12,097 matches
-
considera setul de limite primit - contestarea unei forme anume în care ești fixat sau contestarea a tot ce te fixează - este opera tardivă a libertății, care ajunge să funcționeze revizionist sau insurecțional, înlăuntrul unui model cultural bine determinat (umanismul, romantismul). Divorțul față de ceea ce a devenit al tău printr-o conferire străină, precum și insatisfacția care îl însoțește nu dau regula felului în care eu îmi consider hotarele primite. Cel mai adesea elementul care predomină în această evaluare este acordul, familiaritatea cu, acomodarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Iorga. A fost o căsătorie nefericită. Elena Drăghici era o fată bine educată și vorbea cîteva limbi. Fiică de vornic 6 pe numele lui Iordache Drăghici, nu avea prea multe în comun cu soțul ei. Căsătoria a fost desfăcută prin divorț, dar nu înainte de nașterea a doi băieți, Costache și Manole, și a unei fete, Zulnia. Familia Drăghici se trăgea din Valahia și se înrudea prin căsătorie cu renumita familie Filipescu, deși unii membri ai familiei Iorga cred că e vorba
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era figura publică a bătrînei Europe, a cărui viață publică și intimă se desfășoară paralel fără să se întîlnească niciodată. Un tablou intim al lui Iorga nu poate fi zugrăvit decît apelînd la amintirile prietenilor, rudelor și ale contemporanilor săi. Divorțul lui Iorga de prima lui soție a fost prima lui mare încercare personală. După întîlnirea lor romantică, curtea și călătoria de nuntă au apărut dificultățile. Socrul lui Iorga a murit în 1894, și o dată cu el a dispărut și influența lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și, fără să accepte explicațiile soției sale, s-a mutat în alt apartament, făcîndu-și rost de o locuință modestă. Și-a trimis copiii la Botoșani la doamna Zulnia și a respins cu încăpățînare orice tentativă de împăcare, începînd acțiunea de divorț, care a fost pronunțat în iunie 1900. Maria Tasu era o funcționară modestă la Ministerul Sănătății, iar Iorga a continuat să aibă relații impersonale, dar prietenești, cu mama copiilor lui. Petru a devenit ofițer și a murit în 1965. Florica
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
noiembrie 1928 213 "Neamul românesc", 11 noiembrie 1928 214 "Neamul românesc", 10 ianuarie 1930 215 Iorga considera drept "ridicole" pretențiile celei de a Patra Puteri" și nu putea înghiți presa cu succes la publicul mare, rubricile care cuprindeau știri despre divorțuri, scandaluri sexuale și violență 216 Toate impresiile lui Iorga despre Statele Unite pot fi găsite în autobiografia sa, O viață de om..., vol. III, între paginile 378 și 388, în Memoriile sale și în cele două cărți dedicate Statelor Unite și activităților
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și pasibilă de ani buni de Închisoare. În multe țări, subiectul nu putea fi abordat nici măcar În artă. Avortul era ilegal mai peste tot. Chiar și contracepția era tehnic Împotriva legii În anumite state catolice, Însă În practică era tolerată. Divorțul era pretutindeni dificil, iar În unele țări chiar imposibil. În multe state vest-europene (din nou, cu excepția parțială a Scandinaviei), agențiile guvernamentale cenzurau teatrul, filmul, literatura, iar radioul și televiziunea erau, În general, monopoluri de stat care funcționau, după cum am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era nu numai anacronică, ci și de rău augur. În 1900, cele mai multe căsnicii italiene durau aproximativ 20 de ani și luau sfârșit la moartea unuia dintre soți. La jumătatea anilor ’70, mariajele durau peste 35 de ani, iar dreptul la divorț era solicitat din ce În ce mai asiduu. Între timp, explozia postbelică a natalității (baby-boom) anihilase argumentele demografice Împotriva contracepției, făcând din opoziția răspicată a autorităților ecleziastice o poziție izolată. Tot mai puțini oameni participau la mesă În Europa de Vest. Indiferent de motive - mobilitatea geografică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
48% doisprezece ani mai târziu. Dar, cum declinul religiei În Europa nu se limita la catolicism, evoluția era probabil inevitabilă. Un lucru pe care Conciliul Vatican II l-a realizat - sau cel puțin l-a facilitat și autorizat - a fost divorțul final, În Europa continentală, Între politică și religie. După moartea lui Pius al XII-lea, nici un papă sau episcop nu a mai Îndrăznit să amenințe catolicii cu consecințe grave dacă nu votau cu partidul corect; legătura dintre autoritățile bisericești și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Catolică și trecutul său recent e definitorie pentru spiritul „șaizecist”. Reformismul Vaticanului avea, bineînțeles, limitele lui: pentru mulți dintre participanți, impulsul strategic al acestui conciliu nu era să Îmbrățișeze schimbarea radicală, ci să o stăvilească. Când legalizarea avortului și liberalizarea divorțului au fost supuse la vot câțiva ani mai tâziu, autoritățile ecleziastice s-au opus viguros (deși inutil) În țările predominant catolice precum Italia, Franța sau Germania de Vest. Dar chiar și În aceste probleme spinoase, Biserica nu a adoptat o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un reformist remarcabil, Roy Jenkins, la Interne, laburiștii au creat clinici de planning familial finanțate de stat, au modificat legea privind homosexualitatea și au legalizat avortul. În anul următor a fost desființată cenzura dramatică. În 1969 s-a dat Legea Divorțului, care nu a precipitat, ci doar a confirmat transformarea dramatică a instituției matrimoniale: dacă În ultimul an dinaintea celui de-al doilea război mondial, În Anglia și țara Galilor se Înregistra un divorț la 58 de căsătorii, patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dramatică. În 1969 s-a dat Legea Divorțului, care nu a precipitat, ci doar a confirmat transformarea dramatică a instituției matrimoniale: dacă În ultimul an dinaintea celui de-al doilea război mondial, În Anglia și țara Galilor se Înregistra un divorț la 58 de căsătorii, patruzeci de ani mai târziu proporția era de unul la trei. Reformele liberale și liberalizante din Anglia anilor ’60 au fost aplicate În tot nord-vestul Europei, Însă la distanțe variabile În timp. Social-democrații vest-germani conduși de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ezitările partenerilor de coaliție - mai ales liber-democrații, liberali În probleme economice, dar conservatori În cele sociale. În Franța, pedeapsa capitală a fost abolită abia când socialiștii lui Mitterrand au ajuns la putere În 1981, Însă legile cu privire la Întreruperea sarcinii și divorț au fost modificate de la Începutul anilor ’70 - ca și În Italia. În general, cu excepția Marii Britanii și Scandinaviei, „șaizecismul” eliberator a sosit În Europa abia În anii ’70. Dar de Îndată ce schimbările au fost consfințite prin legislație, consecințele sociale nu au Întârziat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca și În Italia. În general, cu excepția Marii Britanii și Scandinaviei, „șaizecismul” eliberator a sosit În Europa abia În anii ’70. Dar de Îndată ce schimbările au fost consfințite prin legislație, consecințele sociale nu au Întârziat să apară: Între 1970 și 1985, rata divorțului În Belgia, Franța și Olanda s-a triplat. Prerogativele În scădere ale autorităților În materie de moralitate și relații personale nu Însemnau Însă și un declin În rolul cultural al statului. Dimpotrivă. În acei ani, Europa Occidentală considera În unanimitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exploatau cam prea fățiș noua imagine bogată și „sexy” a Italiei și a italienilor - bazată de multe ori pe calitățile fizice ale Sophiei Loren sau pe roluri comice de desfrânat cinic atribuite lui Marcello Mastroianni, ca În Divorzio all’italiana (Divorț În stil italian, 1961) sau Matrimonio all’italiana (Căsătorie În stil italian, 1964). Primul rol al lui Mastroianni, mult mai sobru, a fost În La dolce vita (1960) lui Federico Fellini - regizor care se bucura de multă apreciere din partea acelorași
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Marea Britanie, apoi În celelalte țări. Universitățile au Încercat, cu mai mult sau mai puțin succes, să-și modernizeze programa și dotările, adoptând o atitudine deschisă față de cererile studenților. În cursul deceniului următor a fost facilitat peste tot accesul la divorț, avort și contracepție, iar restricțiile asupra vieții sexuale - În vorbă sau În faptă - au dispărut. Prin Statuto dei lavoratori din mai 1970, lucrătorii italieni au câștigat dreptul la protecție Împotriva concedierii nejustificate. Laolaltă, astfel de schimbări constituie o transformare culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor durabil. Din motive evidente, mișcarea femeilor a fost cea mai diversă și mai ambițioasă. Pe lângă interesele pe care le Împărtășeau cu bărbații, femeile aveau preocupări specifice, care abia atunci Începeau să intre În arena legislativă europeană: creșele, egalitatea salariilor, divorțul, contracepția, avortul, violența domestică. La acestea trebuie adăugată preocuparea unor grupuri mai radicale pentru drepturile lesbienelor și Îngrijorarea crescândă a feministelor În privința pornografiei. Aceasta din urmă ilustrează destul de bine noua geografie morală a sferei politice: filmul și literatura explicite sexual
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regimului dictatorial, persista presiunea culturală antireformă: În mai 1985, când Cortes a aprobat, În fine, o lege care Îngăduia Întreruperea voluntară a sarcinii, permisiunea se limita la cazurile de viol, fetus deformat sau pericol pentru viața mamei. Alături de dreptul la divorț, succesul campaniei pentru dreptul la avort a fost principala reușită a organizațiilor de femei În acești ani. În consecință, viața personală a milioane de femei s-a Îmbunătățit considerabil. Posibilitatea avortului, alături de contracepția disponibilă și eficientă, a ameliorat șansele de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apărut care Își propunea să lupte cu „cei mai periculoși inamici ai Spaniei: comunismul și separatismul”, Însă În limitele legii. Tejero discreditase „cauza”, ceea ce, inițial, a dat parlamentului ocazia să taie din bugetul armatei și să voteze În sfârșit legalizarea divorțului. Dar majoritatea democrată de centru era acum prinsă Între o dreaptă naționalistă și clericalistă nemulțumită de ritmul alert al schimbărilor, tulburată de autonomia regională și jignită de moravurile relaxate ale noii Spanii, și o stângă socialistă care prindea curaj, era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Georgia viza nu autodeterminarea, ci autoconservarea: o bază sănătoasă pentru formarea unui stat, cum s-a dovedit ulterior, dar un fundament nesigur pentru democrație. Momentul de glorie În viața Uniunii Sovietice a fost așadar decesul. Un fenomen asemănător a fost „divorțul de catifea” dintre cehi și slovaci, consumat pașnic și amical la 1 ianuarie 1993. La prima vedere, scindarea Cehoslovaciei este un caz clasic de erupție a sentimentelor etnice În vidul postcomunist: „Întoarcerea istoriei” ca resurecție a națiunii. și chiar așa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să mențină unitatea țării, fiind complet ignorat În ultimele luni, a Încetat să fie președinte al Cehoslovaciei și s-a reîncarnat ca președinte al unei țări În racursi: Cehia 23. Într-o primă fază a fost greu de spus dacă divorțul fusese o idee bună - nici Republica Cehă, nici Slovacia nu au Înflorit În primul deceniu postcomunist. „Terapia de șoc” a lui Klaus și național-comunismul lui Mečiar au dat amândouă greș, fiecare În felul său. Nici chiar atunci când steaua lui Klaus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mečiar au dat amândouă greș, fiecare În felul său. Nici chiar atunci când steaua lui Klaus a pălit la Praga, iar slovacii au ajuns să regrete că au cochetat cu Vladimir Mečiar, nu s-a făcut simțită o nostalgie după Cehoslovacia. Divorțul cehoslovac a fost un proces manipulat În care dreapta cehă a precipitat o sciziune pe care se prefăcea că nu o caută, iar populiștii slovaci au obținut chiar mai mult decât și-au propus; cei mai mulți oameni nu au fost nici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
VONS) 523; comunism democratic 405-406; Congresul Scriitorilor Slovaci 403; Curtea Extraordinară cu Juri 56; demisia guvernului 566; demonstrații ecologiste 565; demonstrații studențești 405, 409; destalinizarea 288-289, 402; dispoziția liberală (de la Începutul anilor ’60) 403; distribuția veniturilor 402; divizarea 583, 602-606; „divorțul de catifea” 602; drepturi și libertăți 522; ecologie 453; eliberarea 564-570; evenimentele de la Strahov 405; evenimentele reformatoare (din 1968) 405-407; excluderea din Planul Marshall 97; Forumul Cetățenesc 566-569, 604, 638; impunerea unei dictaturi militare 409; invazia sovietică 408; Înlăturarea reformiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pune într-o nouă perspectivă o bună parte a poeziei anglo-saxone sau bogata lirică medievală tot așa cum, invers, cercetarea din punct de vedere istoric și o analiză sistematică a problemelor genetice ar putea să lumineze multe aspecte ale literaturii contemporane. Divorțul criticii literare de istoria literară a fost nefast pentru amândouă. 75 <titlu> 5. Literatura generală, comparată și națională În cadrul studiilor literare am deosebit studii de teorie, istorie și critică. Folosind un alt criteriu de împărțire, vom încerca acum să definim
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
progres. Impactul produs de schimbarea socială și câștigarea unor drepturi și libertăți, oferite de noua realitate socială și politică românească, s-a reflectat și la nivelul familiei sub aspecte benefice, pozitive dar și negative. Dintre fenomenele negative amintim: creșterea numărului divorțurilor și avorturilor, dezorganizarea temporară a familiei prin plecarea părinților la lucru În străinătate, etc. Dacă responsabilitatea pentru sănătatea familiei și membrilor ei ( În special sănătatea fizică) a intrat după 1989 În atribuțiile medicului de familie (1999), de sănătatea psihică și
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
trei concepte pozitive: familia văzută ca generator de atitudini pozitive, ca izvor de armonie și Împlinire susținute de sentimentul de dragoste dintre soți (vezi fig. 2. Reprezentarea socială a familiei). Deși apar și aspecte negative În elementele periferice, cum sunt divorțul, infidelitatea, acestea nu au frecvență și importanță pentru a intra În nucleul central, dar atenționează asupra Înmulțirii fenomenelor psihosociale negative ce au impact În dinamica vieții de familie În general și asupra copiilor În mod special. Ne-am propus să
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]