13,416 matches
-
oamenii sparseră gheața și patriarhul aruncă crucea în apă de trei ori, în care timp se cânta un imn. După aceea, mulțimea își umplu ulcioarele din râu, iar preoții cufundară în apă un număr mare de copii. Pe noi, ne durea la suflet auzul țipetelor copiilor, suferind din cauza gheții și a frigului. Când beiul (domnitorul țării n. n.) sărută crucea se dete semn trupelor și ele descărcară toate muschetele lor, de bubuia prin aer și noi ne temeam să nu cadă peste
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Spirit vizionar, realizând importanța demersurilor generației sale în „Ofrande”, știind că Dumnezeu va da acestui popor oropsit oameni viteji și providențiali, care vor continua lupta milenară pentru neatârnarea neamului și pentru izbânda credinței noastre ortodoxe: Din fiecare rană ce ne doare, Din orice răstignire mai adâncă Am pus armuri pe piepturi viitoare Și-o spadă grea în mâini ce nu sunt încă. Gyr expune în poeziile sale apăsările, trăirile și încercările prin care trece personal, lanțurile, foamea, frigul, insomnia în „Voi
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Drama este că în toate poeziile sale regăsim tragedia miilor de deținuți care au umplut temnițele comuniste și multitudinea de trăiri dramatice pe care fiecare le avea. Simțim astfel o enormă suferință la atâția oameni și atâtea familii, încât ne doare și pe noi adânc toată această suferință. Poate tocmai pentru atâta amară și profundă suferință pe care Dumnezeu a îngăduit-o pe acest pământ românesc, nădăjduim că Tatăl Ceresc se va și milostivi de neamul acesta, care a dat atâția
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ca barem eu să nu particip la masacru: În Copoul meu nu găseam vâsc; În schimb, În Bucium, unde vântul abate toată căldura emanată de oraș, el, vâscul, trăia ca’n rai. În fond, ce face acuzatul? Strică lemnul? Ne doare pe noi, care-l dorim scânduri, nu pe Natură, care le știe pe ale ei, ca de pildă selecția: ca și lupul, vâscul lovește În exemplarele susceptibile, sensibilizate de bătrânețe ori boli. Iar parazitismul, În genere, nu e cumva o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de invidiat deși nu ții În lăbuțe o pușcă, pentru a obține energia brută pe care s’o sublimezi În negentropie, e altă treabă. Sau merit. Dar acea negentropie e vindecătoare. E așa-numita „căldură de pisică“. Adică, dacă mă doare spinarea, șalele ori vechea fractură de la picior, e destul să conving pisica să se culce pe acel loc. Ea va anula deficitul energetic care a cauzat necazul, chiar dacă ea Însăși va suferi. Altfel spus, dacă pisica face asta, și o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
instala Înainte de a-i deveni compatibili, altfel spus pentru a nu o lua razna, fugind/avansând prea repede...? Culmea, frâna e chiar zisul nostru capitalism, același care ar vrea poate să condamne pe cei doi - copil și pisicuță - la dispariție... doare al dracului... dar, În Natură, asta e obișnuință. Nu și pentru noi, căci rațiunea conștientizează... Și nu se poate Împăca cu ideea unui om adus la Îndemâna legilor animale. Recitind acum, după ani, aceste rânduri, cu toate ajustările aduse unui text
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
decât În parte, În măsura În care e vorba de o prelungire a unei mai vechi invenții. Singurul merit pe care mi-l atribui este că În fața juriului a fost adus un exemplu de bionică, adică de rezolvare a unor probleme care ne dor copiind soluția găsită deja de Natură. Aparența e aplicarea unui fenomen fizico-chimic prea bine cunoscut, electroforeza, prin care o moleculă oarecare, ba chiar un corpuscul, Își află un loc bine definit, În cuprinsul unui câmp electric, concentrându-se acolo În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câinele, care-ți știe doar prezența, indiferent de ești vânător, cioban, țăran ori scormonitor prin cărți. Și fii atent: de tine se apropie și alții, ceva mai „grei de cap“, care abia acum se trezesc. Sunt animalele antropofile. Chiar dacă te doare, Între ele se numără nu numai simpatica veveriță, dar și cioara... Fiecare cu oferta lui... „Meridian“, 6 aprilie 2001, ora 12,45 26. Sweet sweet home Știu, Cristi, că mă lauzi pentru biocâmpul meu negentropic. Dar nu știi că ăsta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru voi, ca și dorința lui - oleacă de mâncare, obținută astfel mai ușor și un cotlon, chiar dacă condiționat de lanț - n’au fost autentificate de notar. Voi n’aveați nici un interes, iar el nu credea că sunteți atâta de parșivi. Doare? N’ar trebui căci, În momentul În care v’ați izolat În apartamente și „locuri de muncă“ nu doar că ați lăsat vechiul partener de izbeliște, dar i-ați Întors Împotrivă chiar ce vă convenise cândva. Am În vedere agresivitatea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și el de rezolvat problema voastră din patul conjugal. Aceeași specie capătă astfel - caz unic - o dublă semnificație: bun când vă folosiți de ea, rău când nu vă trebuie. Deci nu câinele care-și vede de ale lui necazuri vă doare, ci egoismul. Sau antropocentrismul. Gata cu morala. Dar, pisicește - deși am la activ destule evadări În copac din pricina dulăului căruia nu i am putut cresta nasul (pardon, el are bot, doar eu am năsuc), - vă Întreb, Înainte de a hotărî o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
false nevoi pe care te grăbești să le satisfaci, distrugând resurse și grămădind deșeuri. Și, pentru că te-am dovedit, lansez strămoșescul strigăt de luptă: Miau! Cât despre cuiul pe care ți l’am bătut În talpă, e treaba ta. Te doare, dar știu că tot ai să mă iubești... „Meridian“, 12 februarie 2002, ora 11,28 45. O comédie Bag de seamă, Cristi, că-ți plac comediile, mai ales ca desene animate, deși pe Mikey Mouse l’aș prefera În frigare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la ce-am mieunat altă dată: Natura e mai inteligentă decât voi, bipezilor. Și vă găsește nu un ac, ci mai multe, de cojocul vostru, chiar dacă el Îmi pare o scoarță ori un șoric, adică o imensă nerușinare... Că Înțepătura doare, și voi făcând parte din aceeași biosferă, va fi treaba voastră. „Meridian“, 15 martie 2002, ora 12,42 48. Zidul Ce-i prea mult strică, mi-am zis - cumpătatul de mine - demult, În Egiptul natal, sătul de atâta tămâiere la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
noi fericiți, pe care mi-i păstrez... Orice progres - acum Îl am În vedere pe acela al Lumii - cere victime. Și n’aveți Încotro, urmând termenul lung, și Împăcându-vă cu soarta de simple unelte ale evoluției Lumii; chiar dacă vă doare, În pântece ori În orgoliul de „stăpâni ai Naturii“. À propos de rai, iad și unelte: Ce faceți voi cu coasa știrbită? O zvârliți În pod, respectiv o dați fierarului spre a o „munci“ izvodind altceva. Dreptate nu va fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înlocuitorii voștri deci sunt blajinii, aceia care, atât de miloși În ce vă privește, nu se Îndură să treacă apa Sâmbetei Încoace... Dar am să-i Împing eu, așa cum am făcut și cu Adam. Ce-mi pasă că o să vă doară? În fond, asta vreți, siluind Natura: să dați de... mine. Iată acum și deosebirea dintre experimentul meu și acela al viitorului meu colocatar. Sunt cam leneș, și așa ispitesc pe cercetători - cică e o profesie -, ca să nu-mi rup oasele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trebui, ucigându-le pur și simplu În cele din urmă. Și ajungem docți, cu ghilimele desigur, Într’un conflict regional, de pe aiurea, problema palestiniană de exemplu, ca și cum România ar avea ca unic vecin, jur-Împrejur, Israelul, fără să vedem ce ne doare mai rău, din chiar trupul nostru: evenimentele de la Chișinău; pur și simplu pentru că acolo, departe, au oarece treburi americanii, pe lângă care vrem să ne aciuem. De foame... A fost doar un exemplu. Cotidianul, colorat după „mediu“ Întru supraviețuirea menită a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe nesimțite: alergat prin ogradă până la epuizare, primea lovitura de grație ca pe un fel de izbăvire din „tortură“... Dar eu, ca și voi, ca prădători de vârf, murim singuri, nu În ghearele altuia. Și conștientizăm asta, iar moartea ne „doare“. Eu Însă, o fac chiar singur, fugind de acasă. E poate un fel de a nu ști ce urmează... Gata, dar nu Înainte a vă aminti câteva date: 1053 kHz, vineri, ora 12,50. ÎN LOC DE EPILOG... o „Postumă“ Curriculum vitae
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
religioasă. Însăși cumnata bunicii, soția fratelui cel mare, unchiul Toma, care-l și botezase pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la ea bunica și mama au deprins o parte din secretele bucătăriei evreiești. Ceea ce însă a durut-o în mod evident pe bunica și n-a putut disimula a fost neputința de a ne cuprinde, de a ne mângâia și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pe deplin formativ. Se întâmpla să-l cheme pe tata și să-i expună mica problemă în maniera sa personală: - Toma, mâine fiică-ta pleacă la țară cu Adi, i-am verificat bagajul, uită-te și tu, pe mine mă dor creierii în cap, și-a luat doar cărți motivând că acolo n-are de unde împrumuta. Tata parcă rupea ceva din calmul emblematic englezesc, avea și-un umor pe măsură, de fiecare dată „aruncându-i mingea la fileu” cum nu se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
imediat gravitatea faptei noastre și poate nu într-atât fapta în sine, cât mai ales consecințele ce veneau în mod evident pe fondul dezamăgirii ce o pricinuisem domnului profesor. Cu siguranță cel mai tare ne-a afectat și ne-a durut discreția domniei sale. N-a comunicat nimănui, nimeni de la catedra de Geografie n-a aflat o cât de mică scurgere de informație în acest sens. În schimb, a intervenit detașarea, indiferența și anularea acelor principii de comunicare asertivă cu care eram
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de când sunt. Doamne la inima mea este-un râu și-o fântânea, Râul ține de dor mare, fântâneaua de răcoare. Râu-mi ține de urât, fântâneaua de dor mult. Inimă supărăcioasă, mor și nu te văz voioasă. Că mi-i dor și că mi-i jele de tinerețile mele Ce le-am petrecut cu jele. Cu jele și cu năcaz și cu lacrimi pe obraz. Eu de lacrimi nu bag samă, că le șterg cu o năframă, Dar mi-e milă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de-o turbare neștiută, inima plină de-un pustiu cumplit, nemaisințit. Mai aveam ceva pe pământ ? El îmi mai rămăsese, și el se duse asemenea. De-aș fi avut frate și de mi-ar fi murit, cine știe de mă durea mai mult296. Dacă e vorba, însă, de portretul iubitei de la Ipotești, el ocupă, în spațiul întreg al operei eminesciene, locul cel mai însemnat, între toate portretizările făcute de Eminescu. Referitor la aceasta am acoperit, la capitolul respectiv, imaginea iubitei ipoteștene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cumpărături diverse ș.m.a. Dincolo de oarece haz, ditamai răbojul păcatelor (ce ocupă prima jumătate a carnetului) vine, peste atâtea decenii să arate cât de naivi eram în suferința noastră prilejuită de degringolada cronică a fotbalului românesc și cât de tare îi durea în cot pe jucători de soarta clubului ce-l slujeau. "Catalogul păcatelor" din "Carnetul apicultorului" merită făcut public, evident, cu introducerea "a fost odată ca niciodată". Transcriu, adăugând și pasajele sărite în carte: 7.XII.1961 Pîrcălab a fost la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
foc, se pot întâmpla multe nenorociri și pentru dumneavoastră și pentru copii...Veniți lângă mine ! Adăuga și câteva versuri, intitulate, Privește omul Dacă privești omul și ești lângă el Și stai și discuți și îți povestește De multe ori te doare că viața trece Și-atunci să te bucuri că-ți spune și ție Și-și împletește omul durerea cu necazuri Poate că-l înțelegi și prieten găsești. Și trece timpul iute și nu te mai întreabă Dacă-i crescut cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
trebuie ție ! Și revenea la situația ei. Să nu credeți că eu sunt văzută foarte bine aici, nu, că am pensie mare, că am lucrat 40 de ani în cadrul militar, acum să le-o dau lor ? Degeaba! Pe mine mă doare în cot, ca pe Mircea Radu ! Am aici 21 de ani, am făcut multe în acest timp și aici închid ochii, de aici a plecat și soțul meu !... După un timp ne-a scris mai în amănunt despre situația ei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-oi putea vreodată Să vă mulțumesc? Când am avut necazuri Eu pe voi v-am chemat Pornind de la Director Voi toți m-ați ajutat. Și stau și mă gândesc, Oare-oi putea vreodată Eu să vă mulțumesc? Când m-a durut ceva La voi am alergat. Cu vorba voastră caldă Și cu o pastilă Durerea mi-ați calmat. Și iar mă-ntorc la mine Și stau și mă gândesc, Oare-oi putea vreodată Să vă mulțumesc? Cu gândul la naivitatea unor
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]