12,301 matches
-
găsit resturile mutilate și devorate ale doamnei Graves și a doi dintre copiii săi și pe Elizabeth Graves, de un an, plângând lângă trupul mamei sale. Unsprezece supraviețuitori s-au adunat în jurul focului, care din cauza căldurii se scufunda în zăpadă. Expediția de salvare s-a împărțit, iar Eddy, Foster și alți doi membrii s-au întors la lac. Doi dintre salvatori, crezând că se vor salva doar cei mai puternici, au luat câte un copil în brațe și au plecat. Stark
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
iar Tamsen Donner a ales să rămână cu soțul său chiar și după ce a fost avizată că nu vor sosi în curând alte ajutoare. Foster și Eddy au plecat cu patru copii, Trudeau și Clark. Au fost pregătite alte două expediții de evacuare a adulților rămași în viață, dar amândouă s-au întors înainte de a ajunge la Bear Valley și nu s-a mai făcut o altă tentativă. La 10 aprilie, la aproape o lună după ce a treia expediție părăsise lacul
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
alte două expediții de evacuare a adulților rămași în viață, dar amândouă s-au întors înainte de a ajunge la Bear Valley și nu s-a mai făcut o altă tentativă. La 10 aprilie, la aproape o lună după ce a treia expediție părăsise lacul Truckee, "alcalde"-ul de pe lângă Sutter's Fort a organizat o expediție de recuperare a bunurilor familiei Donner. Ceea ce găseau urma să fie vândut, iar banii urmau să fie donați orfanilor familiei Donner. Expediția a găsit corturile de la torentul
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
au întors înainte de a ajunge la Bear Valley și nu s-a mai făcut o altă tentativă. La 10 aprilie, la aproape o lună după ce a treia expediție părăsise lacul Truckee, "alcalde"-ul de pe lângă Sutter's Fort a organizat o expediție de recuperare a bunurilor familiei Donner. Ceea ce găseau urma să fie vândut, iar banii urmau să fie donați orfanilor familiei Donner. Expediția a găsit corturile de la torentul Adler goale, cu excepția corpului lui George Donner, mort de câteva zile. La întoarcere
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
o lună după ce a treia expediție părăsise lacul Truckee, "alcalde"-ul de pe lângă Sutter's Fort a organizat o expediție de recuperare a bunurilor familiei Donner. Ceea ce găseau urma să fie vândut, iar banii urmau să fie donați orfanilor familiei Donner. Expediția a găsit corturile de la torentul Adler goale, cu excepția corpului lui George Donner, mort de câteva zile. La întoarcere, lângă lacul Truckee, l-au găsit pe Keseberg care le-a povestit că doamna Murphy murise la o săptămână după plecarea celei
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
de la torentul Adler goale, cu excepția corpului lui George Donner, mort de câteva zile. La întoarcere, lângă lacul Truckee, l-au găsit pe Keseberg care le-a povestit că doamna Murphy murise la o săptămână după plecarea celei de-a treia expediții de salvare. Deasemenea a povestit că cu câteva săptămâni mai târziu sosise la baraca lui Tamsen Donner, udă și tulburată, hotărâtă să treacă pasul. Keseberg a povestit că o învelise într-o pătură și o sfătuise să aștepte dimineața pentru
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
a povestit că cu câteva săptămâni mai târziu sosise la baraca lui Tamsen Donner, udă și tulburată, hotărâtă să treacă pasul. Keseberg a povestit că o învelise într-o pătură și o sfătuise să aștepte dimineața pentru a pleca. Membrii expediției au pus la îndoială spusele lui Keseberg, iar în interiorul barăcii au găsit o oală plină cu carne umană, pistoalele lui George Donner, bijuterii și 250 de dolari de aur. Amenințat cu linșajul, Keseberg a mărturisit că a ascuns, sfătuit de
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
bijuterii și 250 de dolari de aur. Amenințat cu linșajul, Keseberg a mărturisit că a ascuns, sfătuit de Tamsen, 273 de dolari pentru a-i da mai târziu copiilor Donner. În 29 aprilie 1847, Keseberg a fost ultimul membru al expediției Donner care a ajuns la Sutter's Fort. Știrile despre soarta expediției Donner au fost difuzate de un bătrân ziarist, Samuel Brannan, membru al Bisericii mormone, care întâlnise expediția de recuperare în timp ce se întorcea cu Keseberg. La New York, poveștile despre
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
mărturisit că a ascuns, sfătuit de Tamsen, 273 de dolari pentru a-i da mai târziu copiilor Donner. În 29 aprilie 1847, Keseberg a fost ultimul membru al expediției Donner care a ajuns la Sutter's Fort. Știrile despre soarta expediției Donner au fost difuzate de un bătrân ziarist, Samuel Brannan, membru al Bisericii mormone, care întâlnise expediția de recuperare în timp ce se întorcea cu Keseberg. La New York, poveștile despre teribila aventură a expediției Donner au ajuns în iulie 1847. În Statele Unite
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Donner. În 29 aprilie 1847, Keseberg a fost ultimul membru al expediției Donner care a ajuns la Sutter's Fort. Știrile despre soarta expediției Donner au fost difuzate de un bătrân ziarist, Samuel Brannan, membru al Bisericii mormone, care întâlnise expediția de recuperare în timp ce se întorcea cu Keseberg. La New York, poveștile despre teribila aventură a expediției Donner au ajuns în iulie 1847. În Statele Unite, povestirile au fost influențate mult de entuziasmul național pentru migrarea spre vest. În unele ziare, informațiile despre
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
ajuns la Sutter's Fort. Știrile despre soarta expediției Donner au fost difuzate de un bătrân ziarist, Samuel Brannan, membru al Bisericii mormone, care întâlnise expediția de recuperare în timp ce se întorcea cu Keseberg. La New York, poveștile despre teribila aventură a expediției Donner au ajuns în iulie 1847. În Statele Unite, povestirile au fost influențate mult de entuziasmul național pentru migrarea spre vest. În unele ziare, informațiile despre expediție au fost succinte, în pofida tendinței din acea perioadă de a evidenția poveștile senzaționale. Multe
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
de recuperare în timp ce se întorcea cu Keseberg. La New York, poveștile despre teribila aventură a expediției Donner au ajuns în iulie 1847. În Statele Unite, povestirile au fost influențate mult de entuziasmul național pentru migrarea spre vest. În unele ziare, informațiile despre expediție au fost succinte, în pofida tendinței din acea perioadă de a evidenția poveștile senzaționale. Multe ziare i-au descris pe protagoniști ca pe niște eroi, iar California ca un paradis demn de sacrificii enorme. În anii care au urmat, migrarea spre
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
ca un paradis demn de sacrificii enorme. În anii care au urmat, migrarea spre vest s-a diminuat, dar a fost mai mult o consecință a războiului mexicano-american, care era în plină desfășurare și nu o consecință a experienței membrilor expediției Donner. Se estimează că în 1846 au emigrat în California 1500 de persoane, în 1847 au emigrat 450, iar anul următor 400. Dar goana după aur a provocat o creștere netă a fenomenului și în 1848 numărul emigranților plecați spre
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
după aur a provocat o creștere netă a fenomenului și în 1848 numărul emigranților plecați spre vest s-a ridicat la 25000. Cea mai mare parte a urmat traseul de-a lungul râului Carson, dar unii "forty-niners" au urmat traseul expediției Donner, difuzând mai târziu descrieri ale locurilor. Unele locuri ale expediției au devenit atât de faimoase încât au primit numele de „lacul Donner”, „pasul Donner” și „vârful Donner”. La sfârșitul lui iunie 1847, membrii "batalionului mormon" au îngropat resturile trupurilor
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
1848 numărul emigranților plecați spre vest s-a ridicat la 25000. Cea mai mare parte a urmat traseul de-a lungul râului Carson, dar unii "forty-niners" au urmat traseul expediției Donner, difuzând mai târziu descrieri ale locurilor. Unele locuri ale expediției au devenit atât de faimoase încât au primit numele de „lacul Donner”, „pasul Donner” și „vârful Donner”. La sfârșitul lui iunie 1847, membrii "batalionului mormon" au îngropat resturile trupurilor și au ars parțial două dintre barăci. Cei care s-au
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
În 1891 a fost găsită o sumă de bani îngropată în vecinătatea lacului, bani îngropați probabil de doamna Graves cu intenția de a-i recupera mai târziu. Landsfort Hastings a primit amenințări cu moartea. Un emigrant care făcuse traseul înaintea expediției Donner, a vorbit cu Hastings despre dificultățile întâmpinate și a referit apoi despre Hastings: „normal, nu a putut spune decât că îi pare rău și că intențiile sale erau bune”. Din cele 87 de persoane care s-au aventurat pe
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
orfani. William Eddy și-a pierdut toată familia și a rămas singur, iar cea mai mare parte a membrilor familiei Murphy au murit. În California au ajuns doar trei catâri, restul animalelor au murit. Cea mai mare a bunurilor membrilor expediției s-au pierdut. Unele dintre femeile rămase văduve s-au căsătorit în următoarele luni; în acea epocă femeile erau puține în California. Familia Reed s-a stabilit la San Jose, iar doi dintre copiii Donner au rămas să trăiască cu
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Fort; cea mai tânără, Eliza, care în iarna 1846-1847 avea trei ani, a publicat în 1911 o povestire bazată pe amintirile surorilor sale și pe alte scrieri precedente. Fiica cea mai mică a familiei Breen, care avea un an în timpul expediției, a fost ultima supraviețuitoare dintre membrii grupului și a murit în 1935. Fiii familiei Graves au avut vieți particulare: Mary Graves s-a căsătorit tânără, dar soțul său a murit asasinat; femeia a gătit pentru ucigașul soțului ei ca să fie
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Edwin Bryant să renunțe. Anul următor a povestit experiența sa lui J. Quinn Thornton, care folosind și amintirile lui Reed, a scris prima documentație exactă a faptelor. Eddy a murit în 1859. Keseberg a dat în judecată diverși membrii ai expediției de recuperare, care îl acuzaseră de moartea lui Tamsen Donner. Tribunalul i-a dat dreptate, dar a fost recompensat cu doar un dolar și a trebuit să plătească cheltuielile de judecată. O cronică din 1847, apărută în "California Star", a
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
a dat dreptate, dar a fost recompensat cu doar un dolar și a trebuit să plătească cheltuielile de judecată. O cronică din 1847, apărută în "California Star", a descris cum Keseberg era cât pe ce să fie linșat de către membrii expediției de recuperare și a descris comportamentul său drept monstruos scriind că a preferat să se hrănească cu carne umană decât să se hrănească cu corpurile vitelor și cailor care răsăreau din zăpada care se topea. Charles McGlashan, un istoric, a
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
primind des amenințări. I-a spus lui McGlashan: „Deseori cred că Atotputernicul m-a ales, dintre toți oamenii de pe fața pământului, pentru a vedea câte greutăți, câtă suferință și câtă nefericire poate îndura o ființă umană!” Dincolo de dramatismul faptelor, episodul expediției Donner nu a avut un impact la nivel istoric; dar datorită faptului că în Oregon și California au emigrat sute de mii de persoane, a servit ca bază pentru numeroase lucrări de istorie, ficțiune, teatru și film. După Stewart, atenția
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
nu a avut un impact la nivel istoric; dar datorită faptului că în Oregon și California au emigrat sute de mii de persoane, a servit ca bază pentru numeroase lucrări de istorie, ficțiune, teatru și film. După Stewart, atenția acordată expediției a fost posibilă datorită credibilității povestirilor și deoarece chiar dacă „canibalismul poate fi considerat un episod minor, în imaginația populară expediția este cunoscută în principal datorită acestui fapt, pentru că se tratează de un "tabu" care atrage cu aceeași forță cu care
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
mii de persoane, a servit ca bază pentru numeroase lucrări de istorie, ficțiune, teatru și film. După Stewart, atenția acordată expediției a fost posibilă datorită credibilității povestirilor și deoarece chiar dacă „canibalismul poate fi considerat un episod minor, în imaginația populară expediția este cunoscută în principal datorită acestui fapt, pentru că se tratează de un "tabu" care atrage cu aceeași forță cu care este găsit respingător.” Faptul de atractivitate cel mai semnificativ în conformitate cu Johnson, care a scris în 1996, este că protagoniștii erau
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
au confruntat cu foame, disperare și moarte. Locul în care se găseau barăcile a devenit atracție turistică încă din 1854. În deceniul 1880-1890 Charles McGlashan a promovat ideea ridicării unui monument, pentru a marca locul unde s-a desfășurat drama expediției Donner. A contribuit la cumpărarea terenului necesar și în 1918 pe locul unde se presupune că se găsea baraca familiilor Breen-Keseberg a fost înălțată o statuie ce reprezintă un grup de pionieri în onorea membrilor expediției Donner. Statuia a fost
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
s-a desfășurat drama expediției Donner. A contribuit la cumpărarea terenului necesar și în 1918 pe locul unde se presupune că se găsea baraca familiilor Breen-Keseberg a fost înălțată o statuie ce reprezintă un grup de pionieri în onorea membrilor expediției Donner. Statuia a fost declarată monument de interes istoric în 1934. În 1927, statul California a creat Donner Memorial State Park: la început erau 11 acri de teren în jurul statuii, dar după douăzeci de ani a fost cumpărat și terenul
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]