14,023 matches
-
le face greu de suportat”. Uneori Însă formulele sînt fericite, ca atunci cînd, vorbind despre viața tihnită a miliardarilor cu yacht, Houellebecq o găsește “În același timp monotonă și romanescă.” Personajele feminine sînt În romanele lui Houellebecq „ceilalții” bărbaților. Nu greșim dacă spunem că ea este În esență celălalt sex asupra căruia scriitorul stăruie cu Încăpățînare. Iubirea masculină, În acest roman, este definită ca egoism. Autorul trebuie că Își cere În felul acesta iertare pentru misoginismul prostesc din Extinderea domeniului luptei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unor grave erori: de la ubicuitatea obscenului, la sacrificarea construcției de dragul polemicilor, a autenticității de dragul tezei (Valérie este puțin credibilă), suspendarea pe termene exagerate a naraținii de dragul prelungirii scenelor “de lucru” din industria turistică (În scopul denunțării capitalismului sălbatic), dozajul uneori greșit dintre ficțiune și realitate (tot În scop polemic). În ciuda tuturor defectelor, cel de-al treilea roman al lui Houellebecq rămîne, probabil, În ciuda radierii de pe listele nominalizărilor la premii, cel mai proeminent măcar din anul apariției sale. Autorul Își confirmă reputația
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cînd o altă scriitură „albă” a răspuns impasibilității sociale, erei vidului descrisă de Gilles Lipovetsky În 1983. Acum, Însă, o astfel de scriitură nu mai distona cu ethosul cititorilor, de aceea ea s-a instituționalizat ușor. Cu alte cuvinte, Barthes greșea cerînd literaturii să accepte transcendența socială, ceea ce echivala cu păstrarea principiului mimetic care se aflase mereu la baza prozei literare. Istoria literaturii franceze din anii 1950 pînă În anii 2000 este și una a amenajării unui spațiu al transcendenței care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a scriiturii [...].” Ca scriitor Îl interesează “cum să lege realul cu liricul, realul fiind desigur moartea.” (citez din articolul lui Michel Castaing, Jean Rouaud, le kiosquier sans convoitises, din Le Monde, 30 septembrie /1 octombrie 1990). Putem afirma fără să greșim că una dintre temele predilecte ale prozei franceze din ultimii zece ani este moartea. Pentru a constata mutațiile produse În literatura franceză din perioada existențialismului glorios și până În momentul actual, acela al unei retrageri de pe scena publică dublată de o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în majoritatea cazurilor.) În romanul de debut intenția era de a explora preocupările unor tineri debusolați, zbuciumul lor în gol, senzația de apăsare pe care o dă viața, intransigența unora, greșelile și abuzurile comise tocmai din dorința de a nu greși, spaima de banal, de ratare - toate acestea într-o perioadă când se lupta pentru un ideal în numele căruia părea că merită sacrificat orice. Sondând zonele abisale ale subconștientului, mergând cu analiza dincolo de gest, până la stadiul intențiilor, autoarea le întocmește adevărate fișe
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
care, pe plan uman, nutrea sentimente de prietenie, recunoștință ori prețuire cu temeiuri exterioare literaturii. Inflexibilitatea în materie de probitate critică, de filiație lovinesciană, impresionează puternic și chiar „sperie”. Până acum, criticul a vădit o onestitate intelectuală absolută: dacă a „greșit” în unele verdicte, a făcut-o în deplină sinceritate, și nu din spirit de coterie, din politicianism literar. Criticul se dovedește a fi lipsit de răutate gratuită sau impură față de eul lumesc al autorilor comentați, dar deloc dispus să-și
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
vedea dacă și cum această formă de exercitare a puterii influențează memoria. Experimentatorii, aureolați de autoritate științifică, manipulează condițiile experimentului, oferindu-se subiecților posibilitatea de a intra în pielea autorității forte, de a decide asupra sancțiunilor aplicate unor subiecți care greșesc. Rezultatele sunt uimitoare. Toți subiecții acceptă șocurile, se supun condițiilor inumane ca niște automate. Secretul e confruntarea cu o sursă de autoritate care se exercită prin violență: în cele mai multe cazuri, conștiința individului se înclină în fața autorității. Milgram relatează un caz
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
adecvată materializării mecanismelor conștiinței nu poate fi decât nuvela, care prin fragmentarismul ce-l implică limitează coordonatele spațio-temporale la un singur punct de referință căruia i se conferă profunzime („Socot nuvela drept un gen superior romanului.[...] Dar cuvântul nuvelă este greșit ales. El presupune prea multe combinații, ca pentru un sonet.[...] Aș spune: fragmente. Adică, a-ți îndrepta toate puterile tale de iscodire asupra unui singur punct, fără să fii nevoit să combini mai multe puncte împreună, ca la un roman
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
lucra cu alții într-o manieră prietenoasă, de într-ajutorare, ca parte a grupului. 2.4. Răzbunător: îi place să se răzbune și să își ia revanșa sau este incapabil să îi ierte pe alții când simte că aceștia au greșit față de el. 2.5. Oportunist: îi lipsesc principiile etice stabile sau profită de ceilalți atunci când are posibilitatea. 3. Stabilitate afectivă redusă 3.1. Anxietate: manifestă insecuritate marcată sau își face deseori probleme pentru evenimente minore. 3.2. Iritabil: are dificultăți
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
posibil, ba chiar de dorit, să treci de la protecție fără piață la piață fără protecție Își pun În primejdie de moarte atât poporul, cât și democrația incipientă.” (André Grauron, 1992) Scopul abordării strategice a firmei este minimizarea riscurilor de a greși, precum și crearea condițiilor performanței superioare prin dezvoltarea coerenței procesului și a rigorii metodologiilor de acțiune. Succesul firmelor occidentale ține, În mare parte, de calitatea strategiilor, chiar mai mult decât de tehnologii sau resurse financiare. Strategia nu este planificare, chiar dacă această
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
unde avea mai degrabă rolul de coordonator decât de patron. El spunea simplu: „Vreau să-mi spuneți ideile voastre despre ceea ce credeți că trebuie făcut și despre ceea ce poate face Volvo pentru a vinde mai multe mașini. Spuneți-ne unde greșim, ce așteptați de la noi și voi avea grijă să se aplice În măsura posibilităților”. Această nouă atitudine i-a uimit pe francezi. Nimeni, niciodată nu-i luase pe concesionari În serios pentru a le cere sfatul. De obicei li se
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
putut eluda dovezile și contraargumentele temeinice la teoriile sale despre inteligența umană, transferul învățării la om și caracterul universal al unora dintre legile învățării formulate de el. După ce le-a verificat el însuși prin experimente personale, s-a convins că greșise. În septembrie 1929 a participat la Congresul de psihologie desfășurat la New Haven. A folosit prilejul pentru a-și recunoaște erorile și pentru a anunța două revizuiri fundamentale la „legea exercițiului” și la „legea efectului”. După 1930 se poate vorbi
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
eludează „marea optimizare” din 1930 și faptul că însuși „uraganul critic” din deceniul trei a fost în mare măsură și o „modă anticonexionistă”. În anii ’60-’70 ai secolului trecut au apărut surprize cu privire la „primul conexionism”. De fapt, Thorndike nu greșise atât de grav cât se susținea și cum crezuse el însuși. Reexperimentările au reconfirmat temeinicia unor teze și teorii thorndikeene de care autorul se dezisese; ba chiar și unele dintre „nepermisele sale extrapolări” de la psihologia animală la psihologia umană s-
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
mai poate avea „efecte”; acestea pot fi simțite numai în prezent și, cel mult, pot fi revelate de viitor. Critica este obtuză. Să nu uităm că, pentru fanaticii behaviorismului, conștiința, gândirea, memoria și imaginația nu există. Dar, și așa, criticii greșeau. „Efectul” lui Thorndike nu se „revelează anticipat” și nu este „evocat din memorie”; el e dat de probabilitatea apariției răspunsului atunci când apare din nou situația. Legea lui Thorndike susținea doar că recompensa și succesul aduc progresul în comportamentul recompensat, în timp ce
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
înmânat liste de cuvinte spaniole și variante de traducere a lor în engleză. Fiecărui cuvânt spaniol i se atașau cinci traduceri, numai una fiind corectă. Subiecții nu cunoșteau spaniola, fiind nevoiți să ghicească. Priveau fie răspunsul „corect” (recompensă), fie răspunsul „greșit” (sancțiunea). Concluzia a fost aceeași. Anunțul „greșit” nu slăbea conexiunea decât nesemnificativ, neputând avea efecte practice de aversiune și de evitare a comportamentului. Thorndike nu s-a oprit aici. Experimentele de mai sus puteau fi și au fost acuzate că
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de traducere a lor în engleză. Fiecărui cuvânt spaniol i se atașau cinci traduceri, numai una fiind corectă. Subiecții nu cunoșteau spaniola, fiind nevoiți să ghicească. Priveau fie răspunsul „corect” (recompensă), fie răspunsul „greșit” (sancțiunea). Concluzia a fost aceeași. Anunțul „greșit” nu slăbea conexiunea decât nesemnificativ, neputând avea efecte practice de aversiune și de evitare a comportamentului. Thorndike nu s-a oprit aici. Experimentele de mai sus puteau fi și au fost acuzate că sunt „rupte de viață”. A recurs la
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
polarității este considerabilă. Dar această descoperire thorndikeniană a fost valorificată mai târziu; și nu de către contestatarii conexionismului, intrat în declin începând din 1940. 2. Teoria învățării prin contiguitatetc "2. Teoria învățĂrii prin contiguitate" „ JH glwvssa Jamartavnousa tavlhqhv levgei.” („Limba care greșește spune adevărul.”) Stobaios 2.1. Viața și opera lui Edwin Guthrietc "2.1. Viața și opera lui Edwin Guthrie" În anul 1958, American Psychological Foundation a conferit unuia dintre cei mai prestigioși profesori ai Universității Washington marea medalie de aur
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
o situație dată - consideră Köhler -, noi sau maimuța putem deveni conștienți de mult mai multe relații. Dacă, la un moment dat, suntem atenți la relația potrivită, acest lucru se întâmplă din diverse motive, unele total nerelevante pentru înțelegere. Ar fi greșit să numim întregul proces „soluție prin înțelegere” (solution by insight). Acest lucru este evident când soluția unei probleme este aleasă arbitrar de către experimentator. Experimentele lui Harlow, analizate critic de Köhler, în care primatele trebuie să aleagă un obiect ciudat dintr-
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
hippy”. Dacă respingerea acestor valori din aproape toată axiologia clasei mijlocii părea normală în anii ’50-’60, atunci ignorarea lor la nivel de individ, ca parte din sine, este amenințată foarte mult, din moment ce celor mai mulți oameni li se pare că ei greșesc când alții au dreptate - susținea reprezentantul umanismului psihologic mai jos prezentat. 8.1. Viața și opera lui Carl Rogerstc "8.1. Viața și opera lui Carl Rogers" Prima mare revoltă împotriva „antiumanismului psihologic” a fost declanșată de un enfant terrible
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
curentul „hippy”. Dacă excluderea valorilor acestora din rândul valorilor clasei mijlocii este permisă, atunci acceptarea valorilor acestei clase de către un individ ca parte din sine este primejduită foarte mult; aceasta este cert din moment ce celor mai mulți oameni li se pare că ei greșesc când alții au dreptate. Câteodată, atare învățături dureroase și amenințătoare însoțesc conflicte și contradicții interioare. Un exemplu ar fi individul care crede „că fiecare cetățean al SUA are drepturi egale la oportunitățile existente”. El descoperă, de asemenea, că mai are
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
este mai bine reliefat dacă cele două variante se pun în contrapondere: astfel, prin contrast, dacă dialogul se bazează pe colaborare, multiple fețe ale problemei fiind analizate, dezbaterea se fundamentează pe opoziție, două părți încercând să demonstreze una alteia că greșesc; ascultarea în dialog folosește pentru înțelegerea, de profunzime, a înțelesurilor comune, pe când dezbaterea urmărește să evidențieze diferențele; dialogul permite schimbarea punctelor de vedere ale participanților, sprijină această schimbare, pe când dezbaterea trimite spre păstrarea lor; dialogul încearcă să suspende credințele proprii
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
tuturor alternativelor ne poate oferi o imunizare la impactul pericolelor respective. Metoda imunizării pune în evidență în special aspectele în care situația analizată este vulnerabilă. Se pornește de la un ciclu de întrebări de tipul: 1. Ce este posibil să meargă greșit în această situație? 2. Care sunt dificultățile care pot apărea? 3. Care este cel mai catrastofal lucru care este posibil să apară? În esență, metoda imunizării reprezintă un tip de brainstorming negativ (așa cum l-au exprimat Treffinger și Isaksen, 1985
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
din România trăiesc și mai puțin și mai prost, și nu doar ca stare materială, ci și ca stare de sănătate. Astfel de categorii dezavantajate sunt astăzi în România comunitățile rurale, despre care se poate spune, fără teama de a greși, că: în orice societate, săracii și cei mai prost educați trăiesc mai puțin, iar numărul anilor trăiți într-o stare de sănătate precară este mai mare. Sănătatea și bogăția sunt noțiuni-pereche, tot așa cum sunt și sărăcia și sănătatea precară. Cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
filtre. Aceste filtre sau variabile sunt: spațiale, temporale și sociale (http://www.merit.unimaas.nl/braindrain/). În sistemul lui Todisco, conceptul de dimensiune spațială nu corespunde măsurătorilor uzuale folosite pentru distanța geografică. Când vorbim despre migrație, adesea, facem același calcul greșit prin tendința de a ne raporta la distanța cea mai scurtă între două puncte, și mai puțin la ruta „sigură”. De fapt, formele tradiționale de măsurare nu sunt adecvate pentru măsurarea distanței atunci când facem referire la migrație. Dimensiune spațială nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
sus, volumul doamnei Maria Larionescu, Istoria sociologiei românești, este înainte de orice o analiză a contextelor social-istorice și epistemologice în care se produc, se extind și se validează teoriile sociologice. Modelul său de abordare rămâne T. Herseni și credem că nu greșim în ideea că lucrarea Mariei Larionescu se constituie într-o reevaluare și dezvoltare a viziunii din cartea lui Herseni Sociologia românească. Introducerea cărții aduce precizări relevante pentru viziunea autoarei asupra istoriei sociologiei. Semnificativă rămâne examinarea originilor sociologiei - văzută în două
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]