12,391 matches
-
se află fosa temporală. Posterior aproape de marginea sagitală (superioară) a osului parietal se află o gaura inconstantă - gaura parietală ("Foramen parietale") prin care trece vena emisară parietală (Santorini) ("Vena emissaria parietalis"). Marginea superioară sau sagitală ("Margo sagittalis ossis parietalis") este groasă, dințată și cea mai lungă; se întinde de la bregma la lambda și se articulează cu cea de partea opusă, formând sutura sagitală ("Sutura sagittalis"). Marginea inferioară sau solzoasă ("Margo squamosus"). Porțiunea anterioară a marginii este scurtă, subțire și trunchiată, oblică
Osul parietal () [Corola-website/Science/325330_a_326659]
-
aripilor mari a sfenoidului, formând sutura sfenoparietală ("Sutura sphenoparietalis"). Porțiunea mijlocie a marginii inferioare este concavă și acoperită în parte de solzul temporalului, cu care se articulează, formând sutura solzoasă ("Sutura squamosa cranii"). Porțiunea posterioară a marginii inferioare este scurtă, groasă și dințată și se articulează cu procesul mastoidian al osului temporal, formând sutura parietomastoidiană ("Sutura parietomastoidea"). Marginea anterioară sau frontală ("Margo frontalis") este foarte dințată; se articulează cu marginea parietală a solzului frontalului, cu care formează o jumătate a suturei
Osul parietal () [Corola-website/Science/325330_a_326659]
-
Sfoara este un fir obținut din împletirea sau răsucirea mai multor fibre textile sau sintetice (in, cânepă, bumbac, nailon etc.) și folosit mai ales la legat. Sforile mai groase și rezistente se mai numesc și funii sau frânghii, iar cele mai fine și adesea folosite ca ornament se mai numesc șnururi. În sport, sfoara ("sin." "șpagat") reprezintă o figură de gimnastică executată cu picioarele întinse perfect orizontal, din șezând
Sfoară () [Corola-website/Science/325417_a_326746]
-
uimitor, mai mică de 0,1%. Fiecare bloc de piatră din cele două milioane în total cântărește mai mult de 2 tone. S-a sugerat faptul că în cele trei piramide sunt suficiente blocuri de piatră pentru a construi un zid gros de 30 cm și înalt de 3 m care să înconjoare Franța. Suprafața ocupată de Marea Piramidă poate înghiți Catedrala Sf. Petru din Roma, catedralele din Florența și Milano și Catedralele Westminster și Sf. Paul din Londra, toate laolaltă. Pe
Marea Piramidă din Giza () [Corola-website/Science/325962_a_327291]
-
și un coridor ascensional. Sarcofagul regelui este făcut din granit roșu, ca și pereții interiori ai camerei. Cea mai impresionantă este piatra cu laturi foarte fin șlefuite de deasupra intrării, lungă de peste 3 m, înaltă de 2,4 m și groasă de 1,3 m. Toate pietrele din interior se potrivesc așa de bine, încât nu poți strecura nici un card între ele. Sarcofagul este orientat conform direcțiilor cardinale și este cu numai 1 cm mai mic decât intrarea în cameră. Probabil
Marea Piramidă din Giza () [Corola-website/Science/325962_a_327291]
-
sau sauropodele (sauro- + -pod, "picior de șopârlă"), este un infraordin al saurischienilor. Ei au avut gâtul foarte lung, cozi lungi, capete mici (în raport cu restul corpului), si picioare foarte groase. Sauropodele sunt remarcabile pentru dimensiunile enorme ale unor specii, grupul incluzând cele mai mari animale care au trăit pe Pământ. Cele mai cunoscute sauropode sunt Brachiosaurus, Diplodocus, și Apatosaurus (care, în conformitate cu clasificarea actuală, este un sinonim pentru Brontosaurus). Sauropodele apărut
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
au fost animale erbivore, patrupede, de multe ori cu dinți spatulați (în formă de spatulă: larg la bază, îngust la vârf), și cu gâtul foarte lung. Ele au avut capetele mici, corpuri masive, și cozi lungi. Picioarele din spate erau groase, drepte, și puternice, cu cinci degete, deși doar trei interioare (sau, în unele cazuri, patru). Membrele anterioare au fost mai degrabă mai zvelte, groase ca niște piloni, pentru sprijinirea greutății. Caracteristica importantă a sauropodelor a fost dimensiunea lor. Chiar și
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
foarte lung. Ele au avut capetele mici, corpuri masive, și cozi lungi. Picioarele din spate erau groase, drepte, și puternice, cu cinci degete, deși doar trei interioare (sau, în unele cazuri, patru). Membrele anterioare au fost mai degrabă mai zvelte, groase ca niște piloni, pentru sprijinirea greutății. Caracteristica importantă a sauropodelor a fost dimensiunea lor. Chiar și sauropodele pitice, cum ar fi Europasaurus (între 5 și 6 metri) s-au numărat printre cele mai mari animale din ecosistemul lor. Singurele lor
Sauropoda () [Corola-website/Science/324865_a_326194]
-
karibaensis". ul a fost descoperit în 1969 în Rhodesia (acum Zimbabwe), fiind considerată cea mai veche specie de sauropod cunoscut timp de zeci de ani, și este încă una dintre cele mai primitive sauropode descoperite. Vulcanodon, animal patruped cu picioare groase, un gât lung și coadă lungă, arată ca un sauropod tipic. A fost mult mai mic decât majoritatea sauropozilor, cu dimensiuni de aproximativ 6,5 metri (20 de picioare) lungime. Inițial, acest gen a fost considerat a fi un prosauropod
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
Lupta a început în primul rând de pe flancul francez cel drept , cu trupele flamande și burgunde care se atacau reciproc; lupta în curând s-a răspândit în întreaga linie, cu cavaleria franceză care s-a dovedit deosebit de eficace în formațiuni groase și strâmte, care au spart ambalate formațiuni imperiale dense . Centrul în armata germană s-a dovedit mai puternic, de departe, consolidat prin lupta- Brabançonii și forțele flamande, care puteau ține piept cavalerilor francezi, la o distanță cu armele lor. Cu
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
cu inscripția tot în slavonește: Chir Ștefan mitropolit și arhiepiscop a toată Țara”. Naosul și pronaosul sunt cam la fel de spațioase, despărțite de un zid înalt până la boltă, cu o deschidere cât o ușă obișnuită. Pridvorul este închis cu ziduri la fel de groase. Este pictat în totalitate (pereți și boltă). Are două deschideri pentru intrarea credincioșilor: una în partea de apus cât o ușă obișnuită, alta la intrarea din sud de 1,80 m înălțime și de 50 cm lățime. Lumina provine în
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
serviciile lui pentru a putea obține firmanul de numire de la sultan. Tatăl lui Davicion Bally, Avraham Bally, a făcut studii universitare la Leipzig și, întors în Țara Românească, s-a stabilit la București unde s-a ocupat cu comerțul en gros, bucurându-se de un bun renume în rândurile boierimii. Davicion a devenit orfan de tată la vârsta de 12 ani și a fost nevoit din aceasta cauză să-și întrerupă învățătura pentru a apăra bunurile familiei de încercările unor asociați
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
a fost tancul ușor proiectat de Vickers-Armstrong a fi succesorul lui Mk VII Tetrarch pentru Armata Britanică.Compania a intenționat ca Mk VIII să fie îmbunătățit față de Mk VIII Tetrarh, mai ales în cazul blindajului.El a avut blindajul mai gros decât Tetrarch, cu carena frontală și blindajul turelei fiind crescut la o grosime de 38 mm (1,5 in) și cel de la armura laterală la 17 milimetri (0,67 in), turela și carena având mai multe suprafețe înclinate decât Tetrarchul
Tancul ușor Mk VIII () [Corola-website/Science/325013_a_326342]
-
a prelungit timp de o lună, dar la sfârșitul lui noiembrie a venit zăpada și suprafața râului a început să înghețe. În dimineața de 3 decembrie, generalul suedez de fortificații Erik Dahlberg a raportat regelui că gheața este suficient de groasă pentru o trecere. Danezii au presupus că suedezii vor campa pentru iarnă și că nu vor ataca până primăvara. Înaintea zorilor, armata suedeză a ieșit din tabără și s-a pregătit să treacă râul sub acoperirea unei nopți fără lună
Bătălia de la Lund () [Corola-website/Science/324422_a_325751]
-
lui Holmes pince-nez-ul de aur găsit în mâna victimei. Detectivul îl examinează și deduce din caracteristicile sale că îi aparținea unei femei înzestrată cu o vedere foarte slabă. Aceasta era îmbrăcată ca o femeie de familie bună, avea un nas gros, ochi foarte apropiați, frunte încruntată, umeri cocârjați; ochelarii fuseseră duși la un optician de cel puțin două ori în ultimele câteva luni. În biroul profesorului se află o masă de scris cu două sertare deschise, între care se afla un
Ochelarii de aur () [Corola-website/Science/324447_a_325776]
-
s-au remarcat prin aportul lor. Prima dintre condițiile tiparului a fost invenția chinezească a hârtiei preparată din coajă de dud și deșeuri din mătase, apoi din cânepă, deoarece pergamentul folosit până atunci ca suport al scrisului, fiind sfărâmicios și gros, nu se potrivea pentru tipar. Primul tipar cu caractere mobile din lume a fost inventat de Bi Sheng între anii 1041 și 1048 în timpul dinastiei chineze Song. Acest tipar folosea caractere mobile din porțelan. Oficialul Wang Zhen din timpul dinastiei
Tipografie () [Corola-website/Science/324467_a_325796]
-
este o construcție unitară, care se compune dintr-un altar pătrat, o navă și un turn clopotniță. Biserica prezintă în interior cca 3 straturi de pictură, acestea au fost acoperite după ce au fost sacrificate (din ordinul Mariei Tereza) cu straturi groase de tencuială în care erau fragmente de marmură, piatră, țigle, care în unele locuri aveau o grosime de cca 8-15 cm. În exterior prezenta cca 3 straturi de pictură: pe bază, altar și la baza turnului. Pe turn erau reprezentate
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
fost restaurată din temelii și secția religioasă existentă a fost reamenajată, iar în anii 2010-2011 a înființat o secție etnografică în alte două camere. Au fost achiziționate obiecte de uz casnic, industrie locală, port popular, tehnică, din localitățile: Hălmagiu, Bănești, Groși, Luncșoara, Tălagiu, Țărmure, remarcându-se cu cele mai substanțiale donații familiile: Tat Floare, Iorga Marin, Șandru Sabin, More Ștefan, Mihiț Dorica, Sirban Saveta, Trif Nicolae, Pantea Ioan, Fruja Pavel, Luca Dorina și Nicoară Florica. preot paroh Viorel Nan - Istoricul bisericii
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
la Agârcia și nici predatorul pelagic "Palimphyes", care abundă la nivelul dealului Cozla. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cozla, Cerenegura, Pietricica și Agârcia Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi groase de aproximativ 100 m formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea să determine conservarea în straturile de sedimente a corpurilor animalelor moarte. Astfel spre diferență de alte mări și oceane, datorită unor particularități ale reliefului submarin Paratethys
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
620m la 430m cu o pantă aproximativă de 6 0/00 ceea ce explică despletirea și meandrarea Argeșului precum și prezența brațelor părăsite. Câmpurile largi ale văii Argeșului reprezintă terasa a II-a de 5-10m cu caracter continuu, formată pe paturi aluviale groase de 2-3m de pietrișuri. La confluența cu Valea Iașului al treilea nivel de terase de 30-45m se continuă spre nord -vest pe valea amintită, cu extindere de peste 1km, fiind plană cu unele zone depresionare în bună parte ocupată de intravilan
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
cuvertura de marne oligocene. Depresiunea Corbi-Brădet axată pe râurile Vâlsan și Râu Doamnei ce străpung la sud-est și sud-vest culmea Plaiului Toaca, este sculptată în cea mai mare parte în marne și argile iar în partea centrală apare un banc gros de gresie gălbuie - „Gresia de Corbi”. Acest banc de gresie este intercalat sub formă lenticulară în orizonturile marnelor aquitaniene, fapt ce a permis conservarea reliefului cu energie mare. De asemenea rama depresiunii formată din conglomerate helvețiene cu elemente cristaline cu
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
filmului românesc (1897-2000)”" (2000), criticul Călin Căliman considera că primirea rece a acestui film de către critica de specialitate s-ar datora faptului că "„Frații Jderi pierde pe drum fiorul prozei originare, [...] filmul e dezlânat, lipsit de emoție, realizat în tușe groase, mimează doar fiorul și măreția”". Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Aventurile fraților Jderi în slujba Moldovei. Alexăndrel, coconul domnesc, îl atrage pe Ionuț, chemat să-și facă lângă el ucenicia armelor
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
au considerat că "„scenaristul nu a înțeles opera lui Radu Tudoran și a modificat trăirile personajelor, deformând substanțial concepția, gândurile și sensibilitatea marelui romancier”". Diana Turconi-Bubenek, prim-colaborator la Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun, aprecia că scenariul "„ștergea cu linii groase farmecul inefabil al personajelor și vulgariza întreaga atmosferă degajată de original. Opera scriitorului R. Tudoran apărea astfel modificată esențial și sărăcită de valoare estetică (...): Eva, simbol al feminității pline de grație, era înfățișată ca o bătrână îmburghezită, fostă demimondenă de
Eva (film din 2010) () [Corola-website/Science/327425_a_328754]
-
identificate aici pot fi vizionate la la Muzeul de Știinte Naturale din Piatra Neamț. În arealul orașului sau limitrof acestuia, s-au identificat 4 zone fosilifere: Cozla, Cerenegura, Pietricica și Agârcia. Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi groase de aproximativ 100 m formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea să determine conservarea în straturile de sedimente a corpurilor animalelor moarte. Astfel spre diferență de alte mări și oceane, datorită unor particularități ale reliefului submarin Paratethys
Locul fosilifer Cernegura () [Corola-website/Science/327507_a_328836]
-
județul Hunedoara, datează din secolul XV. Figurează pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Cetatea a fost simbolul cnezatului Sălașului între secolele XIV-XVII. Incinta este dreptunghiulară, cu laturile de aproximativ 99/35 m, fiind înconjurată de un zid gros de 1-1,10 m. La colțurile incintei, ca și pe laturile ei, au existat odinioară turnuri. Interiorul incintei adăpostea casa de zid a cneazului și o capelă de curte, cu turn-clopotniță, întemeiată cel mai devreme în jurul secolului XVII și transformată
Curtea cnezilor Cândreș din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326925_a_328254]