12,570 matches
-
turci, detalii despre obiceiurile, portul și limba lor de origine latină. În cele două capitole despre Transilvania vorbește despre frumusețea și bogăția legendară a provinciei, despre cetățile și orașele ei și despre existența celor patru națiuni (valahii fiind, conform vestigiilor arheologice, urmașii romanilor). O. este, se pare, primul român care afirmă în scris unitatea de neam, de origine și de limbă a românilor din Țara Românească, Moldova și Transilvania. Pentru ideile sale va fi citat de stolnicul Constantin Cantacuzino, de Samuil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
vine În Întâmpinarea acestei nevoi. Întrucât istoria operează cu noțiuni abstracte, mai greu accesibile copiilor deficienți mintal, fondul de percepții și reprezentări specifice necesare a se realiza mai Întâi, se poate face prin vizite la monumentele istorice, la muzee, șantiere arheologice, prin vizionarea unor filme cu conținut istoric, cât și prin limbajul evocator al Învățătorului. Legendele și povestirile istorice, parte componentă a literaturii cu conținut istoric, vin să contureze mai precis cunoștințele Însușite prin modalitățile expuse mai sus. Ele au și
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
au cu religia „trăită” în epoca preexilică. La toate acestea se adaugă și dificultatea extremă de a data fragmentele biblice ceea ce obstaculează serios elaborarea sistematică istorico-religioasă a Bibliei. Prin urmare, în această carte vom examina frecvent și izvoarele epigrafice și arheologice, astfel încât să extindem și să aprofundăm mărturia biblică. La lumina recentelor studii istorice și religioase, care tind din ce în ce mai mult să cerceteze regatele lui Israel și Iuda ca deplin integrate în universul religios reprezentat de regatele contemporane siro-palestiniene (Fenicia, Siria, Amon
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de la apariția așa-ziselor entități teritoriale (în jurul anilor 1200-1000 î.C.) până la dispariția definitivă a regalului lui Iuda și începutul perioadei persane (539 î.C.). Aceste limite cronologice corespund: prima, cu cezura istorică care marchează începutul Epocii Fierului (în terminologia arheologică) urmată de dezvoltarea, în Siria-Palestina, a unor state „etnice” (în terminologia istorică, cf. Liverani, 2003, pp. 88 ș.u.) nu foarte asemănătoare între ele; a doua limită corespunde așa-numitului „edict” al lui Cirus (538 î.C.), eveniment de la care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
istorică nu se poate reduce la „repovestirea” conținutului izvoarelor. Alegerea metodologică constă, deci, în privilegierea izvoarelor așa-numite „primare”, adică a mărturiilor care sunt contemporane fenomenelor descrise sau care - chiar dacă nu sunt contemporane - sunt o atestare directă a lor. Descoperirile arheologice de monumente sau figurine, ca și documentele epigrafice ce datează din timpul regatelor lui Israel și Iuda, aparțin cu siguranță acestei categorii. Izvoarele așa-numite „secundare” sunt acelea care dau mărturie doar în mod indirect despre fenomenele religioase, fie pentru că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
la diferite secole după evenimentele despre care vorbește. Ea, deși este un izvor secundar, va trebui obligatoriu să fie luată în considerație, fie pentru că și izvoarele primare existente sunt parțiale și pasibile de interpretări multiple (ne gândim la unele descoperiri arheologice), fie pentru că, de multe ori, și ele relatează evenimentele foarte tendențios (ne gândim la inscripțiile regale). Iată, așadar, că orice fenomen religios sau eveniment istoric va trebui analizat și evaluat în parte, prin utilizarea tuturor izvoarelor pe care le avem
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ar fi ele) va fi întotdeauna lacunară sau parțială. Prin aceste observații am dorit să susțin că orice încercare de a reconstrui religia lui Israel și Iuda trebuie, obligatoriu, să fie construită prin analiza și corelarea izvoarelor: primare și secundare, arheologice și literare, acordând fiecăruia spațiul pe care îl merită. Cât privește religia lui Israel și Iuda, în arcul de timp luat în calcul, izvoarele primare pe care le avem la dispoziție, deși numeroase, sunt sporadice și lipsite de continuitate în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sesizând netemeinicia informațiilor biblice cu privire la „cucerirea” unor cetăți, s-au înaintat diferite ipoteze alternative în încercarea de a clarifica cum a avut loc stabilirea poporului evreu în Palestina. Trimițând la bibliografie (în special Grabbe, 2007, pp. 65-111) pentru evaluarea izvoarelor arheologice și a ipotezelor cu privire la stabilirea în Canaan propuse în decursul anilor de cercetători, amintesc doar faptul că, în ultimii ani, majoritatea dintre ei au abandonat tentativa de a combina povestirea cărților biblice cu datele arheologice, considerând că geneza mai sus
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pp. 65-111) pentru evaluarea izvoarelor arheologice și a ipotezelor cu privire la stabilirea în Canaan propuse în decursul anilor de cercetători, amintesc doar faptul că, în ultimii ani, majoritatea dintre ei au abandonat tentativa de a combina povestirea cărților biblice cu datele arheologice, considerând că geneza mai sus menționatelor așezări în zonele colinare interne ale Palestinei ar fi rezultatul unei dezvoltări locale, fără aportul unui popor străin. Chiar și faimoasa stelă a faraonului Mernefta, compusă înaintea acestor tulburări (circa 1207 î.C.), în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
acel timp, entitatea etnică (sau geografică) Israel exista deja în Palestina și nu s-a instalat acolo după această dată. Supoziția că strămoșii poporului evreu (adică așa-numiții „proto-israeliți”) ar fi dintotdeauna locuitorii Palestinei pare a fi confirmată de descoperirile arheologice făcute în Cisiordania după anul 1970 care documentează că în aceste situri a fost utilizată o ceramică predominant locală, de uz domestic, în continuitate cu ceramica din Bronzul Târziu, artefactele de import fiind rare. În fine, în această perioadă, prezența
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
numită „monarhia unită”. În afară de aceasta, relatarea biblică îi atribuie lui David mai multe victorii militare împotriva filistenilor, a unei părți din regatele transiordaniene și arameene, ajungând astfel la construirea unui „imperiu” extins până la Damasc (2Sam 8). În ultimii ani, studiile arheologice și-au exprimat mari rezerve asupra istoricității acestor informații și asupra realei existențe a unui asemenea „imperiu”. Recentele cercetări arheologice au demonstrat că, de fapt, în secolul al X-lea î.C., cultura materială în teritoriul lui Iuda a rămas
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din regatele transiordaniene și arameene, ajungând astfel la construirea unui „imperiu” extins până la Damasc (2Sam 8). În ultimii ani, studiile arheologice și-au exprimat mari rezerve asupra istoricității acestor informații și asupra realei existențe a unui asemenea „imperiu”. Recentele cercetări arheologice au demonstrat că, de fapt, în secolul al X-lea î.C., cultura materială în teritoriul lui Iuda a rămas foarte modestă și chiar populația este numeric inferioară, fie cetăților filistene, fie celor israelite (Lehmann, 2003). Doar celebra inscripție fragmentară
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mare relevanță politică: a construit splendida capitală Samaria, a încheiat alianțe politice cu fenicienii, iar numele său este amintit în analele asiriene printre regii din regiunea Siria-Palestina. Legăturile comerciale și culturale dintre regatul lui Israel și Fenicia au fost confirmate arheologic pe planul culturii materiale descoperite prin săpăturile din Samaria, în special prin ornamentele din fildeș. Aceste legături culturale au influențat și domeniul religios, precum vom vedea în paragraful dedicat cultului zeului Baal în Israel (cf. Cap. 3, pp. 44-46). O
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
importantă restaurare religioasă fondată pe regăsirea ocazională, în templu, a „cărții legii” (2Rg 22-23; cf. și Excursus 2). Mulți autori admit adevărul istoric al reformei religioase a lui Iosia, dar alții îi neagă ferm istoricitatea, fie pentru că nu există dovezi arheologice certe, fie pentru că motivul cărții ascunse este un cliché literar prin care se justificau modificările aduse organizării cultuale pe baza „reîntoarcerii” la o presupusă voință divină originară conținută într-o carte ascunsă. Discuția cu privire la acest lucru este încă vie (Grabbe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
toate zonele coastei mediteraneene orientale. Autorii care susțin ipoteza provenienței meridionale a cultului lui Yhwh sunt înclinați să considere antice mai sus-menționatele texte biblice, dar, recent, alți comentatori s-au opus datării antice a acestor texte. Cea mai veche mărturie arheologică indubitabilă a cultului israelit al lui Yhwh este inscripția de pe stela regelui moabit Meșa (secolul al IX-lea î.C.). În această inscripție regele Meșa amintește la început dominația lui Israel asupra teritoriului moabit în timpul domniei lui Omri și Ahab
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Fig. 3, Avigad, Sass, 1997, n. 50:3). Dobândirea însușirilor solare de către zeul suprem, Yhwh, este firească în contextul existenței cultului solar în timpul epocii regale (cf. infra, pp. 43-45). Dacă ne îndreptăm atenția spre izvoarele epigrafice preexilice descoperite în săpăturile arheologice sau de proveniență certă, vom nota că în Regatul lui Israel, deși nu apare ca nume propriu, numele lui Yhwh este atestat ca element teoforic în onomastică (de exemplu, în ostracele din Samaria) mult mai frecvent decât toate celelalte divinități
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Amaryaô spune: «vorbesc domnului meu (așa): ‘Ce mai faci? Eu te binecuvântez înaintea lui Yhwh [...] și a Așerei sale’. Să te binecuvânteze și să te ocrotească și să fie cu domnul meu»” (cf. HAE, vol. I, pp. 62-3). Aceste mărturii arheologice, puse împreună cu precedentele afirmații biblice, arată că în epoca monarhică, până în secolul al VII-lea î.C., exista cultul zeiței Așera considerată probabil ca o consoartă a lui Yhwh. Rolul acestei divinități feminine, subordonată în putere și în grad zeului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
teoforic în unele toponime, precum Baal-Gad (Ios 11,17) sau Baal-Perazim (2Sam 5,20) și în diferite nume de persoane, ca de exemplu, Iș-Baal (1Sam 14,49) sau Merib-Baal (2Sam 9,6). Prezența teoforului Baal în onomastica israelită e confirmată arheologic în ostracele din Samaria din secolul al VIII-lea î.C., unde elementul teoforic Ba’al apare în cinci nume de persoane, iar elementul teofor Yhwh în nouă (Tigay, 1986, pp. 65-66). În Biblie, numele divin ca atare apare prevalent
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
perioadă. În linii mari, zeul Baal este caracterizat de Biblie prin atributele uzuale ale zeului furtunii pe care le găsim la Baal din Ugarit și la Baal-Shamen din Fenicia. Chiar și orientarea Regatului lui Iuda spre cultura feniciană este probată arheologic, deoarece capitala Samaria, chiar în secolele al IX-lea - al VIII-lea î.C., are în comun diferite expresii artistice și arhitectonice cu mediul fenician (Oggiano, 2005, pp. 85-8). Totuși, redimensionând unele afirmații polemice și denigratorii la adresa acestei divinități, e
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
foarte dezbătute de istorie biblică, amintește cum regele a poruncit să fie înlăturate din templul lui Yhwh o serie de instrumente sacre așezate acolo în cinstea lui Baal (2Rg 23,4). Tot cu privire la Regatul lui Iuda, din punct de vedere arheologic, trebuie menționată aici o inscripție de la începutul secolului al VIII-lea î.C., provenită de la Kuntillet ‘Ajrud, unde, în condiții atât de fragmentare încât nu se poate reda contextul frazei, citim: „binecuvântat fie Baal în ziua de” (HAE, vol. I
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fie comparabilă cu cea a popoarelor vecine (Weippert, 1990) și chiar în timpul epocii persane (Niehr, 1999, pp. 239-241). După această scurtă și foarte sumară expunere a studiilor cu privire la dezvoltarea monoteismului ebraic, cred că este important să amintesc care sunt datele arheologice pe care le avem la dispoziție cât privește această problemă, pentru a vedea dacă pot fi conciliate cu informațiile textuale biblice. Din datele epigrafice furnizate în diferite paragrafe ale acestui capitol, se poate deduce destul de clar existența altor divinități în afară de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
arheologie. Presupunând că riturile practicate de vechii evrei în perioada regatelor lui Israel și Iuda nu trebuie să fi fost foarte diferite de cele practicate în regatele învecinate, vom putea corela cu o oarecare aproximare informațiile despre cult de dovezile arheologice directe. Tot pe baza acestei supoziții, vom putea descoperi noi aspecte despre cult din textul biblic, întrucât, deși redactate succesiv, se potrivesc bine în contextul cultului regal. Temple și sanctuare În Regatul lui Israel, cetățile Betel și Dan aveau probabil
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
un potir, o casoletă de ars mirodenii, care confirmă utilizarea în scop religios a ambientului. În Regatul lui Iuda, locuința lui Yhwh, templul din Ierusalim construit de Solomon, a fost de multe ori supusă unei critici severe, fie din cauza descoperirilor arheologice, fie datorită orientării științifice de astăzi, care tinde să nege existența în Iuda în secolul al X-lea î.C. a unui regat atât de puternic care să-și permită să construiască un palat regal și un templu atât de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
-lea î.C. a unui regat atât de puternic care să-și permită să construiască un palat regal și un templu atât de măreț precum îl descrie povestirea biblică din 1Reg 6-7 (Lehmann, 2003). Chiar dacă nu este atestat de săpăturile arheologice, templul lui Solomon din Ierusalim este descris de mai multe ori în Biblie (1Reg 6-7; cf. Ez 40-43). Aceste descrieri pot fi cu greu considerate o memorie directă a construirii templului în secolul al X-lea î.C., deoarece provin
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
la iveală în apropiere de fortăreața Arad, în Negheb. E un templu în care se pot identifica mai multe faze de dezvoltare, utilizat pe durata mai multor secole (circa secolele al IX-lea - al VII-lea î.C.). Datarea fazelor arheologice prezintă anumite incertitudini (Herzog, 2001), astfel că este dificil să urmărim cu siguranță cronologia diferitelor distrugeri și reconstruiri ale templului. În orice caz, structura templului a rămas substanțial aceeași, fiind formată dintr-o încăpere dezvoltată pe lățime, cu o nișă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]