purtau cerul și apele. Primăvara și toamna îmi treceau necurmat pe dinainte, după cum ele surâdeau cu bucurie sau cu tristețe. iar vorbele lor ingenue mă făceau să văd aievea dansuri de nimfe." Dacă
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
a fost înălțată cu circa 6 m distrugându-se o floră seculară de fagi, stejari și brazi. S-a ridicat și biserca și s-au refăcut și anexele. Cu toate că s-au făcut replantări, existând acum circa 47 de specii de arbori și trandafiri, farmecul secular al arborilor și plantelor seculare nu mai este. (Umbla la vremea respectivă un zvon, nu se știe cât de adevărat deoarece nu au apărut nici desminți în presă, că înecarea Ostrovului s-a făcut din dorința
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
m distrugându-se o floră seculară de fagi, stejari și brazi. S-a ridicat și biserca și s-au refăcut și anexele. Cu toate că s-au făcut replantări, existând acum circa 47 de specii de arbori și trandafiri, farmecul secular al arborilor și plantelor seculare nu mai este. (Umbla la vremea respectivă un zvon, nu se știe cât de adevărat deoarece nu au apărut nici desminți în presă, că înecarea Ostrovului s-a făcut din dorința unui lider local de partid comunist
Schitul Ostrov () [Corola-website/Science/302109_a_303438]
-
Copou au indicat rezultate nesatisfăcătoare: aleile nu fuseseră pietruite, nu se construise aproape nimic, iar numeroși copaci erau rupți sau furați. În toamna aceluiași an, se constată finalizarea unei fântâni, începerea unei a doua, precum și plantarea și prinderea a 844 arbori mici și 756 arbori mari. La 17 noiembrie 1838 inginerul Iosef Raschek, contractat de către administratorul grădinii pentru dezvoltarea parcului, a semnat un tabel înregistrând metrajul de parmaclâc (gard) care înconjura terenul la acea dată. În martie 1839 administratorul Privileghie a
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
nesatisfăcătoare: aleile nu fuseseră pietruite, nu se construise aproape nimic, iar numeroși copaci erau rupți sau furați. În toamna aceluiași an, se constată finalizarea unei fântâni, începerea unei a doua, precum și plantarea și prinderea a 844 arbori mici și 756 arbori mari. La 17 noiembrie 1838 inginerul Iosef Raschek, contractat de către administratorul grădinii pentru dezvoltarea parcului, a semnat un tabel înregistrând metrajul de parmaclâc (gard) care înconjura terenul la acea dată. În martie 1839 administratorul Privileghie a reziliat contractul cu municipalitatea
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
înconjura terenul la acea dată. În martie 1839 administratorul Privileghie a reziliat contractul cu municipalitatea, fiind înlocuit cu serdarul Vraghie. Acesta a constatat că în afară de două fântâni parțial finalizate (fără îngrădire), alte construcții nu fuseseră ridicate. De asemenea, erau plantați arbori doar pe jumătate din suprafața grădinii, iar gardul era incomplet. Începând cu anul 1840 s-a lansat un program muzical bisăptămânal (muzică militară), iar parcul a intrat într-o etapă de dezvoltare mai accelerată. În 1841, Wilhelm Rach ("„Racu”" în
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
în același an adunarea "„cetățenilor”" la Copou, precum și fanfara militară, caleștile boierilor, care fumau pipe, dar și tineri alături de doamne elegante, despre care notează că se fardau excesiv ("„mult sulemenite”"). La 6 septembrie 1846 grădinarul parcului solicita 5.500 de arbori, dintre care 400 de tei, 300 de plopi (ambele soiuri la o înălțime de circa 4,5 m), 200 de carpeni, 200 de ulmi, 300 de paltini, 400 de jugaștri, 400 dealuni, 400 de bucăți de lemn câinesc, 100 de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
lemnele necesare construirii a două porți, dintre care una în fața monumentului. Din lipsă de fonduri, lucrările nu s-au executat. În septembrie 1849 Departamentul Lucrărilor Publice constata că dezvoltarea parcului continuă să fie deficitară: zona încă nu era împrejmuită, iar arborii nu fuseseră plantați, motive pentru care localnicii începuseră să folosească zona pentru pășunatul animalelor. Aceste evenimente au determinat municipalitatea să solicite o împrejmuire temporară, urmând să aloce fonduri pentru construirea unui gard adecvat. În ianuarie 1850 Wilhelm Rach menționa nevoile
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
continuat, iar la 1 noiembrie 1852 se arată că înșiși soldații care patrulează în Copou iau lemne din gardul parcului și le folosesc pentru foc, fapt care permitea ulterior vitelor să pătrundă în zonă și să distrugă noile plantații de arbori. Deși municipalitatea a angajat un paznic, incidentele au continuat, iar surugii poștei din Copou, precum și oamenii din satul Podgoria Copou, au continuat să sustragă în timpul nopții "„leațuri sau nuiele din gard”". În august 1852 Alecu Russo, director al Departamentul Lucrărilor
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
În august 1852 Alecu Russo, director al Departamentul Lucrărilor Publice, a continuat noua serie de plantări începute în acel an, solicitând în plus circa 8.000 de arbuști de ulm, cireș, paltin, jugastru, carpen, alun, corn, alături de 1.400 de arbori mari. În această perioadă, parcul devenise deja o locație populară, unde „se adunau toate clasele capitalei spre plăcută petrecere, în mijlocul frumuseții naturii și a armoniei produse de banda (fanfara) militară”. În același an s-a extins zona de promenadă în
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Problemele legate de furtul gardului persistă, în martie 1855 fiind aprobat un deviz pentru refacerea lui folosind 337 de scânduri și 500 de parmaclâcuri provenite din fondul forestier bisericesc. La 26 august 1856 s-au solicitat alți 8.800 de arbori pentru plantat si 8.000 de exemplare mai mici pentru pepinieră; dintre arborii mari se menționează 450 de ulmi, 450 de paltini, 200 de cireși, 200 de tei și 100 de jugaștri. Exemplarele mai mici erau 400 de tei, 600
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
pentru refacerea lui folosind 337 de scânduri și 500 de parmaclâcuri provenite din fondul forestier bisericesc. La 26 august 1856 s-au solicitat alți 8.800 de arbori pentru plantat si 8.000 de exemplare mai mici pentru pepinieră; dintre arborii mari se menționează 450 de ulmi, 450 de paltini, 200 de cireși, 200 de tei și 100 de jugaștri. Exemplarele mai mici erau 400 de tei, 600 de paltini, 600 de jugaștri, 600 de cireși, 600 de ulmi, 400 de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
seră; un an mai târziu Wilhelm Rach primea o ofertă de vânzare de flori din partea Nataliei Cantacuzino, soția lui Iancu Cantacuzino, și înainta lista plantelor, care cuprindea denumirile lor științifice, spre aprobarea cumpărării. O altă listă în "„dialectul german”", cu arbori, plante și prețurile lor, era destinată Grădinii Aleilor, din apropierea parcului. În 1868 noul grădinar-șef al orașului, Pierre Dieudonné, a comandat de la Paris, de la firma Jacquin Jeune, semințe de gazon. În iunie 1869 s-a făcut recepția a 30 de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
diversificarea plantațiilor de flori, iar grădinarul-șef a constatat că pe strada Carol, Ștefan cel Mare, în fața primăriei, în fața Bisericii Catolice și pe strada Golia sunt plantați în exclusivitate tei. În 1907 s-au importat din Germania o serie de arbori și semințe pentru flori și s-a plănuit ridicarea unei noi sere, finalizată în martie 1909. În 1908 orașul a angajat un nou grădinar-șef, pe A. Stoparek. Un an mai târziu s-a propus plantarea a 70 de catalpe
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
care cucoanele noastre, mari și mici, tinere și bătrâne, urâte ori frumoase, se întrec în strălucirea toaletelor”". Un studiu socio-antropologic pilot efectuat în 2013 pentru municipalitate a constatat că în imaginația publicului modern parcul devenise un loc simbolic, ai cărui arbori seculari facilitau expresia sentimentelor pozitive față de trecut, cât și a celor de "„incredulitate, amărăciune, alienare ... sau agresivitate generalizată”" față de decizia controversată a administrației locale de a înlocui un aliniament de tei din centrul orașului cu arbuști japonezi pitici (decizie ulterior
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
două etaje de vegetație, sub fag și gorun, molidul rezistă în climatul de silvostepă din Iași. Experții în domeniu au sugerat completarea peisajului cu alte specii lemnoase montane, precum fagul, ienupărul sau cetina de negi. Aleea salcâmilor cuprinde 35 de arbori ("Robinia psuedoaccacia v. Inermis") cu un diametru mediu de 51 cm, înălțimea de 14 m și vârsta de circa 165 de ani. Costache Negruzzi menționează într-una din operele sale că la Iași ar fi ajuns moda grădinilor englezești, cu
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
ar putea fi legată de această influență. În această zonă se găsește și un loc de joacă amenajat pentru copii, aflat într-o stare oarecum degradată din cauza vandalismului și a lipsei de întreținere. Există și un mic aliniament de duzi, arbori cu viață scurtă și de mici dimensiuni, originari din Asia, într-o stare fitosanitară depreciată, necesitând întreținere și reînnoire. Exemplarele de "Thuja occidentalis - Fastigiata" oferă un aspect sobru și ocazional grandios parcului. O alee cu mesteceni verticali (habitus normal) se
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
temperatura construcțiilor și suprafețelor betonate și asfaltate. În parcelele cu umbră deasă, diferențele pot fi de până la 5 grade Celsius, în comparație cu porțiunile umbrite doar de clădiri. Noaptea, radiațiile termice infraroșii emise de suprafețele artificial insolate în timpul zilei sunt absorbite de arbori, rezultând într-o răcorire nocturnă mai accentuată. Notabilă este și valoarea ecoprotectivă a sutelor de exemplare de "Tilia tomentosa" (tei argintii) din parc: "„la 50 de ani, teiul (argintiu) încă manifestă o creștere activă, realizează anual un număr de peste 300
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
principal pe frunze, mai ales dacă acestea sunt pubescente sau tomentoase, cu nervuri secundare sau terțiare proeminente, secreții zaharoase ori canale rezinifere. Vegetația parcului a fost estimată să rețină circa 600 kilograme / hectar / an de pulberi fine. Din acest motiv, arborii și arbuștii (în special "Morus alba", "Robinia pendula inermis", "Picea abies", "Betula pendula", "Maclura aurantiaca", "Prunus avium")" suferă la rândul lor, fiind afectați de o reducere a capacității de fotosinteză și devenind mai sensibili la secetă, agresiuni antropice și dăunători
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
puternic la 120-200 metri distanță. De asemenea, arboretul masiv influențează favorabil atât retenția de CO2 și eliberarea de oxigen, cât și ionizarea atmosferei. Vegetația mai are un rol pedogenetic important, regenerând și fertilizând solul. Pe lângă aportul de materie organică, rădăcinile arborilor contribuie la creșterea porozității acestuia, la mărirea capacității de sedimentare și filtrare a solului, precum și la creșterea biodiversității și a retenției hidrice a terenului. Spațiile verzi ale Parcului Copou contribuie la atragerea unui flux suplimentar de turiști, care se alătură
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
ales un amestec de ierburi care suportă un grad mai înalt de salinitate decât la îndiguirile de ape interioare. Totuși și pentru apele interioare pot apărea anumite condiții de calitate a apelor. În general este recomandabil să nu se planteze arbori pe taluzurile digurilor. Dacă, conform normelor, digul este executat din material fără pământ vegetal, condițiile de dezvoltare a rădăcinilor arborilor sunt diferite de cele normale. În lipsa unor substanțe nutritive, rădăcinile vor avea tendința de a nu se dezvolta în adâncime
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
și pentru apele interioare pot apărea anumite condiții de calitate a apelor. În general este recomandabil să nu se planteze arbori pe taluzurile digurilor. Dacă, conform normelor, digul este executat din material fără pământ vegetal, condițiile de dezvoltare a rădăcinilor arborilor sunt diferite de cele normale. În lipsa unor substanțe nutritive, rădăcinile vor avea tendința de a nu se dezvolta în adâncime și astfel arborii nu vor fi foarte bine ancorați în pământ și deci mai ușor de smuls în cazul unor
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]
-
digurilor. Dacă, conform normelor, digul este executat din material fără pământ vegetal, condițiile de dezvoltare a rădăcinilor arborilor sunt diferite de cele normale. În lipsa unor substanțe nutritive, rădăcinile vor avea tendința de a nu se dezvolta în adâncime și astfel arborii nu vor fi foarte bine ancorați în pământ și deci mai ușor de smuls în cazul unor curenți de apă puternici. Odată smuls, în locul rădăcinii arborilor rămâne un gol, în care materialul din corpul digului nu este protejat și de unde
Dig () [Corola-website/Science/302590_a_303919]